Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.175/
Ședința publică de la 31 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recurile penale declaratePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 25 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar;
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Apreciază că singurul argument adus de instanța de fond ce a stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este cel ce se circumscrie termenului rezonabil. Reține că menținerea în stare de arest a inculpatului ar echivala cu o executare a pedepsei aplicată la instanța de fond, ceea ce nu corespunde cerințelor legale. Însăși instanța de fond a reținut existența probelor de vinovăție în raport de acest inculpat și face trimitere la listingurile telefonice și apreciază că nu mai este oportună menținerea stării de arest. timpului nu echivalează cu dispozițiile prevăzute de art.139 Cod procedură penală și se are în vedere și stadiul procesual al cauzei. Precizează că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea inculpatului în stare de arest.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, ori înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța de fond a avut a analiza dispozițiile art.160 pct.2 și 3 Cod procedură penală raportat la materialul existent la dosar. Din motivarea instanței rezultă că aceasta a reținut faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că acestea rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, astfel încât, din acest punct de vedere este îndeplinită teza I pct.3 a art.160 Cod procedură penală. Consideră că instanța trebuia să motiveze de ce se impune pe viitor menținerea arestării preventive. Aceasta face referire la circumstanțele producerii faptei și la pericolul concret pe care-l prezintă inculpatul datorită gravității faptelor pentru care este cercetat. Apreciază că instanța a respins cererea formulată de inculpat prin prisma art.5 și art.6 CEDO și face trimitere la interpretarea și aplicarea acestor texte doar prin prisma faptelor pentru care este cercetat inculpatul. Când se discută motivele pentru care se menține măsura arestării preventive se au în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală, iar în subsidiar, vin temeiurile pentru care se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Constanța și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca temeinică și legală. Învederează că instanța de fond în motivarea hotărârii a făcut referire la practica CEDO - o persoană este păstrată în stare de arest preventiv dacă se impune datorită rezonanței în comunitatea în care trăiește, iar pe parcurs nu mai poate fi menținută aceeași măsură. Ori, în speță nu este vorba despre vorba despre un gen de fapte ce trebuie adus în fața atenției publice. Din perspectiva Parchetului ar însemna că inculpatul va rămâne condamnat, iar starea de arest în această situație nu este decât o prefigurare a executării pedepsei.
Consideră că nu s-au adus probe noi până la acest moment, iar cu privire la necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest consideră că aceasta este nejustificată. Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a hotărârii atacate ca temeinică și legală. Cercetarea judecătorească în fața instanței de apel nu a început, în cauză a fost pronunțată până la acest moment o hotărâre de condamnare, iar evoluția procesului penal nu a adus vreun element de noutate care să ducă la schimbarea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive. Inculpatul a mai avut conflict cu legea penală, nu are ocupație, nu are loc de muncă.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
- CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus:
"Respinge ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul - intimat - inculpat.
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de apelantul - intimat - inculpat.
În baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală;
Menține măsura arestării preventive a apelantului - intimat - inculpat.
Admite cererea formulată de apelantul - intimat - inculpat.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.145 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestări preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.06.1980 în municipiul C, județul C, dispusă prin încheierea nr.9/P/22.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea lui, județul
În baza art.145 alin.11lit."a-d" Cod procedură penală și art. 145 alin.12lit. "c" Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea lui, județul C inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
e) să nu se apropie de inculpații, G, precum și de părțile vătămate din prezenta cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei.
Prezenta hotărâre se comunică instituțiilor prevăzute de art.145 alin. 21Cod procedură penală.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive."
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce îl privește pe inculpatul instanța reține că din materialul probator aflat la dosarul de urmărire penala, coroborat cu materialul probator din timpul cercetării judecătorești, rezulta existenta indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă inițială a acestuia, prelungiră și apoi menținută succesiv de către prima instanță:
Astfel indiciile temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de favorizare a infractorului, rezultă din:
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și, convorbiri efectuate după ridicarea autoturismului de către organele de poliție, în care o persoană, identificată drept inculpatul relatează unei alte persoane, identificată ca fiind inculpatul că a furat un vițel și că a fost văzut de unul de la armata de la fermă (numitul ); în aceeași convorbire persoana identificată drept inculpatul cere celeilalte persoane, identificată ca fiind inculpatul, ajutorul pentru a identifica persoana care îl văzuse și aof ace să tacă, să-și vadă de lui .
