Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.177/2009

Ședința publică din 3 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 3: Marius Aurel

Grefier:

- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații,T, și împotriva încheierii penale din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți:

1.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales,

2.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

3.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales,

4.- în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales,

5.- în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales,

6.- în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

7.- în stare de arest asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

8.- în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

9.- în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

10.-T în stare de arest asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

11.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

12.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

13.-, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu,

și inculpatele intimate:

14.- în stare de arest, asistată de avocat, apărător ales,

15.-, în stare de arest, asistată de avocat, apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Inculpatul formulează oral cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror invocând că s-au făcut abuzuri, întrucât sunt arestați de 8 luni fără nici o probă concretă, doar pe indicii și temeiuri. Invocă și discriminarea de etnie.

Inculpatul, formulează oral cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror invocând că măsura arestării preventive este abuzivă întrucât în mod netemeinic li s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar.

Inculpatul achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul, achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul, achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați. Precizează că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Inculpatul achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul, achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul T achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul, achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Inculpatul achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați. Precizează că alți inculpați din prezenta cauză sunt cercetați în stare de libertate.

Inculpata achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați. Învederează că are doi copii minori și nu face parte din gruparea infracțională.

Inculpata achiesează la cererile de recuzare a membrilor completului de judecată, precum și a reprezentantului - Serviciul Teritorial Alba Iulia - procuror, formulate de ceilalți inculpați.

Avocat susține cererile de recuzare astfel cum au fost formulate de inculpați.

Instanța, având în vedere cererile de recuzare formulate în cauză dispune suspendarea judecății, în vederea soluționării acestora.

Întrucât prin încheierea penală nr.12/R/CC/2009 pronunțată în dosarul penal nr- s-au respins ca nefondate cererile de recuzare a membrilor completului de judecată și a d-nei procuror, reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia, instanța procedează la reluarea cauzei în completul inițial.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Avocat, apărătorul inculpaților, și invocă excepția privind nulitatea încheierii penale atacate potrivit dispozițiilor art.197 pct.2/1 Cod procedură penală întrucât inculpatul a fost lipsit de apărare, respectiv nu a fost asistat de vreun apărător cu ocazia dezbaterii cauzei la instanța de fond în data de 30.11.2009, când s-a pus în discuție oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a acestuia, sens în care solicită acordarea unui termen de amânare de 24 de ore în vederea solicitării transcrierii înregistrării ședinței de judecată din data de 30.11.2009, a Tribunalului Alba - Secția penală.

Avocat, apărătorul ales al inculpaților, și învederează că achiesează la cererea formulată de avocat, în sensul de a se acorda un nou termen de judecată în vederea comunicării transcrierii ședinței de judecată din data de 30.11.2009 de către Tribunalul Alba - secția penală.

Avocat, apărătorul inculpaților, și învederează că lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare formulată în cauză.

Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea cererii de amânare formulată în cauză.

Instanța dispune suspendarea cauzei în vederea deliberării asupra cererii de amânare formulată de avocatul, apărătorul ales al inculpaților, și, în vederea solicitării copiei înregistrării ședinței de judecată din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală.

După reluarea dezbaterilor instanța, urmare deliberării respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de avocat apărătorul ales al inculpaților, și, în vederea solicitării copiei transcrierii înregistrării ședinței de judecată din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, raportat la împrejurarea că încheierea de ședință este un act autentic, iar dacă există suspiciuni cu privire la legalitatea acesteia se poate urma procedura înscrierii în fals.

Instanța, conform dispozițiilor art.385/14 Cod procedură penală și practicii CEDO procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate la dosar.

Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia și apărătorii inculpaților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatelor intimate și întrucât instanța de fond a făcut o greșită apreciere a temeiurilor și indiciilor care justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.

Mai precizează că judecătorul de fond a respins cererile majorității inculpaților privind înlocuirea/revocarea măsurii arestării preventive, constatând că motivele de ordin familial nu au relevanță, iar cu privire la inculpatele intimate și, pe baza acelorași considerente, respectiv de ordin familial a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive. Învederează că nu se poate dispune un tratament discriminatoriu între femei și bărbați.

Arată de asemenea că în mai multe rânduri instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpatelor și a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, chiar în condițiile în care judecătorul fondului a dispus înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Sub un alt aspect învederează că în cauză raportat la activitatea infracțională, legătura dintre membrii grupării, precum și la numărul mare de părți vătămate cca 1700 și prejudiciul de peste 2.000.000 lei se justifică menținerea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților.

Nici cu privire la termenul rezonabil al arestării preventive de aproximativ 8 luni nu se poate supune că acesta a fost depășit, în considerarea dispozițiilor art. 5 CEDO, raportat și la pedepsele mari prevăzute pentru infracțiunile pretins a fi săvârșite de inculpați.

