Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.11469/2/2009
2819/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1727/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii din data de 02.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat aflat în stare de arest și asistați juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.79972/14.12.2009, depusă la dosarul cauzei și recurentul-inculpat, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/11.12.2009, depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat depune motive de recurs la dosarul cauzei (filele 12-16).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 02.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Consideră că a fost încălcată convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care prevede, în art.5 paragraf 3 că "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Astfel, apărarea susține că a fost încălcat termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat preventiv în aceasta cauza de 8 luni de zile pentru comiterea unui număr de trei infracțiuni informatice, respectiv pentru accesul fără drept la un sistem informatic, pentru vânzarea de date informatice si pentru deținerea fără drept a unor programe, parole, etc. precizând în același timp că modalitatea de îndeplinire a procedurii cu părțile vătămate este foarte greoaie, acestea aflându-se în străinătate, astfel nu se impune menținerea inculpatului în stare de arest,
Mai mult, consideră că, pentru egalitate de tratament, inculpatul poate fi pus în libertate, invocând în același timp și vârsta fragedă a acestuia, precum și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Consideră că temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut altele noi care să impună această stare, apreciind că lăsat în stare de libertate inculpatul nu poate influența buna desfășurare a procesului penal și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie organizată, care însă se află într-o situație dificilă întrucât tatăl acestuia este grav bolnav, iar prezența fiului în perioada sărbătorilor ar fi necesară.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate și admiterea cererii de modificare a obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Susține că inculpatul a dat dovadă că nu este un element periculos pentru societate și a înțeles gravitatea faptelor și rigorile legii penale, însă părinții săi domiciliază în județul T, inculpatul fiind și angajat la firma tatălui său din comuna, județul T, din dorința de a încerca să se reintegreze în societate.
Pentru aceste motive apărarea solicită modificare a obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar în sensul înlocuirii măsurii de a nu părăsi localitatea că măsura obligării de a nu părăsi țara.
În subsidiar, solicită a i se încuviința, în perioada 24.12.2009 - 02.01.2010, posibilitatea să se deplaseze în comuna din județul T, unde domiciliază părinții săi, pentru a fi alături de aceștia în perioada sărbătorilor de iarnă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurentul-inculpat, ca fiind nefondat.
Consideră că nu a fost depășit termenul rezonabil față de acesta, întrucât prezenta cauză prezintă o complexitate deosebită, precizând faptul că inculpatul a accesat neautorizat sisteme informatice ce aparțineau unor farmacii din
Apreciază de asemenea că acest inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, existând temerea că, lăsat în stare de libertate, ar putea să-și reia activitatea infracțională, având în vedere și faptul că a aruncat laptopul său, în încercarea de a ascunde aflarea adevărului.
În opinia acuzării, nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, iar nu a stabilit un termen rezonabil al arestării, raportându-l la complexitatea cauzei, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-inculpat, solicită a se respinge ca inadmisibil, arătând că, potrivit disp. art.1609Cod de procedură penală, recursul este admisibil când se decalară împotriva admiterii sau respingerii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, or în cauză se caută a se modifica obligațiile impuse de către instanța de judecată, ceea ce nicio dispoziție legală nu prevede.
Mai mult, susține că această măsură a fost dispusă de către Tribunalul București și trebuia adresată acestei instanțe.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, arată că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost instituită de Tribunalul București, iar Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins recursul, astfel că apreciază că cererea a fost corect îndreptată către Tribunalul București.
Consideră că recursul este admisibil, atâta timp cât se prevede această cale de atac, iar în încheiere nu se prevede un termen, astfel că poate fi declarat chiar în termenul general de 10 zile, și nu 24 ore, care este incident în cazul măsurii arestării preventive.
Recurentul - inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, arată că regretă faptele și nu a conștientizat gravitatea acestora, însă solicită a fi pus în stare de libertate pentru a-și continua studiile și pentru a fi alături de familia sa și de tatăl său care este grav bolnav.
Recurentul - inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art.38513alin.3 Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului pentru a avea posibilitatea să petreacă sărbătorile de iarnă alături de familia sa care domiciliază în județul T, precizând că dorește să se integreze în societate, angajându-se la firma tatălui său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2009, Tribunalul București - Secția I Penală a espins, ca nefondate, excepțiile ridicate de apărătorii inculpaților.
În conformitate cu disp. art. 300 Cod procedură penală a constatat regularitatea actului de sesizare a instanței.
În baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și fi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul.
În baza art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de modificare a obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar formulată de inculpatul .
