Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.172/

Ședința publică din data de 26 Martie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva Încheierii de ședință din data de 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise la data de 21.03.2008 de Baroul Galați- Cabinet Individual de Avocatură "" și de traducător de limbă olandeză -, autorizat în baza Autorizației nr.3609 eliberată la data de 21 septembrie 2000 de Ministerul Justiției - Direcția pentru Publicitate, Notari Publici, Executori Judecătorești și Consilieri Juridici.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este al doilea termen de judecată acordat pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art.128 Cod procedură penală, să se asigure traducerea dezbaterilor din limba română în limba olandeză, la solicitarea recurentului-inculpat, după care;

- se legitimează cu carte de identitate seria - nr.- eliberată de Secția 9 B, valabilă de la 19.07.1999 - 10.07.2009, CNP:-.

Curtea aduce la cunoștința recurentului-inculpat că pentru acest termen de judecată traducerea dezbaterilor va fi asigurată de către traducătorul autorizat de limbă olandeză - iar memoriul pe care l-a depus la termenul de judecată din data de 21.03.2008 a fost tradus de către acest traducător, în regim de urgență, din limba olandeză în limba română, conținând 3 pagini.

Recurentul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în susținerea recursului promovat, critică încheierea de ședință a Tribunalului Galați pentru motive de nelegalitate.

Precizează că la momentul la care s-a pus în discuția părților menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu a fost prezent un interpret autorizat de limbă olandeză, nefiind asigurată traducerea dezbaterilor de niciun alt traducător. Tribunalul Galația apreciat necesar ca soția inculpatului să ii traducă acestuia dezbaterile, fiind astfel încălcate dispozițiile art.6 Cod procedură penală potrivit cărora, în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale. Totodată, potrivit art.6 pct.3 lit.e din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cel acuzat are dreptul să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu cunoaște limba folosită la audiere.

Apreciază că termenul de "audiere" nu însemnă numai audierea inculpatului ci și măsura excepțională a discutării cu privire la starea de libertate a acestuia.

În dispozițiile art.54 Cod procedură penală se arată în mod expres în referire la art.48 lit.e că exista o incompatibilitate, chiar dacă soția inculpatului ar fi fost un traducător autorizat, nu avea voie să compare în fața instanței, în această calitate, fiind o interdicție.

Învederează că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Această sintagmă nu a fost definitivă de legiuitor, insă, atât doctrina cât și jurisprudența au oferit diferite definiții avute în vedere ulterior de jurisprudență. Însă, toate criteriile nu sunt aplicabile în cauză.

În ceea ce privește practica CEDO, face referire la lucrarea judecătorului, în sensul "Curtea a statuat că nu ar putea fi apreciat ca un motiv suficient și pertinent pentru menținerea detenției preventive decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice. Detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată." În această situație nu s-a făcut nicio dovadă că ordinea publică este realmente amenințată.

Potrivit aceluiași autor, "dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în situația condamnării sale poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce la a se sustrage de la proces, eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie ordonată în condițiile obținerii din partea lui de garanții suficiente care să îi asigure prezența la proces. Astfel, caracterul acuzatului, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele de care dispune, relațiile de familie, legăturile de orice fel cu țara în care este supus judecății."

Față de aceste aspecte, precizează că în ceea ce privește caracterul, moralitatea inculpatului, din fișa de cazier a acestuia rezultă că nu are antecedente penale, este căsătorit cu o persoană, cetățean de cetățeni română, are un copil care are cetățenia română și are reședința în G, fiind astfel suficiente legături care să conducă instanța la concluzia că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar prezenta garanții suficiente să se prezinte în fața instanței pentru continuarea procesului.

Totodată, resursele de care dispune inculpatul sunt clare, în contextul în care, anterior anului 2002, inculpatul desfășoară activități comerciale în România iar de 30 de ani desfășoară activități comerciale navale.