Solicită a se constata că subzistă temeiurile arestării preventive și pentru buna desfășurare procesului penal se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Avocat, apărătorul inculpaților, și solicită sub un prim aspect respingerea recursului - Serviciul Teritorial Alba Iulia și a se menține ca legală și temeinică dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatelor și .

Precizează că este a treia dată când judecătorul de fond apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatelor și și cercetarea acestora în stare de libertate.

Referitor la recursurile inculpaților solicită a fi admise acestea ca fondate, a se casa încheierea penală atacată și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive acestora.

Solicită a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Învederează în susținere că pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, astfel că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Avocat, apărătorul inculpaților, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestora în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar rezonanța negativă a faptelor pentru care sunt cercetați, s- estompat.

În motivarea recursului învederează că termenul rezonabil al arestării preventive a fost împlinit, inculpații fiind arestați de 8 luni. Arată că datorită complexității cauzei aceasta va necesita un timp îndelungat, astfel că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive. Mai arată de asemenea că unii inculpați din aceeași grupare sunt cercetați în stare de libertate. Totodată învederează că la urmărire penale le-au fost respinse 7 cereri în probațiune.

Sub aspectul recursului -Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită a se respinge acesta ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatelor și cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Avocat, apărătorul ales al inculpaților, și achiesează la concluziile celorlalți apărători ai inculpaților solicitând admiterea recursurilor acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În susținere învederează că în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive inculpaților, întrucât aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din probele administrate nu rezultă vinovăția.

Mai precizează că doi dintre inculpați au fost puși în libertate și acest fapt nu a împiedicat buna desfășurare a procesului penal.

Referitor la recursul T - Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită a se respinge acesta ca nefondat.

Reprezentantul T - Serviciul Teritorial Alba Iulia cu privire la recursurile inculpaților solicită a se respinge acestea ca nefondate.

Inculpatul având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere complexitatea și durata cauzei. Precizează că dorește să-și petreacă sărbătorile alături de familie, nu este recidivist, iar dacă va fi găsit vinovat va răspunde penal.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate. Precizează că în cauză nu operează prezumția de nevinovăție.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că dorește să se afle alături de familie cu ocazia sărbătorilor. Mai arată că nu posedă cazier.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât pericol pentru ordinea publică nu subzistă.

Inculpatul,având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul T, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpata, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față:

Constată că prin încheierea penală din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul - s-a dispus, printre altele, în baza art. 300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b alin. 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, ( fost ), și.

În temeiul art.300/2 rap. la art. 160 alin. 2 Cod pr.p. și art. 145/1 Cod pr.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatele și prin încheierea nr. 10/29.04.2009 a Tribunalului Alba, cu măsura obligării de a nu părăsi țara și cu consecința punerii de îndată în libertate a celor două inculpate dacă nu sunt arestate în altă cauză.

În baza art. 145/1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele să respecte următoarele măsuri:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;

c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, respectiv, locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.

d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 2/2 Cod pr.p. s-a atras atenția inculpatelor că în caz de încălcare a obligațiilor ce-i revin se va lua față de acestea măsura arestării preventive.

În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2009 al DIICOT -Serviciul Teritorial Alba Iulia pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire - după caz de sprijinire sau aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave în formă continuată și, după caz uz de fals.

În sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:

În cursul anilor 2007 - 2008, în municipiul AIs -a constituit o grupare infracțională organizată, de mari dimensiuni, care a acționat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut. Gruparea a acționat până în cursul lunilor aprilie - iunie 2009, când a fost destructurată. Membrii acestei grupări au profitat din plin de anumite "legende" care circulau pe piață, potrivit cărora mașinile de cusut străine, marca ", etc", aveau o valoare foarte mare, fie datorită aliajului pe care îl conțin (platină), fie datorită faptului că serile lor combinate ar da anumite numere ale unor conturi din străinătate, conturi aparținând unor persoane deportate din timpul celui de al doilea război mondial (evrei).

Ca modalitate de comitere a faptelor s-a reținut membrii grupării achiziționau cartele, pentru a nu putea fi identificați întrucât achiziționarea, posibilă aproape de la orice chioșc, nu presupunea încheierea unui abonament de telefonie mobilă și nici prezentarea vreunui act de identitate;membrii grupării făceau apoi rost (cumpărau, furau etc.) de conturi și implicit card-uri atașate acestora, de la diferite bănci, deschise de regulă pe numele altor persoane "săgeți" (se comunica de către "săgeată" cumpărătorului totdeauna codul PIN și codul IBAN al contului); următorul pas consta în publicarea unui anunț într-un ziar central sau local ( se practica și lipirea de afișe cu anunțuri), în care se anunța intenția de a achiziționa mașini de cusut, la prețuri foarte mari și se lăsa un nr. de telefon pentru contact (cartelă ); următorul pas consta în înșelarea victimei la telefon și anume: după ce victima lua legătura cu așa zisul colecționar, la nr. de telefon indicat în anunț, acesteia i se solicita să plătească diferite taxe, chipurile pentru încheierea tranzacției, indicându-i-se un cont bancar în care să depună contravaloarea taxei. Victima plătea diferite taxe, în diferite conturi, până își dădea seama că a fost înșelată.

