Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.12237/2/2009
3064/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.17/
Ședința publică din data de 5 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurenta-inculpată fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul arată că inculpata a formulat recurs împotriva încheierii din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care, în baza art.300/2 raportat la art.160/b s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei. Consideră că lăsarea în stare de libertate a inculpatei nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența într-un mod negativ bunul mers al cercetării judecătorești în continuare, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatei, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite. De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta având un copil de 1 an și 4 luni, care în prezent se află în grija concubinului său. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea, în parte a încheierii recurate și pe fond, să se dispună judecarea acesteia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public,a vând cuvântul, după o scurtă expunere a situației de fapt, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, întrucât, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea acestei măsuri preventive, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia, respectiv violare de domiciliu și complicitate la furt calificat. Arată că anterior aceasta a mai fost condamnată pentru fapte similare, nu are nu are o ocupație din care să își asigure un venit licit, apreciind astfel că se impune în continuare menținerea stării de arest a inculpatei, lăsarea în libertate a inculpatei prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurenta-inculpată, având ultimul cuvânt, arată că lăsă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I- Penală, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpata și s-a menținut măsura arestării preventive acesteia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei săvârșite și are un copil minor în întreținere.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că la datele de 04.03.2009, 05.04.2009 și 13.04.2009, sub pretextul că face reclamă la detergenți pentru magazinul, a pătruns în locuințele părților vătămate, și și i-a înlesnit învinuitei să pătrundă fără drept în aceste locuințe și să sustragă bani și bunuri.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpata a comis faptele pentru care este cercetată.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatei, existând temerea că, pusă în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurenta este cea care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata, împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta - inculpată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /21.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