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și, convorbiri efectuate după ridicarea autoturismului de către organele de poliție, în care aceleași persoane persoane se pun de acor cu privire la declarațiile ce vor fi date în fața organelor de poliție;
- procesul-verbal întocmit de către ag.șef în care se arată că
a fost anunțat telefonic de către inculpatul despre faptul că în marginea pădurii se află un vițel, identificat ulterior ca fiind cel sustras.
De asemenea indiciile temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie rezultă din:
- prezența inculpatului la locul faptei, relevată de găsirea a 10 chiștoace de
țigări purtând -ul inculpatului;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și în care persoana identificată ca fiind inculpatul vorbește, ulterior audierii sale pentru această faptă, despre fapta aia, fără alte elemente, aspect din care rezultă că ambele persoane cunoșteau cu precizie că fapta aia este tâlhăria de la
temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de furt de cablu de telecomunicații rezultă din:
- declarația declarația numitului care declară că în luna februarie ( data săvârșirii faptei) a cumpărat sârmă de cupru de la numitul, sârmă ce fusese descărcată dintr-un autoturism de culoare albă;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminalul utilizat de către inculpatul, în care o persoană, identificată drept inculpatul solicită unei alte persoane, posibil inculpatul, papucul pentru a-i duce lui un cablu de cupru;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și din care rezultă organizarea, procurarea mijlocelor și instrumentelor necesare săvârșirii faptei precum și săvârșirea efectivă a faptei.
Tribunalul constata de asemenea în sensul art.148 alin.1 lit."f" teza I Cod procedură penală, ca toate infracțiunile pentru care acest inculpat a fost arestat în cauză sunt sancționate de legea penala cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani.
Mai mult tribunalul va reține că dincolo de dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora într-o fază avansată a procesului penal, trebuie analizată trecerea timpului în analizarea măsurii arestării preventive, ce nu trebuie confundată cu o condamnare a inculpatului, există scopul măsurilor preventive prevăzute de art.136 Cod procedură penală, tribunalul apreciază în continuare la acest moment procesual că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat de interceptările telefonice autorizate care relevă existența unei adevărate rețele infracționale; preocuparea permanentă a acestui inculpat și a persoanelor cu care acesta a purtat convorbirile telefonice, exprimată în limbajul specific de a săvârși fapte de natură penală contra patrimoniului; cooperarea inculpatului și a altor persoane în efortul de valorificare a bunurilor sustrase, de înlăturare a urmelor infracțiunilor și de sustragere de la urmărirea penală, precum și din lipsa oricărei ocupații, din care să rezulte obținerea unor venituri licite, aspecte care, coroborate, constituie probe certe privind pericolul pentru ordinea publică.
Termenul rezonabil invocat de inculpat operează proporțional cu natura și gravitatea faptelor comise de către fiecare dintre cei trimiși în judecată.
Tribunalul va reține în ceea ce-l privește pe inculpatul că faptele pentru care acesta este judecat au o gravitate mult accentuată în raport de cele pentru care sunt judecați ceilalți coinculpați aspect care operează în defavoarea acestuia.
Față de aceste considerente tribunalul apreciază cererile formulate de inculpat respectiv de revocare a măsurii arestării preventive dar și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea ca nefondate.
În raport de dispozițiile art.160, raportat la art.3002Cod procedură penală, se va menține măsura preventivă a arestului față de inculpatul.
În ceea ce îl privește pe inculpatul tribunalul va reține că la luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că există indicii temeinice privind comiterea mai multor fapte de furt calificat de către inculpatul, cu referire la părțile vătămate și SC SRL și este incident cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit."f" Cod procedură penală, întrucât prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, întrucât în datele de 03.02.2008 și 17/18.02.2008 a sustras bunuri în valoare de 15.000 lei de la părțile vătămate.
Prin sentința penală nr. 2293/P/19.12.2008 a Judecătoriei Medgidia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, alături de alți 5 inculpați.
Măsura arestării preventive, dat fiind caracterul său excepțional și restrângerea pe care o aduce libertății persoanei, trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit, astfel încât restrângerea adusă drepturilor persoanei să fie justificată de împrejurările specifice cauzei în care s-a dispus măsura arestării preventive.