Anterior trimiterii în judecată, împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive, astfel:

Prin încheierea nr. 10/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba, cu privire la inculpații:

zis "", (fost ) zis, zis, zis, zis sau, -, zis, zis, T și s-a dispus arestarea acestora pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29.04.2009 și până la data de 27.05.2009, sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 28/29.04.2009.

Pentru a dispune astfel s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod pr.penală.

Prin încheierea nr. 15 din data de 03.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Albaa dispus arestarea preventivă a inculpaților:, și, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03.06.2009 până la data de 01.07.2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 33, 34, 35, 36 și 37.

Măsurile preventive luate împotriva inculpaților au fost prelungite ulterior, în condițiile legii.

S-a constatat că inculpatul nu a fost trimis in judecată in prezentul dosar, fiind disjunsă cauza in ce-l privește, prin rechizitoriu. Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de fiecare dintre inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, din probele administrate până în prezent s-a reținut că rezultă indicii, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpați a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a fiecăruia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită prin prisma numărului mare de persoane vătămate și a cuantumului ridicat a prejudiciului, sunt cercetate în stare de libertate.

Temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat, acestea rezultând din actele dosarului, respectiv din probele cuprinse în cele 105 volume de urmărire penală ce conțin declarații de părți vătămate, extrase de cont, rapoarte de analiză, transcrierea interceptărilor, listinguri telefonice, declarații inculpați/martori, percheziții domiciliare, etc.

De asemenea, s-a reținut că în cauză nu subzistă elemente care să conducă la concluzia schimbării ori dispariției temeiurilor care au determinat arestarea preventivă în sensul revocării acesteia ori înlocuirii ei cu o altă măsură mai puțin restrictivă.

De la data ultimei verificări a măsurii arestării preventive a inculpaților mai multe părți vătămate s-au constituit părți civile în cauză, care au declarat totodată că își mențin declarațiile date în cursul anchetei penale.

Faptele pentru care inculpații arestați au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima cerință a art. 148 lit. f) Cod procedură penală. De asemenea, este îndeplinită și cerința a doua prevăzută de același articol, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.

Acesta este redat de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate, respectiv peste 1748 persoane din care au fost identificate și s-au constituit părți civile în prezenta cauză un număr de 183 persoane, apoi numărul mare al actelor infracționale reținute în rechizitoriu, respectiv 3996 precum și din valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat părților vătămate, respectiv 2.420.535 Ron.

În privința evaluării pericolului pentru ordinea publică nu a putut fi privită izolat activitatea fiecărui inculpat, aceasta trebuind analizată prin raportare la activitatea de ansamblu a grupării de crimă organizată. Pericolul deosebit al faptelor comise constând tocmai în rezultatul acțiunilor organizate și coordonate ale grupării.

Astfel, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității, o rezonanță socială deosebit de negativă și un sentiment de neîncredere în justiție. Aceștia au înșelat un număr însemnat de persoane pe întreg teritoriul țării, provocându-le prejudicii patrimoniale deosebit de mari.

Nu s-a putut aprecia pericolul concret al lăsării în libertate a inculpaților prin sancționarea părților vătămate care s-au lăsat înșelate în obținerii unor venituri mari peste noapte, așa cum susține apărarea, această împrejurare nu poate fi o circumstanță în analizarea subzistenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Referitor la motivele de natură socială invocate de fiecare dintre inculpați pentru a fi lăsați în libertate instanța a constatat că aceste argumente familiale legate fie de situația precară socio-financiară a familiilor, de existența unor copii aflați în întreținerea inculpaților, nu sunt argumente suficient de puternice în favoarea libertății în raport de periculozitatea deosebită a faptelor comise, prejudiciul cauzat, numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate și impactul social negativ al faptelor.

Măsura arestării preventive a fost luată în considerarea tuturor criteriilor prev. de art. 136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, criterii care subzistă și în prezent la aprecierea necesității menținerii inculpaților în stare de arest, prin prisma celor arătate mai sus referitoare la necesitatea ocrotirii ordinii publice.

Tribunalul a mai apreciat referitor la susținerile legate de depășirea duratei rezonabile a detenției provizorii că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil al măsuri arestării preventive în raport de complexitatea cauzei.

În ce le privește pe inculpatele și, tribunalul a reținut că potrivit art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării nu s-au modificat în ce privește indiciile comiterii faptelor de către inculpate, însă tribunalul a avut in vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevăzute la art. 136 al.8 Cod procedură penală

In speță, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.

De la momentul arestării preventive a inculpatelor și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanță astfel că desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatelor în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod pr. penală.

