Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 178-
Ședința publică din 20 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina Voicu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat în baza delegației nr. 1205/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art.172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat, având cuvântul, precizează că nu mai are cererii prealabile de formulat.
Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se constata că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și se impune judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate,motiv pentru care cere admiterea recursului.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât nu au fost modificate temeiureile avute în vedere la luarea măsurii arestării.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 11 martie 2008, Tribunalul Argeș, secția penală a dispus, premergător soluționării în fond a cauzei - cu prilejul amânării pronunțării -, menținerea arestarii preventive, în baza art.3002rap.la art.160 alin.(3) Cod procedură penală pentru inculpatul-recurent, fiul lui și, născut la data de 29.11.1947 în localitatea, jud. A, domiciliat în comuna, sat, jud. A, CNP -, cercetat penal în primă instanță pentru săvârșirea infr.prev.de art. 174 Cod penal.
Prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, în temeiul dispozițiilor art.3002cu referire la art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător, admiterea recursului casarea încheierii atacate și, rejudecând, punerea sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.
S-a mai arătat, în susținerea orală a recursului, că hotărârea atacată nu este deloc motivată, astfel încât, în subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit art.302 Cod procedură penală, încheierea prin care instanța se pronunță asupra cererilor și excepțiilor, precum și asupra tuturor măsurilor luate în cursul procesului trebuie motivată.
Într-adevăr, din analiza dosarului rezultă că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței, astfel încât ea este contrară legii.
Deși, tribunalul nu a indicat motivele avute în vedere la menținerea arestului preventiv a inculpatului, totuși Curtea nu va trimite cauza spre rejudecare pentru nemotivare, așa cum pretind prevederile art.385/15 pct.2 lit.c) din Codul d e procedură penală, ci, constatând că, pe fond, soluția este corectă va suplini ea însăși motivarea.
Și aceasta deoarece în opinia curții, speța intră sub incidența art.385/6 al.3 Cod procedură penală, pentru care actuala reglementare a legii procesuale penale nu prevede soluția casării cu trimitere spre rejudecare.
O atare soluție de suplinire a motivării hotărârii atacate se impune, ori de câte ori instanța de recurs constată o încălcare gravă de legalitate sancționabilă cu nulitatea absolută și corespunde imperativului actual al înfăptuirii actului de justiție într-un termen cât mai scurt ( conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului), mai ales în cauza de față care are ca obiect menținerea arestului preventiv și prin care nu se statuează asupra fondului.
Pe fond, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. și ped. de art.174 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 25/26.02.2007, în timp ce se afla în calitate de chiriaș în locuința victimei de 71 ani, din comuna, sat., județul A, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur, după care sugrumat- provocându-i decesul.
În speță, motivele care au determinat luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat și nici nu au apărut împrejurări noi care să justifice o altă măsură preventivă, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive este legală și, în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b al.1 și 3 Cod procedură penală, a menținut-
În plus, la dosar sunt dovezi în sensul că în data de 18.03.2008 s-a dispus condamnarea inculpatului în cauză de către Tribunalul Argeș.
Chiar dacă, sentința de condamnare nu a rămas încă definitivă, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 14 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.de art.174 Cod penal, cererea de revocare a arestului preventiv a inculpatului nu este justificată întrucât inculpatul este trimis în judecată și condamnat pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art.300/2 și ale art.160/b al.3 Cod procedură penală, cât și prevederile art.5 pct.1 lit.a și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, încheiere prin care s-a statuat și asupra stării de arest a acestuia.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor către stat în sumă de 140 lei, din care 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.11.1947 în localitatea, jud. A, domiciliat în comuna, sat., jud. A, CNP -, împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
25.03.2008.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina Voicu