Face referire la Hotărârile CEDO din 26 iunie 1991, 27 iunie 1991, 27 august 2002 și 23 septembrie 1998 precum și la Decizia penală 650/2003 a Curții de Apel București, în care se arată în mod expres, referitor la dispozițiile art.148 Cod procedură penală, că "pericolul pentru ordinea publică trebuie constatat în mod concret și dovedit prin probe, neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă".

Arată că, în cauză, însă, instanța de fond a avut în vedere tocmai limitele de pedeapsă.

Solicită a se avea în vedere modalitatea în care se presupune că a fost săvârșită fapta.

Cu privire la acest aspect, face referire la hotărârea Curții de Apel București, publicată în Jurisprudența pe anul 2006, pag. 284, potrivit căreia "uneori, probele concrete pentru a concluziona dacă inculpatul prezintă grad de pericol pentru ordinea publică, ar putea rezulta din modul de săvârșire a faptei".

Solicită instanței de recurs să constate că, în cauză, în momentul în care se presupune că a fost săvârșită fapta, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trafic internațional de droguri, introducerea în țară a unei cantități de droguri și trafic ilicit de droguri, pe segmentul prin care nava a intrat în apele teritoriale ale României până în portul

Inculpatul, la momentul la care a primit e-mail-ul din partea societății a expediat acel contract, s-a stabilit un contact prin e-mail-uri. La fila 55 dosar de instanță, este un e-mail din 5.11.2007, în care inculpatul menționează că "documentele nu sunt conforme cu cerințele noastre". Acele documente au sosit prin la adresa din Gai nculpatului, aspect dovedit și prin interceptările realizate de statul român prin intermediul Parchetului General. La 5.11.2007, inculpatul a refuzat primirea acelui plic din de Sud, spunând că nu are nicio legătură cu acea societate, a primit un telefon de la o persoană din de Sud, interceptată, iar acea persoană l-a întrebat de ce nu vrea să primească actele containerului. Inculpatul i-a răspuns că acele acte nu sunt conforme cu ceea ce solicitase. După ce a văzut pe e-mail copiile privind dovezile transportului, inculpatul a răspuns: "documentele nu sunt conforme cu cerințele noastre, toate documentele trebuie ștampilate, conform regulilor și legilor române".

Ulterior, la 6.11.2007, pentru că cei din de Sud făceau presiuni asupra sa să primească acele acte, inculpatul trimite un nou e-mail, aflat la fila 57, în care a scris "totul se încurcă pentru mine. Am comandat pe data de 6 iulie 2007 materialele și la vremea respectivă aveam un client., după 5 luni îmi trimiteți un container cu alte materiale decât comandasem și cu prețuri diferite. Trebuie să înțelegeți că nu accept materialele și prețurile pe care nu le-am comandat".

Întrebat fiind, apărătorul recurentului-inculpat precizează că acesta era convins că în container se aflau materiale pe care nu se comandase. Inculpatul a comandat în luna mai lista, pe care a primit-o pe internet de la o altă societate.

Învederează că la datele de 5.11.2007 și, respectiv 6.11.2007, containerul nu ajunsese încă în Portul din Belgia, nici măcar nu se afla în drum spre România. Acest container a fost descoperit, ca urmare a colaborării internaționale, pe data de 7.11.2007, la două zile după ce inculpatul refuzase să primească actele - deoarece dacă primea actele unui container ale unor mărfuri pe care nu le-a comandat, fiind titularul conosamentului, devenea proprietarul mărfii.

Începând cu data de 7.11.2007, inculpatul este sunat de diverse persoane din de Sud, din Olanda, inclusiv persoanele cu care se presupune că inculpatul ar fi colaborat în această activitate infracțională, persoane cărora inculpatul le-a răspuns că refuză să primească acele acte.