Inculpatele au în întreținere copii minori iar soții lor sunt de asemenea arestați preventiv, acestea suferă de diferite afecțiuni și nu au antecedente penale. Se impune a se lua în considerare totodată necesitatea ocrotirii minorilor privați de prezența ambilor părinți pe o perioada considerabila(din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum și obligația statului de a lua toate măsurile legale pentru ocrotirea vieții de familie, ingerința trebuind să fie proporțională cu scopul urmărit, conform art. 8 din CEDO.

Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării și până în prezent, trecând aproape 6 luni, impactul asupra opiniei publice și a comunității din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligațiilor prevăzute de art. 145 Cod procedură penală constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal cu inculpatele in stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, motivat DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatelor și.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția pronunțată de Tribunal contravine dispozițiilor art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece se limitează exclusiv la interpretarea factorilor de ordin personal ce caracterizează persoana inculpatelor, or, această abordare unilaterală nu este de natură să satisfacă exigențele unei analize complete și corecte din punct de vedere judiciar, scopul procesului penal, în general, și cel al măsurilor preventive în special, nefiind realizat conform dispozițiilor legale.

Înlocuirea măsurii arestării preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara după mai puțin de 8 luni, în condițiile în care inculpatele riscă pedepse de 20 de ani închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave, nu face altceva decât să încurajeze unele conduite infracționale periculoase.

În drept, se invocă dispozițiile art. 139, 141 Cod pr.p.

Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs în termen, nemotivat în scris și inculpații, ( fost ), și.

În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, personal și prin apărătorul legal au solicitat, în principal, admiterea recursurilor, casarea încheierii penală atacată și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive acestora, iar, în subsidiar, a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu sunt vinovați, că au fost cercetați abuziv iar inculpații pot fi judecați în stare de libertate și că pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, astfel că nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorul legal, au solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestora în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar rezonanța negativă a faptelor pentru care sunt cercetați, s- estompat, că termenul rezonabil al arestării preventive a fost împlinit, inculpații fiind arestați de 8 luni, astfel că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.

Se mai susține că unii inculpați din aceeași grupare sunt cercetați în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament se impune punerea în libertate a inculpaților.

În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorul legal au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu motivarea că în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive inculpaților, întrucât aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din probele administrate nu rezultă vinovăția.

Recursurile nu au fost motivate în drept.

Analizându-se legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet și de recurenții inculpați, cât și din oficiu, prin prisma art. 385/6 alin. 3 și art. 385/9 alin. 3 Cod pr.p., cu referire la art. 136 alin. 1, 86/1, 143, 148 lit. f) din Codul d e pr.p. și la dispozițiile art. 139 din același cod de procedură penală, Curtea de Apel apreciază că în cauză se impune reformarea hotărârii criticate în limitele și pentru următoarele considerente:

În ce privește recursul -Serviciul Teritorial Alba Iulia:

În conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod pr.p., măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Conform art. 148 lit. f) C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată există indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În speță, în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 136 lit. d) Cod pr.p. s-a luat față de inculpatele și măsura arestării preventive, având în vedere temeiurile înscrise la art. 143 și art. 148 lit. f) Cod pr.p., măsură ce a fost prelungită și apoi menținută.

Măsura arestării preventive față de inculpate s-a luat la data de 29 aprilie 2009, iar prin rechizitoriul -Serviciul Teritorial Alba Iulia emis la data de 14.08.2009, s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată a inculpatelor și pentru comiterea infracțiunilor de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a) și b) pct.5 din aceeași lege și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.

S-a reținut, ca situație de fapt că cele două numite inculpate, alături de alți inculpați, în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu și A, în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave.

În fapt, inculpații, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanți ai unor firme străine sau colecționari au dat anunțuri prin mai multe publicații că sunt interesați să achiziționeze mașini de cusut de diferite mărci cu mari sume de bani. După ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care să-i depună în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe bănci, sub pretextul procurării unor acte de autenticitate a mașinilor de cusut precum și pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând că fără achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzările. Ulterior, după ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpați, aceștia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzărilor și nu mai răspundeau la telefoane. În scopul săvârșirii acestor fapte inculpații se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum și de mai multe înscrisuri falsificate, care să întărească convingerea victimelor că ofertele sunt serioase și că după îndeplinirea condițiilor solicitate de inculpați urma ca victimele să încheie tranzacțiile și să-și primească sumele de bani convenite pentru vânzarea mașinilor de cusut.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor două inculpate nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciindu-se că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea faptelor, de reacția comunității în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, de caracterul organizat al acestor activități ilicite desfășurate de către inculpate, de starea de pericol creată prin vătămarea adusă patrimoniului unui număr de peste 1700 de persoane, prin mijloace frauduloase de către membri grupului, precum și de limitele de pedeapsă prevăzută de lege.

Așa fiind, Curtea nu-și poate însuși argumentul instanței de fond referitor la dispariția pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatelor în libertate.