Prin rechizitoriu nr. 326/D/P/2008 din 01.09.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de acces fără drept în sisteme informatice în formă continuată, interceptarea fără drept de date informatice în formă continuată, efectuarea de operațiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică, în formă continuată, deținerea fără drept a unui program informatic, date informatice, cod, parole cu scopul comiterii uneia din infracțiunile prev. de art.42- 45 din Legea nr. 161/2003, spălare a banilor în formă continuată, prevăzute de art. 42 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 43 al. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art.46 al.2 din Legea nr.161/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada noiembrie 2007- aprilie 2009, inculpatul a accesat fără drept, la diferite intervale de timp, în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, cu scopul obținerii de date informatice (date de identificare ale unor instrumente de plată electronică utilizate pentru efectuarea de plăți la ) și cu încălcarea măsurilor de securitate mai multe sisteme informatice, aparținând unor companii farmaceutice din Statele Unite ale Americii (precum, Professional, Store, NC, LA, Medicine To Go, Store, Medicine, și ), care utilizau programul informatic " Soft" pentru controlul dispozitivelor ( of ), a căror mentenanță/administrare era asigurată de la distanță prin aplicația; mai multe sisteme informatice aparținând companiei./ din Statele Unite ale Americii, care utilizau pachetul software pentru procesarea plăților cu cărți de credit; contul de email -.com, aparținând numitului, director de operațiuni la compania./.
De asemenea, în aceeași perioadă inculpatul a interceptat fără drept, la diferite intervale de timp și în executarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, transmisiile de date informatice între sistemele implicate în realizarea/autentificarea plăților cu cărți de credit (a se vedea supra), cu ajutorul unui program tip, instalat fără drept pe acele sisteme informatice. Conform instrucțiunilor date de inculpat aplicației de interceptare, datele de identificare ale instrumentelor de plată electronică (cărți de credit) capturate se retransmiteau automat în conturi ( Transport Protocol), accesibile pe anumite servere, precum preci0us.0catch.com ori în conturi de email, precum -.com, de unde erau ulterior descărcate în vederea utilizării (efectuare plăți, transfer etc.), transmiterii/vânzării către alte persoane, ori în vederea contrafacerii acestora.
Cu privire la activitatea de vânzare a datelor de identificare a unor instrumente de plată electronică, cu scopul utilizării frauduloase a acestora (art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal), s-a reținut că inculpatul, în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2009, transmis/vândut în mod repetat, contra unor sume de bani (cca. 1500 USD/100. cărți de credit per tranzacție), prin poșta electronică sau alte mijloace de comunicare, unor complici din România, dar și din Statele Unite ale Americii, date de identificare ale unor instrumente de plată electronică (cărți de credit), în posesia cărora a intrat prin accesul fără drept la sisteme informatice și interceptarea fără drept a unor transmisii de date informatice, în scopul efectuării fără drept a unor operațiuni de retragere de numerar, plata unor bunuri sau servicii etc.
Cu privire la activitatea de spălare a banilor (art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal), s-a reținut că inculpatul, în perioada noiembrie 2007-aprilie 2009 dispus transferul, în mod repetat, cu privire la diferite sume de bani, prin circuite financiare cu numerar de tip,: dar și cu unități de valoare de tip "webmoney", create în scopul de a ascunde atât destinatarul și expeditorul, cât și pentru disimularea provenienței ilicite a sumelor de bani provenite din tranzacționarea/vânzarea de date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, în posesia cărora a intrat fără drept; a achiziționat diferite bunuri de valoare, precum autoturismul marca BMW 318 CI cu nr. - (în prezent înmatriculată pe numele mamei, în valoare de cca. 8.000 Euro), autoturismul marca cu nr. - (în valoare de cca. 30.000 Euro), din sumele de bani provenite din infracțiunile săvârșite, trecute prin procesul de indigenizare, realizat prin intermediul circuitelor financiare cu numerar de tip, ori implicând unități de valoare de tip "webmoney" personal sau prin intermediul complicilor săi.
Potrivit dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul, judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit ar, 160 alin. 1 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă și justifică îi continuare privarea de libertate a acestuia.
În acest sens, s-a avut în vedere că în cauză există suficiente indicii temeinice în sensul art. 681Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată relevante în acest sens fiind: convorbiri telefonice interceptate și înregistrate, date informatice înregistrate, adrese de IP identificate și verificate, listingul unor posturi telefonice, procese-verbale privind investigații și recunoașteri în teren, verificări cu privire la site-uri, link-uri în care s-au transmis date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, din care rezultă că au fost identificate sisteme informatice și dispozitive de stocare, existând presupunerea întemeiată că acestea au fost folosite în comiterea infracțiunilor pentru care se fac cercetări, indisponibilizarea unor sume de bani/bunuri (din locuința inculpatului, de la părinții săi, s-au ridicat în numerar 123.470 USD, 34.640 Euro și 25.800 RON, autoturismul marca, în valoare de cca. 30.000 Euro), procese-verbale de efectuare a unor constatări tehnico-științifice, dispuse în cauză, declarații de martori, inculpați și învinuiți, acte, documente.