La fila 60, datorită faptului că era supus acelor presiuni, la 13.11.2007, precizează că "acum 5 luni puteam să vând materialele pe care mi le-am comandat însă în acest moment nu există niciun interes, pentru că nu mai am niciun client. Din moment ce livrarea a venit cu 5 luni mai târziu și dvs. ați schimbat comanda, am luat hotărârea de a nu mai comanda sau primi materialele. Arată că aceasta reprezintă o dovadă a faptului că inculpatul nu mai solicita și nu a mai acceptat ca acel container să ajungă pe teritoriul României.

Întrebat fiind, precizează că susținerile acuzării rezultă din interceptările convorbirilor telefonice făcute de autoritățile olandeze.

Însă, că autoritățile române nu au respectat Legea nr.304 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în care se arată în mod expres că statul român poate solicita statului olandez să intercepteze anumite convorbiri în numele și pe seama statului român. Însă, în prezenta cauză, autoritățile olandeze au interceptat în perioada aprilie - mai și, după ce probele au fost adminJ. de statul olandez, în procesul din Olanda, statul român a solicitat aceste probe.

Apreciază că astfel au fost încălcate principiile obligatorii precum principiul aplicării legii penale și al administrării probelor potrivit legii românești.

În procesul român nu pot fi avute în vedere acele probe adminJ. de statul olandez cu încălcarea dispozițiilor legale.

Solicită a se constata că în momentul în care inculpatul a realizat că ceva nu este în regulă, a trimis un fax către societatea, societatea care era proprietara containerului, în care a solicitat să nu îi fie trimis acel container pentru că a refuzat actele.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art.68 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora "este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe."

Ipotetic, dacă susținerile Parchetului sunt reale, și că inculpatul cunoștea că în acel container sunt droguri, în momentul în care containerul se afla pe teritoriul Belgiei, inculpatul a spus că nu îl mai vrea, acel container nici măcar nu plecase către România.Parchetul este cel care a spus "substituiți majoritatea cantității și lăsați 10 kg.cannabis". Inculpatul nu a spus niciun moment "aduceți-mi containerul!".

Precizează că astfel containerul a intrat în România ca urmare a cererii exprese a Parchetului General. Au fost autorizate 10 kg. și au intrat în țară 14 kg.autorizate, în livrare supravegheată.

Arată că nu se poate reține inculpatului săvârșirea unei infracțiuni în condițiile în care a spus că nu dorește venirea containerului din Belgia. Parchetul General este cel care a determinat intrarea containerului în România, pentru că dacă acest parchet nu cerea, prin intermediul unei cereri de comisii rogatorii aducerea containerului în România, containerul nu venea și nu mai erau incidente dispozițiile legii penale din România.

Recurentul-inculpat, prin apărător ales, precizează că, în sarcina acestuia, s-a reținut că ar fi constituit un grup infracțional organizat. Însă, constituirea presupune ca o persoană să își dea acordul și să urmărească efectiv ducerea la îndeplinire. Contestă astfel organizarea în condițiile în care presupușii membri, și, arestați în Olanda, l-au sunat să il întrebe dacă primește containerul iar inculpatul a refuzat acest lucru.

Învederează că toate aceste elemente converg către concluzia că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Depune la dosar o filă din lucrarea "Măsurile preventive în procesul penal român", editor Dr. G, judecător la Curtea de Apel Brașov, dă citire a acestui articol și solicită a fi avut în vedere la pronunțarea hotărârii.

Concluzionând, solicită a se constata că ceilalți cetățeni olandezi arestați în Olanda cunoșteau despre inculpat că se ocupa în mod legal de transportul maritim a diferitelor produse și au încercat să se folosească de el.

Deși față de încadrarea juridică a faptei, de faptul că încărcătura containerelor a fost mare, peste 1000 kg. cannabis, s-ar putea concluziona că fapta săvârșită este deosebit de periculoasă, însă, acea încărcătură s-a derulat în anumite condiții și este impropriu spus că acea încărcătură a intrat pe teritoriul României. Pe teritoriul României a intrat doar cantitatea de 14 kg. ca urmare a cererii exprese a Parchetului General al României.