Mai mult decât atât, prin Deciziile penale nr. 159 din 22 octombrie 2009 și nr. 170 din 19 noiembrie 2009, Curtea de APEL ALBA IULIAa casat în parte încheierile penale pronunțată la data de 20.10.2009 și, respectiv, 16 noiembrie 2009 de către Tribunalul Alba, urmarea a admiterii recursului procurorului din cadrul și, rejudecând cauza în fond, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de același inculpate și, cu motivarea că, cercetarea inculpatelor în stare de libertate, în stadiul actual al procesului, ar crea o rezonanță negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție, date fiind, complexitatea deosebită a cauzei, multiplele acte infracționale de care membrii grupării sunt acuzați. Ori, de la data pronunțării acestor decizii penale, nu au apărut împrejurări noi care să justifice o altă măsură.

Curtea nu poate împărtășii opinia instanței de fond că punerea inculpatelor în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii se justificată prin argumentele de ordin familial și lipsa de antecedente penale, întrucât acestea trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justificau menținerea măsurii arestării preventive, în continuare, luând în considerare mai cu seamă natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care acesta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost expuse în actul de inculpare.

Faptul că inculpatele suferă de o serie de afecțiuni nu justifică admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, deoarece afecțiunile prezentate de acestea nu sunt afecțiuni de natură a nu le permite să suporte regimul privativ de libertate, aspecte relevate de înscrisurile aflate la dosarul de fond.

Cercetarea inculpatelor în stare de libertate în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind complexitatea deosebită a cauzei, multiplele acte infracționale de care membrii grupării sunt acuzați.

Examinând situația inculpatelor pe tărâmul art. 8 din CEDO, Curtea reține totodată că detenția provizorie a acestora, cel puțin pentru moment, întrunește exigența proporționalității între scopul legitim urmărit și dreptul la viața de familie.

Orice detenție provizorie conformă legii implică prin natura sa și o restrângere a dreptului la viață privată și familială. Simplul fapt al arestării în aceeași cauză a ambilor părinți, nu poate constitui o ingerință nejustificată în viața de familie atâta timp cât această ingerință vizează protejarea unui interes public, așa cum este în cauză.

În atare situație era de constatat că nu sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsii țara, iar prima instanță, făcând aplicarea art. 139 și art. 145 alin. 1 cod pr.p., a pronunțat sub acest aspect o soluție nelegală și netemeinică.

Reținând așadar că în speță există în acest moment motive suficiente și pertinente pentru menținerea inculpatelor în stare de arest și că durata acestuia este una rezonabilă în raport de complexitatea cauzei și diligența depusă de autorități, Curtea de Apel, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct.2 lit. d) Cod procedură penală va admite ca fondat recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia și în baza art.300/2 CPP rap. la art.160/b CPP va menține măsura arestării preventive a inculpatelor și.

II. În ce privește recursurile inculpaților,T, și:

Curtea de Apel, sistematizând expunerea de motive ale recurenților inculpați constată că toate criticile invocate se subsumează următoarele probleme de drept: încălcarea dreptului la apărare a inculpatului; lipsa indiciilor temeinice că inculpații au comis o faptă prevăzută de legea penală, neîndeplinirea cerințelor art. 136 și 143 al. 1 Cod procedură penală și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, încălcarea prezumției de nevinovăție și a principiului egalității de tratament,

1.În ceea ce privește susținerea invocată de recurentul inculpat referitoare la nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcării dreptului la apărare prin nedesemnarea unui apărător din oficiu, raportat la dispozițiile art. 171 Cod pr.p. și art. 197 alin. 2 Cod pr. p.:

Potrivit dispozițiile art. 171 Cod pr.p. și art. 197 alin. 2 Cod pr. asistența p. juridică este obligatorie când inculpatul este arestat, încălcarea acestor dispoziții legale fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel constată că în fața instanței de fond a fost desemnat pentru a asigura asistența juridică din oficiu pentru inculpatul d-nul avocat, conform delegației aflate la dosar - 465, vol. 1. ds. fond.

La termenul de judecată din 30 noiembrie 2009 când în fața instanței de fond s-a pus în discuție din oficiu, conform dispozițiilor art. 300/2 Cod pr.p., oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, inclusiv a detenției provizorii a inculpatului, acesta a fost asistat de către d-nul avocat, care a pus concluzii în apărarea inculpatului, astfel cum rezultă din încheierea de ședință a tribunalului.

Așa fiind, susținerile recurentul inculpat referitoare la nulitatea absolută a hotărârii penale atacate urmare a încălcării dreptului la apărare prin nedesemnarea unui apărător din oficiu, raportat la dispozițiile art. 171 Cod pr.p. și art. 197 alin. 2 Cod pr. p., sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare.

2. În ce privește fondul cauzei:

Potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160/b din același cod.

Așadar, în cursul soluționării unei cauze de natură penală, în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arest preventiv, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prisma dispozițiilor art. 160/b alin.1 din Codul d e procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse în cauza respectivă față de inculpat sau inculpați.

Conform art. 148.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. și dacă există vreunul din cazurile prev. de 148 lit. a) - f )

C.P.P.