Instanța a avut în vedere sub acest aspect că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și că declarațiile se coroborează cu mijloacele de probă enumerate mai sus.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", la aprecierea acesteia Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, care prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, dar și din modalitățile și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comise faptele. Astfel, instanța a avut în vedere că activitatea infracțională s-a derulat în mod neîntrerupt pe o perioadă de doi ani, că aceasta este complexă sub aspect tehnic și presupune deținerea unor cunoștințe deosebite în domeniul informatic și o anumită "specializare", motiv pentru care este dificil de depistat și de controlat. Sub acest aspect, instanța a ținut cont și de prejudiciul produs, constatând că astfel de fapte sunt de natură să afecteze stabilitatea mediului economic, de afaceri și informatic, prin vătămarea intereselor unor cetățeni, titulari ai instrumentelor de plată electronică ilegal utilizate, inducând o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a avut o contribuție semnificativă în desfășurarea activității infracționale, că a folosit metode de natură a-i asigura posibilitatea să obțină sume impresionante de bani în mod fraudulos fără fi depistat, făcând din această activitate un mod obișnuit de dobândire a veniturilor. În ciuda vârstei, inculpatul s-a folosit de cunoștințele dobândite în domeniul informatic pentru a produce un prejudiciu extrem de ridicat societăților părți vătămate și a folosit această activitate pentru a dobândi numeroase bunuri de valoare a căror proveniență a încercat să o ascundă prin crearea aparenței că acestea sunt în proprietatea membrilor familiei sau a altor persoane.
Totodată, Tribunalul a considerat că principiul egalității de tratament juridic invocat de apărare nu își găsește aplicabilitatea în cauză, întrucât situația juridică a inculpatului este diferită de cea a inculpatului, reținându-se că acesta din urmă a avut un rol secundar în activitatea infracțională, acționând la cererea și sub coordonarea inculpatului, acesta fiind motivul pentru care în sarcina sa a fost reținută forma de participație a complicității.
Pentru aceste considerente, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, Tribunalul, în baza art. 3002Cod procedură penală, a constatat legalitatea măsurii arestării preventive și, în baza art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Față de aceste considerente, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 139 al. 1 Cod procedură penală, în condițiile în care nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Deliberând asupra cererii inculpatului de modificare a controlului judiciar prin înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea cu obligația de a nu părăsi țara, reține:
Prin încheierea din data de 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și a instituit controlul judiciar constând în următoarele obligații în sarcina acestuia:
- să nu depășească limita teritorială a Municipiului C decât cu încuviințarea organelor judiciare;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanță de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție in raza căreia își are domiciliul, conform programului întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte și nicio categorie de arme.
Prin decizia penală nr. 872/10.06.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Il-a Penală a respins ca nefondat recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din 27.05.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală.
Potrivit art. 1603Cod procedură penală, controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Analizând cererea prin raportare la dispozițiile menționate și la motivele invocate de inculpat, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, Tribunalul a apreciază că primul motivul invocat este neîntemeiat, de vreme ce nu s-a făcut dovada că inculpatul este angajat la o firmă din altă localitate, apărarea limitându-se la a depune înscrisuri medicale referitoare la starea psihică a acestuia. De asemenea, Tribunalul a constatat că nu prezintă relevanță în raport cu cererea formulată susținerile apărării referitoare la necesitatea ca tatăl inculpatului, care lucrează într-o altă localitate, să îl supravegheze pe inculpat.
Pentru aceste considerente, constând că situația de fapt stabilită prin hotărârea prin care s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar nu s-a modificat până în prezent și că nu au apărut elemente care să denote o periculozitate mai mică a inculpatului sau o estompare a pericolului social, a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și.
Inculpatul critică încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu persoana sa în stare de libertate ori, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea scrisă a recursului inculpatul, prin apărător ales, arată că a fost trimis în judecată în luna august 2009 sub acuzația de săvârșire a trei infracțiuni informatice, nici până la acest moment nefiind citit actul de sesizare a instanței datorită amânării repetate a cauzei pentru vicii de procedură cu părțile vătămate.
Inculpatul susține că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție și nu au apărut indicii în sensul că ar intenționa să obstrucționeze desfășurarea anchetei penale. Apreciază că durata arestării preventive de peste 8 luni a depășit termenul rezonabil instituit prin dispozițiile art.6 par.3 din, impunându-se astfel înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel, în raport de complexitatea cauzei, atitudinea sa procesuală și comportamentul autorităților se impune constatarea depășirii duratei rezonabile a stării de arest. Susține că speța nu prezintă un caracter complex fiind vorba de o cauză cu doi inculpați, trei victime și un singur martor, iar după trecerea unei durate de timp de la momentul inițial al dispunerii măsurii pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Inculpatul, citând jurisprudența, arată că menținerea în continuare a stării de arest nu se mai justifică deoarece nu există pericolul să se sustragă de la judecată, nici de comitere de noi infracțiuni, astfel că doar existența motivelor plauzibile referitoare la comiterea unei infracțiuni nu poate justifica prin ea însăși menținerea stării de arest. În sprijinul acestei solicitări invocă și împrejurarea că tatăl său este grav bolnav, dorește să își continue studiile și înțelege consecințele faptelor.
Recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de modificare a obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar.
Susține că nu este un element periculos pentru societate și a înțeles gravitatea faptelor și rigorile legii penale, însă părinții săi domiciliază în județul T, inculpatul fiind și angajat la firma tatălui său din comuna, județul T, din dorința de a încerca să se reintegreze în societate.
Pentru aceste motive apărarea solicită modificarea obligațiilor impuse la luarea măsurii liberării provizorii sub control judiciar în sensul înlocuirii măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În subsidiar, solicită a i se încuviința, în perioada 24.12.2009 - 02.01.2010, posibilitatea să se deplaseze în comuna din județul T, unde domiciliază părinții săi, pentru a fi alături de aceștia în perioada sărbătorilor de iarnă.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856alin.3 proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, având în vedere că în speță există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat-trei infracțiuni la regimul informatic, indicii pe care nici inculpatul nu le contestă și care recunoaște, în parte și nuanțat, comiterea faptelor.
Inculpatul a fost arestat pentru existența temeiului prevăzut de art.148 lit.b proc. pen., deoarece acesta a aruncat pe geamul apartamentului situat la etajul 5 un obiect corp delict (în concret, un laptop marca Sony), cu scopul evident de a distruge probe care l-ar putea incrimina, scop de altfel și atins, întrucât, ca urmare a deteriorărilor suferite de dispozitivul de stocare a datelor informatice (hard), nu s-au mai putut realiza activitățile de investigare specifice cu privire la acesta, deși s-a emis de către judecător autorizație de percheziție în mediul informatic.
De asemenea este întrunit și cazul prevăzut de art.148 lit.f proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acesteia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este evidențiat de natura și modalitatea săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, de urmarea care s-a produs, de împrejurările în care au fost comise, de intervalul mare de timp, de existența concursului de infracțiuni, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice prin eventuala lăsare în libertate a acestuia.
Susținerea inculpatului referitoare la depășirea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive nu poate fi primită, o durată a arestului de 8 luni în nici un caz nu poate fi considerată drept nerezonabilă raportat la conduita adoptată de inculpat, la complexitatea medie a cazului și în raport de existența în dosar a unui element de extraneitate, respectiv părți vătămate cu sediul în SUA.
Totodată, Curtea apreciază că însăși finalizarea instrucției penale și trimiterea în judecată a inculpatului constituie temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv, neintervenind elemente care să ducă la concluzia schimbării temeiurilor inițiale ce au determinat luarea măsurii.
Egalitatea de tratament cu inculpatul nu este îndreptățită, având în vedere contribuția concretă a celor doi inculpați la comiterea faptelor, forma de participație, împrejurarea că din probele administrate se reliefează faptul că inculpatul a avut rolul de lider la comiterea faptelor.
Cât privește situația inculpatului, Curtea reține că acesta a solicitat în fața instanței de fond și apoi pe calea prezentului recurs, modificarea obligațiilor instituite prin încheierea prin care i s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul înlocuirii obligației de a nu părăsi localitatea C cu obligarea de a nu părăsi țara, motivată de împrejurarea că este angajat la firma tatălui său din localitatea, județul
La fel ca și instanța fondului, Curtea constată că în motivarea cererii s-a adus o simplă susținere, nedovedită prin înscrisuri, astfel că nu se justifică modificarea acestei obligații impuse pentru a se asigura respectarea controlului judiciar.
Cât privește cererea formulată pentru prima dată în recurs, de a i se permite inculpatului să-și petreacă sărbătorile de iarnă într-o altă localitate, Curtea apreciază că nu poată fi analizată nefiind ridicată în fața instanței de fond, cea care a dispus de altfel controlul judiciar și care veghează la respectarea obligațiilor impuse inculpatului.
Întrucât s-a ridicat și chestiunea admisibilității recursului declarat de inculpatul, Curtea apreciază că dispozițiile art.1609alin.1 proc. pen. referitoare la calea de atac împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie, trebuie interpretate într-un sens larg, vizând și orice dispoziție a instanței prin care s-a respins solicitarea inculpatului de modificare a obligațiilor instituite în urma controlului judiciar.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b proc. pen. va espinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, obligând pe recurenții inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr.34884.01/3/09.
Obligă pe recurenții-inculpați la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. - / 05.01.2010
Dact./ 06.01.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Vasile Băjan, Damian Dolache