Dacă inculpatul ar fi fost cel care trebuia să asigure transportul, știind că acel container ar fi ajuns în România, acesta s-ar fi deplasat în portul C, lucru pe care nu l-a făcut. În port a mers insă procurorul care a soluționat cauza, vameșii, poliția de frontieră.

Deși, în cauză au fost interceptate convorbiri purtate între ceilalți cetățeni olandezi și alte persoane din de Sud, acele convorbiri au fost obținute cu încălcarea flagrantă a legii penale române.

Consideră că până la soluționarea definitivă a cauzei se impune admiterea recursului formulat, casarea în parte a încheierii recurate, doar în ceea ce privește starea de arest preventiv, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea G, cu impunerea expresă a obligațiilor de a nu fi în locurile în care instanța consideră că ar putea favoriza comiterea de infracțiuni, să nu ia legătura cu martorii (în cauză există, de altfel un singur martor), în condițiile în care majoritatea probelor sunt adminJ. de Poliția olandeză.

Învederează că la momentul la care Poliția Federală din Belgia a efectuat raportul de constatare tehnico-științifică asupra cantității de droguri, s-a facut după legea belgiană, fără ca Parchetul General din România să solicite, prin comisie rogatorie, acest lucru. După ce această probă a fost administrată de către poliția belgiană și s-a ajuns la concluzia că există o cantitate de cannabis, Parchetul General a solicitat o copie de pe acel raport, comisia rogatorie fiind formată după efectuarea probei.

Consideră că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea de ședință a Tribunalul Galați este legală și temeinică, la dosar sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile ce i-au fost reținute în sarcină, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.

Astfel, din 16 din dosarul de urmărire penal rezultă că la data de 2 noiembrie 2007, la sediul s-a înregistrat o corespondență pentru societatea a inculpatului-recurent, pentru care s-a autorizat reținerea pentru 48 ore, în scrisoare existând date că ar urma să transporte drogurile; factura și conosamentul potrivit cărora inculpatul urma să ridice marfa, iar alături de numele societății era menționat expres numele inculpatului.

Precizează că, din actele dosarului rezultă că acest container a fost interceptat în Belgia și retrimis, sub livrare supravegheată, având 10 pachete din cantitatea de 1172 kg. de cannabis, iar la 29 noiembrie 2007, au fost reținuți în Olanda ceilalți doi membri ai grupului infracțional.

Inculpatul a susținut că nu cunoștea că sunt droguri dar trebuia să deschidă containerul și să preia marfa, considerând că ar fi cabluri de pentru aot rimite în Olanda.

Aspectele susținute sunt contrazise de declarația lui, care a declarat în fața autorităților olandeze că au știut toți de conținutul containerului, fiecare urmând să câștige câte 200.000 euro.

Referitor la art.143 Cod procedură penală, precizează că învinuirea este susținută și de convorbirile telefonice dintre inculpat cu privitor la transport, la procedura de urmat, inculpatul fiind atent la toate detaliile și cunoscându-le. Consideră astfel că ceilalți doi membri ai grupului infracțional nu ar fi trimis o cantitate atât de mare de cannabis unei persoane care nu ar fi avut cunoștință despre acest lucru.

În sprijinul probelor, face referire la declarația martorului C, care a fost angajat o perioadă în calitate de administrator la societatea inculpatului, care i-a spus că a încheiat un contract cu o firmă din de Sud și, deși acesta i-a arătat alte oferte pentru a lua aceeași marfă la un preț mai avantajos, inculpatul a refuzat acest lucru. Astfel, martorul a realizat că inculpatul a insistat să primească marfa respectivă din de Sud.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că subzistă temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este arestat, față de modul de organizare și desfășurare a activității infracționale: în cauză a avut loc o amplă cooperare internațională pentru depistarea grupului infracțional organizat, care a acționat în mai multe state și pe mai multe continente, față de cantitatea deosebit de mare de droguri ce formează obiectul material al infracțiunilor prev. de art.2 și 3 din Legea nr.143/2000, respectiv 1172 kg. cannabis. În Olanda, celelalte două persoane sunt cercetate în stare de arest.