În speță, în încheierea penală atacată, Tribunalul a reținut că se impune menținerea măsuri arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, respectiv, există indicii temeinice că inculpații recurenți ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Față de cerințele legii, instanța de control judiciar trebuie să verifice în ce-i privește pe inculpații recurenți, existența indiciilor temeinice că aceștia ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și existența pericolului concret pentru ordinea publică în eventualitatea cercetării lor în stare de libertate.

Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 27/D/P/2009 al DIICOT -Serviciul Teritorial Alba Iulia din data de 17.08.2009 recurenții inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub acuza comiterii, în condițiile concursului real, a mai multor infracțiuni deosebit de grave, respectiv,inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, complicitate la înșelăciune cu consecințe grave, în formă continuată, uz de fals în formă continuată,constând în aceea că inculpații în perioada 2007-2008 s-au constituit într-o grupare infracțională organizată, care a acționat pe raza județelor A, H, Sibiu și A, în scopul obținerii de venituri ilicite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave.

În fapt, s-a reținut că inculpații recurenți, prezentându-se sub diverse nume fictive drept reprezentanți ai unor firme străine sau colecționari au dat anunțuri prin mai multe publicații că sunt interesați să achiziționeze mașini de cusut de diferite mărci cu mari sume de bani. După ce victimele îi contactau le solicitau acestora diferite sume de bani, pe care să-i depună în conturi pe care le deschideau anterior la mai multe bănci, sub pretextul procurării unor acte de autenticitate a mașinilor de cusut precum și pentru achitarea mai multor taxe, pretinzând că fără achitarea acestor sume de bani nu se puteau perfecta vânzările. Ulterior, după ce victimele transferau sumele solicitate în conturile indicate de inculpați, aceștia nu se mai prezentau pentru perfectarea vânzărilor și nu mai răspundeau la telefoane. În scopul săvârșirii acestor fapte inculpații se foloseau de telefoane cu cartele pre-paid nenominalizate precum și de mai multe înscrisuri falsificate, care să întărească convingerea victimelor că ofertele sunt serioase și că după îndeplinirea condițiilor solicitate de inculpați urma ca victimele să încheie tranzacțiile și să-și primească sumele de bani convenite pentru vânzarea mașinilor de cusut.

Din actele și lucrările dosarului rezultă indicii temeinice că recurenți inculpați ar fi săvârșit faptele de care sunt acuzați, indiciile rezultând din plângerile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, interceptările convorbirilor telefonice, înregistrările audio-video în mediu ambiental, procesele verbale de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților unde s-au găsit mai multe extrase de conturi bancare evidențiind rulajul conturilor.

În ce privește susținerile recurenților inculpați referitoare la împrejurarea faptul că faptele de care sunt acuzați nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fiind doar convenții civile și fiind culpa victimelor că s-au lăsat înșelate deoarece oricine putea să-i dea seama că ofertele de achiziționare a mașinilor de cusut nu sunt serioase, Curtea constată că, la acest moment procesual, instanței nu îi revine atribuția de a dispune achitarea.

Curtea constată că există bănuiala rezonabilă întemeiată pe probele administrate până în prezent că victimele erau de fapt înșelate prin pretinderea unor sume de bani pentru certificate de autenticitate și diverse taxe, chiar solicitarea unor asemenea taxe întărind convingerea victimelor că inculpații le prezintă o ofertă serioasă.

Față de actele existente până în prezent la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, astfel că este îndeplinită cerința prev. de art. 143.

C.P.P.

Curtea, verificând prevederile art. 148 lit.) f teza a I- C.P.P. care a fost reținut ca temei a arestării preventive a inculpaților, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale în ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi săvârșite de inculpați.

În ce privește a doua cerință prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. cea referitoare la pericolul social concret, Curtea constată că și acesta este îndeplinit.

Astfel, în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpații sunt anchetați penal, și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a început urmărirea penală, caracterul organizat al acestor activități ilicite desfășurate de către inculpați - pentru a obține veniturile ilicite pe care mizau inculpații au înțeles să constituie un grup cu atribuții bine determinate și și-au planificat acțiunile în așa fel încât să-și atingă scopul, denotă un pericol social concret, cu atât mai mult cu cât prin acțiunile lor inculpații au prejudiciat un număr mare de persoane, într-o perioadă îndelungată de timp, iar sumele obținute ilegal în această modalitate le-au permis să-și sporească activitățile infracționale.

Susținerile inculpaților că faptele pe care le-au săvârșit nu prezintă un pericol social concret pentru societate, în contextul în care nu a existat un contact direct între inculpați și victime, sunt lipsite de temei, dată fiind amploarea actelor infracționale și ecoul produs în rândul opiniei publice, că mai mulți inculpați presupus a se fi organizat în scopul săvârșirii unor fapte de o mare gravitate și care ar fi afectat un număr mare de persoane, sunt cercetate în stare de libertate.

Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale prin normele dreptului penal.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivități, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și autorului ei.

Curtea nu poate împărtăși opinia recurenților inculpați cum că în cauză s-a diminuat rezonanța faptelor având în vedere data comiterii actelor materiale, întrucât este de necontestat că faptele presupus a fi comise de recurenții inculpați au generat un sentiment de neliniște, un sentiment de nesiguranță și insecuritate în rândul colectivității, rezonanța care continuă și în prezent, raportat la actele de cercetare penală efectuate în cauză.

Curtea are a aminti că în actualul stadiu procesual judecătorul este chemat doar să stabilească dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penal, dacă este incident vreunul dintre cazurile de arestare (art. 148 Cod proc. penală ) și dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive ( art. 300/2, 160/b Cod proc. penală ).

Așa fiind, în raport de obiectul cauzei - verificarea, din oficiu, a legalității și temeiniciei arestării preventive, judecătorul nu are competența de a verifica modul în care organele de anchetă au efectuat urmărirea penală, care este atributul exclusiv al acestora, astfel că criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect nu pot fi însușite de instanța de recurs.

Nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la eventuala durată mare procesului penal și pretinsa egalitate de tratament cu alți inculpați cercetați în același dosar, deoarece nimeni nu poate anticipa în prezent cât va un proces penal și nici situația inculpaților nu este identică chiar dacă sunt trimiși în judecată sub acuza comiterii acelorași fapte.

Nu este de neglijat a se preciza sub acest aspect că potrivit art. 136 alin. final Cod pr.p. alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. De altfel, singurele cerințe care trebuie îndeplinite pentru luarea măsurii arestării preventive a unor inculpați sunt cele cerute de lege, estimările inculpaților asupra duratei procesului penal și presupusa asemănare cu alte fapte penale cercetate neavând relevanță.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sunt îndeplinite și cerințele art.5 Convenția (europeană) a drepturilor omului( denumită în continuare CEDO) în ce privește arestarea preventivă a inculpaților, în contextul în care din actele dosarului rezultă că există motive verosimile de a bănui că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați.

De asemenea, existența unor temeiuri plauzibile de a-i bănui pe inculpați de comiterea de infracțiuni și riscul ca ei să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei măsuri preventive adecvate, așa cum este cazul în speță ( Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 octombrie 2000, cazulKudla Poloniei).

Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (, 26 ianuarie 1993,c/, 13 iulie 1996,der Tang c/, 6 noiembrie 2003,Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.

Curtea de Apel reamintește că, urmare a căii de atac folosită de către inculpații recurenți, este chemată să verifice dosar îndeplinirea în cauză a exigențelor art. 160/b Cod pr. pen rap. la art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.

În recursurile lor inculpații își susțin nevinovăția și solicită cercetarea în stare de libertate din acest motiv. Curtea observă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpaților, Tribunalul verificând din oficiu, conform dispozițiilor art. 300/2 Cod pr.p. legalitatea și temeinicia măsurii preventive luată inițial, urmând ca asupra eventualei vinovății a fiecărui inculpat să se pronunțe instanța de fond, apel și recurs dacă vor fi investite cu judecarea prezentei cauze, astfel că susținerile recurenților inculpați asupra nevinovăției lor exced cauzei de față.

În ce privește susținerile recurenților inculpați referitoare la starea lor de sănătate sau a membrilor de familie și la situație familială grea, Curtea de Apel constată că aceste motive nu constituie temeiuri pentru lăsarea în libertate a inculpaților dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se lua față aceștia măsura preventivă a arestării, ci ele vor putea constitui circumstanțe judiciare în procesul de individualizare a pedepsei în ipoteza condamnării lor.

Tot astfel, Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectării termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăriri penale, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, menținerea unor măsuri preventive. Or, în speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul de fond în mod legal și temeinic, a constatat că sunt îndeplinite cerințele determinate de legea procesuală pentru menținerea detenției provizorii a recurenților inculpați, încheierea penală nefiind susceptibilă de critică sub acest aspect.

Susținerile inculpaților că în cauză s-au încălcat disp. art.5, art. 6 CEDO, art. 23 al. 6 din Constituția României și prevederilor CEDO referitoare la "termenul rezonabil" nu pot fi primite.

Convenția europeană instituie două condiții pe care trebuie să le respecte măsura arestului preventiv și anume:

Pe de o parte, ea trebuie să fie luată în conformitate cu dreptul intern al statului în cauză, și pe de altă parte ea trebuie să poată fi inclusă în cel puțin una din ipotezele prevăzute de art.5 paragraful 1 din CEDO.

Din lecturarea art.5 paragraful 1 lit.c se poate observa că pentru arestarea preventivă conform convenției este suficientă întrunirea disp. art.143 din Codul d e procedură penală, întrucât art.5 paragraful 1 lit.c prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motive verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.

A doua garanție instituită de art.5 paragraful 3 din CEDO pentru persoanele arestate sau deținute este aceea ca ele să fie judecate într-un termen rezonabil sau să fie eliberate în cursul procedurii.