Inculpatul este arestat preventiv în prezenta cauză de aproape 1 an de zile, iar cercetarea judecătorească în fața primei instanțe a fost finalizată, a fost pronunțată o hotărâre nedefinitivă. Dată fiind perioada de timp în care inculpatul a fost arestat preventiv, pericolul pentru ordinea publică este în mod evident diminuat, raportat la data luării măsurii, întrucât este firesc ca rezonanța socială a faptei să se estompeze odată cu trecerea timpului, mai ales că nu suntem în prezența unor fapte care, din diferite motive, să fie readuse constant în atenția opiniei publice. În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, că anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat.
Perioada de timp în care inculpatul a fost arestat preventiv este semnificativă, iar menținerea în continuare a acestei măsuri este de natură să conducă la încălcarea principiului termenului rezonabil al măsurii arestării preventive. În faza apelului cauza a suferit amânări întrucât nu au fost prezenți toți apărătorii sau aceștia urmau să-și pregătească apărarea, astfel încât prin aceste amânări care nu sunt imputabile inculpatului durata arestării inculpatului, prin raportare la natura faptelor de care este acuzat, tinde să devină excesivă. Nu trebuie omis că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare și în condițiile în care apelul este declarat doar de inculpați acestora nu li se poate înrăutăți situația, astfel încât cel mult se poate menține soluția primei instanțe. Ca atare, în varianta cea mai defavorabilă inculpatului acesta va executa mare pare din pedeapsă în stare de arest preventiv și în consecință nu s-ar mai impune pe viitor menținerea stării de arest preventiv, întrucât rolul măsurii preventive nu este acela de a anticipa executarea pedepsei privative de libertate.
În concluzie, din datele mai sus prezentate rezultă că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului au suferit modificări, prin prisma duratei arestării preventive, ceea ce conduce la concluzia incidenței dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală și a temeiniciei cererii formulate de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Obligațiile ce urmează a fi instituite inculpatului pot oferi garanții suficiente privind supravegherea conduitei ulterioare a inculpatului.
Împotriva încheierii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, parchetul solicită casarea încheierii atacate și, rejudecând, să se constate că în mod netemeinic s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, în raport de perseverența inculpatului în încălcarea legii penale și având în vedere că detenția preventivă nu a depășit limitele rezonabile.
Recurentul inculpat, prin apărător ales, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, susținând în esență că instanța de fond, nu a motivat convingător, menținerea măsurii arestării preventive.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală Curtea constată că recursul parchetului este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 2293/P din 19.12.2009, Judecătoria Medgidial -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."a, g, i" Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit."b" Cod penal.
Prin aceeași hotărâre inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit."a, g, i" Cod penal și alin.3 lit."b" Cod penal - tâlhărie prevăzută de art.211 Cod penal și favorizarea infractorului, prevăzută de art.2641Cod penal.
În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați continuă să subziste.
Potrivit dispozițiilor art.681Cod procedură penală, art.139 și art.160 Cod procedură penală măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, ori în cauza de față probatoriul existent la dosar nu conduce la concluzia că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Din actele și lucrările dosarului reiese că împotriva celor doi inculpați continuă să-și găsească incidența dispozițiilor art.148 lit."f" Cod procedură penală în sensul că faptele imputate acestora sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică în raport de gravitatea faptelor comise, de împrejurarea că inculpații au fost condamnați de instanța de fond, de perseverența infracțională a inculpatului și ținând seama că detenția preventivă nu a încetat să aibă un caracter rezonabil.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, la acest moment procesual Curtea constată că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, măsură conformă cu prevederile art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală și art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Drept urmare, în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii, instanța baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, va casa încheierea de ședință din data de 25 martie 2009 Tribunalului Constanța și rejudecând, va respinge cererea formulată din oficiu privind pe inculpatul.
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală;
Admite ca fondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din data de 25 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-.
Casează încheierea de ședință din data de 25 martie 2009 Tribunalului Constanța și rejudecând, dispune:
Respinge cererea formulată din oficiu privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 15 iunie 1980 în municipiul C, județul
Înlătură dispozițiile contrare.
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 25 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.
Pt. Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Conf.art.312 semnează
C.P.P.Președinte instanță
Grefier,
Jud. apel: ,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref.
2 ex./8.04.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Maria