de la dosar au fost făcute în condiții legale, existând autorizații emise cu respectarea dispozițiilor legale române - autorizația din 30 mai 2007,

În ceea ce privește susținerea că ar fi fost încălcate prevederile art.6 din Codul d e procedură penală privind garantarea dreptului de apărare, învederează că încă din faza de urmărire penală, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, și la instanța de fond inculpatul a avut un avocat ales, i s-a asigurat un traducător autorizat, și chiar de către soție, astfel încât nu s-a produs nicio încălcare a drepturilor inculpatului.

Pentru aceste considerente, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.139 Cod procedură penală, și solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, prin intermediul traducătorului autorizat, arată că, "criminalii", respectiv ceilalți doi olandezi arestați în Olanda, vor să ii distrugă firma, de care nu se mai poate ocupa iar soția sa nu are experiența necesară, are un copil în îngrijire iar de 3 luni firma nu a mai luat nicio comandă. Arată că nu are cunoștințe despre droguri, nu știa că în container se aflau droguri, nu există probe care să demonstreze acest lucru. Solicită punerea sa în libertate.

Curteaconstată că traducătorul de limbă olandeză a efectuat, în regim de urgență, traducerea memoriului depus de inculpat, reprezentând 3 pagini în format A 4. Astfel: 14,5 lei (pagina) x 3 pagini +50% urgență+50% limbă rară, conform art.7 alin.3 lit.a, b din Legea nr.178/1997 privind autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de Ministerul Justiției

Totodată, traducerea dezbaterilor din prezenta cauză, timp de 2 ore, au fost asigurate de același traducător autorizat de limbă olandeză. Astfel, 2 ore x 20 lei (ora) +50% limbă rară. Urmează ca onorariul în sumă totală de 144 lei să fie virat în contul indicat de traducător în factura fiscală depusă.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 12.03.2008 dată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în baza art.3002Cod procedură penală în referire la art.160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul și s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea inculpatului de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală.

Cu privire la starea de arest inculpatului, Tribunalul Galația constatat că măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpat este legală și temeinică. Astfel, din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.

Sunt relevante în acest sens: procesul verbal de constatare a infracțiunii, înscrisurile întocmite de autoritățile belgiene competente și transmise în baza cererii de comisie rogatorie internațională, raportul de analiză a drogurilor întocmit de autoritățile belgiene, procesul verbal și planșe foto din 29.11.2007, întocmite de organele de urmărire penală române cu ocazia efectuării controlului asupra containerului în care a fost descoperită cantitatea de droguri, procesele verbale de investigații întocmite de organele de poliție judiciară delegate, adresa din 29.11.2007 a laboratorului de analiză și profil al drogurilor, procesul verbal întocmit cu ocazia reținerii corespondenței inculpatului și înscrisurile anexate acestuia, procesele verbale de percheziție domiciliară și corporală, procesele verbale de redare a interceptărilor și înregistrare a convorbirilor telefonice ale inculpatului și, nu în ultimul rând, declarațiile martorului C, singurul martor audiat în cauză.

Pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită pe care o au astfel de fapte cu rezonanță transfrontalieră, cantitatea deosebit de mare de droguri presupus a fi traficată, frecvența tot mai mare pe care o au astfel de fapte - evident de o amploare mai redusă - în rândul comunității din care face parte inculpatul. De asemenea, nu este de neglijat urmarea social negativă, deosebit de periculoasă produsă mai ales în rândul tinerilor prin săvârșirea de astfel de fapte, urmare ce și-ar putea produce efecte pe termen asupra sănătății fizice și psihice a populației.