În speță, perioada luată în discuție a început la data de 29.04.2009 când inculpații recurenți zis "", (fost ) zis, zis, zis, -, zis, zis, T au fost arestați preventiv și, respectiv, perioada începând cu data de 03.06.2009 când s-a dispus arestarea preventivă a recurenților inculpați, și, măsură prelungită și, ulterior, menținută, în condițiile legii.

Termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate, natura probelor ce se impun a fi administrate

Ori, în cauză, raportat la obiectul cauzei, Curtea apreciază că procedura îmbracă un caracter complex având în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpaților, numărul actelor materiale, numărul inculpaților și al părților vătămate și părților civile, a martorilor propuși prin rechizitoriu

Sub acest aspect este de menționat că lungimea procedurii s-a datorat până în acest moment numeroaselor cereri adresate instanței de părțile vătămate fapt ce a determinat pe judecătorul fondului să amâne cauza și prin raportarea la dispozițiile art. 15 Cod pr.p., potrivit căruia constituirea de parte civilă în cauză de către partea vătămată se poate face până la citirea actului de sesizare al instanței.

Curtea nu poate împărtășii nici criticile invocate de recurenții inculpați referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție de către judecătorul de fond urmare a menținerii măsurii arestării preventive.

Este adevărat, că art. 6 parag. 1 din CEDO garantează fiecărui acuzat prezumția de nevinovăție, potrivit căreia orice persoană, acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată până când vinovăția sa nu a fost legal stabilită. Însă, constarea existenței unei bănuieli de către instanța învestită cu judecarea cauzei în fond și menținerea detenției provizorii a inculpatului înainte de se pronunța asupra temeinicie sau netemeinicie acuzaților ce i se aduc inculpatului, nu este contrară principiului prezumției de nevinovăție, deoarece el trebuie să aprecieze în mod sumar datele de care dispune pentru a determina dacă bănuielile ce planează asupra unei persoane, în sensul că ar fi săvârșit o anumită faptă penală au o anumită consistență; ca atare, bănuielile ce apasă asupra unei persoane, în sensul că ar fi comis o anumită faptă penală, nu reprezintă o constatare formală de culpabilitate (., 5 decembrie 1989, nr. 15776/1989, Xc/ ).

Față de cele expuse anterior și pentru buna desfășurare a urmăriri penale, Curtea de Apel apreciază că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, cum corect a dispus și judecătorul de fond.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că în prezent, din aceleași considerente, nu se impune a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Așa fiind, Curtea de Apel, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.P.P. va respinge recursurile inculpaților,T, și.

Ca o consecință a acestei soluții, în baza art.192 alin.2 Cod.pr.p. vor fi obligați inculpații recurenți, să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 Cod. pr.p. vor fi obligați inculpații,T, și să plătească fiecare statului suma de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.3 Cod. pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în ce privește pe inculpatele și vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații ,T, și în sumă de câte 100 lei fiecare se vor avansa din fondurile.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr- și în consecință:

Casează în parte încheierea penală atacată numai în ce privește pe inculpatele și și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art.300/2 CPP rap. la art.160/b CPP menține măsura arestării preventive a inculpatelor, fiica lui și, născută la 7.04.1978 în A I și fiica lui și, născută la 13.09.1986 în A I,

Ambele deținute în Penitenciarul Aiud.

Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge ca nefondate recursurile inculpaților,T, și.

Prezenta se va comunica administrației locului de deținere - Penitenciarul Aiud care o va aduce la cunoștință inculpaților.

În baza art.192 alin.2 CPP obligă pe inculpații recurenți, să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 CPP obligă pe inculpații,T, și să plătească fiecare statului suma de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat în ce privește pe inculpatele și rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații ,T, și în sumă de câte 100 lei fiecare se vor avansa din fondurile.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - -(CO) - -

Semn. Președinte complet

- -

Grefier:

Red.

Tehnored. /2 ex/16.12.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr. - și în consecință:

Casează în parte încheierea penală atacată numai în ce privește pe inculpatele și și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art.300/2 CPP rap. la art.160/b CPP menține măsura arestării preventive a inculpatelor, fiica lui și, născută la 7.04.1978 în A I și fiica lui și, născută la 13.09.1986 în A I,

Ambele deținute în Penitenciarul Aiud.

Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge ca nefondate recursurile inculpaților,T, și.

Prezenta se va comunica administrației locului de deținere - Penitenciarul Aiud care o va aduce la cunoștință inculpaților.

În baza art.192 alin.2 CPP obligă pe inculpații recurenți, să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 CPP obligă pe inculpații,T, și să plătească fiecare statului suma de câte 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate de stat în ce privește pe inculpatele și rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații ,T, și în sumă de câte 100 lei fiecare se vor avansa din fondurile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

Președinte:Sanda Trif
Judecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel

#Judecator Sanda Trif

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Alba Iulia