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Împotriva acestei încheieri, doar în ce privește măsura arestării preventive, a declarat recurs inculpatul criticând-o prin apărătorul său pentru nelegalitate, invocând motivele arătate pe larg în practicaua prezentei decizii.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii atacate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Recursul este fondaturmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta:

Este de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle in stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav, să se afle în stare de deținere, dar, fără ca privarea să apară "ca o anticipare a pedepsei închisorii" (cauza Letellier împotriva Franței).

Așa cum s-a reținut într-o altă ocazie (Decizia penală nr.68/R/30.01.2008 - dosar nr- al Curții de APEL GALAȚI ) inculpatul, caracterizat prin date personale pozitive (necunoscut cu antecedente penale, integrat din punct de vedere social, în vârstă de 48 ani, asociat unic la SC SRL G) nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acuzarea nefăcând nicicum dovada contrarie.

Dar gravitatea faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și art.7 alin.1 rap. la art.2 lit.b pct.11 din Legea nr.39/2003 și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, a justificat pe deplin arestarea preventivă precum și menținerea acestei măsuri.

Cu toate acestea, Curtea constată că, deși prima instanță a fost învestită cu soluționarea cauzei la data de 23.01.2008, nici până la această dată (26.03.2008) cercetarea judecătorească nu s-a declanșat, acordându-se un nou termen de judecată pentru data de 07.04.2008, fără ca măcar inculpatul să fie audiat în fața judecătorului fondului și fără să se dispună citarea singurului martor din acte.

Or, caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază conform criteriilor stabilite prin jurisprudența O (cauza Tudorache împotriva României) în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților.

În cauza de față nu se poate susține că poziția adoptată de inculpatul (negarea săvârșirii faptelor și utilizarea căilor de atac prevăzute de lege) ar fi condus la prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare și că deci nedeclanșarea cercetării judecătorești i-ar fi imputabilă.

Nici caracterul complex al cauzei (care este indubitabil) nu justifică prin el însuși menținerea inculpatului în stare de arest.

Mai mult, faptul că deși arestat de 4 luni inculpatul nu a fost audiat (conform celor arătate) pe fondul cauzei într-o limbă pe care o cunoaște în fața judecătorului poate echivala cu o atingere adusă dreptului inculpatului la un proces echitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, este neîndoielnic că măsura preventivă a inculpatului s-a justificat atât la momentul luării acesteia, cât și ulterior, dar raportat la cele mai sus reținute, precum și la împrejurarea că nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că măsura cea mai potrivită a fi luată față de inculpat în continuare este aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, obligațiile ce vor fi impuse inculpatului în condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală combinat cu cele ale art.145 alin.11și alin.12Cod procedură penală spre a fi respectate asigurând pe de o parte garanții suficiente desfășurării în bune condiții a procesului penal, iar pe de altă parte eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.

Pentru toate aceste considerente, constatând că recursul de față este fondat, în bază art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală rap. la art.141 Cod procedură penală acesta va fi admis, încheierea de ședință recurată urmând să fie casată în parte numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive și în rejudecare, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, se va înlocui măsura privativă de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală și art.145 alin.11și alin.12Cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul (născut la data de 09.12.1959, în, Olanda, fiul lui și der, cetățean olandez, posesor al pașaportului seria -, eliberat de autoritățile olandeze, CNP:-, cu reședința în G,-, -ălina 2, scara 4, apartament 48, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ) împotriva încheierii de ședință din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea de ședință recurată, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive, și în rejudecare:

În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.

Conform art. 145 alin. 11și alin. 12Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi localitatea G inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu comunice direct sau indirect cu martorii cauzei.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii din 30.11.2007 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr-.

Câte o copie de pe prezenta încheiere de ședință se va comunica: inculpatului, Penitenciarului Galați, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

Grefier,

Red./01.04.2008

Tehnored. /0104.2008

Fond:

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Galati