Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.178
Ședința publică de la 05.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții-inculpați - în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, și - în stare de arest preventiv, asistat de avocat G - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că apărătorul ales al recurentului - respectiv avocat - nu se poate prezenta la instanță și a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat, după care:
Întrebați fiind de președintele completului de judecată, recurenții-inculpați, pe rând, au precizat că își menține recursurile declarate împotriva încheierii din 27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Recurentul-inculpat a arătat că este de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu de instanță.
Nefiind cereri prealabile, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a criticat încheierea recurată, susținând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care - a precizat apărătorul - de altfel au contestat-o chiar de la început. A arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l reprezintă inculpatul, rezultă din cele 3 infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată; inculpatul a recunoscut deținerea de droguri pentru consum propriu precum și faptul că a dat o cantitate mică de droguri unor prieteni consumatori, la solicitarea acestora, prima faptă fiind pedepsită cu închisoarea de maximum 6 luni, iar a doua faptă neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Apărătorul a mai susținut că cea de-a treia faptă reținută prin rechizitoriu nu este probată decât cu declarația inculpatului; nu există nicio altă probă de vinovăție. Pe de altă parte, apărătorul a solicitat a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv starea de sănătate a acestuia, invocând adresa de la fila 217 dosar urmărire penală, emisă de Spitalul clinic de psihiatrie Socola I, din care rezultă că recurentul-inculpat a fost internat în spital, având afecțiuni psihice. Apărătorul a mai precizat că recurentul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, probă care este de altfel obligatorie, dar aceasta a fost respinsă cu motivarea că diagnosticul invocat este minor și că inculpatul nu a suferit decât o internare în spital. A susținut că s-a încălcat prezumția de nevinovăție, conform căruia orice dubiu trebuie interpretat în favoarea inculpatului. De asemenea, a invocat hotărârea CEDO din 24.02.2009, prin care Statul român a fost condamnat pentru că nu s-au avut în vedere aspectele medicale la pronunțarea soluției de arestare. În final, apărătorul a solicitat punerea în libertate a inculpatului.
-. G, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat de asemenea admiterea recursului declarat de inculpatul și punerea în libertate a acestuia. A susținut că recurentul-inculpat a recunoscut faptele și că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv. A solicitat a se avea în vedere faptul că acesta este bolnav psihic, motiv pentru care a întrerupt cursurile școlare și a fost respins de la satisfacerea stagiului militar; a precizat că inculpatul a fost internat la Spitalul clinic de psihiatrie Socola I și a solicitat a se vedea adresa emisă de această unitate spitalicească (fila 217 ds.) prin care se confirmă internarea. Apărătorul a apreciat că în cauză trebuia efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică. În final, apărătorul a susținut că inculpatul-recurent nu prezintă pericol social; acesta nu poate influența martorii și a recunoscut că a consumat droguri întrucât "se afla într-o situație psihică tulburată".
Apărătorul a solicitat punerea de îndată în libertate a recurentului-inculpat și internarea acestuia într-un centru medical. A depus un memoriu.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate, motivat de faptul că temeiurile avute în vedere - art.148 lit.f Cod pr.penală - subzistă. A susținut că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești și că pericolul pentru odinea publică este dat de natura faptelor comise, care impune izolarea inculpaților-recurenți de ceilalți membri ai societății.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă fapta și dorește internarea sa în spital, pentru tratament.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele.
Prin încheierea din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în temeiul art.300/1 pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
S-a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și au impus în continuare privarea de libertate a inculpaților, în raport de periculozitatea deosebită a faptelor și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă aceștia.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni. Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște și în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat în speță de introducerea în țară, pentru consum propriu și comercializare, a unor cantități mari de droguri de risc și de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Astfel, consumul de droguri pune în pericol grav sănătatea și viața persoanelor tentate să le încerce, întrucât sunt substanțe psihotrope, care produc dependență, labilitate psihică și degradarea persoanei implicate în această activitate destructivă, iar în final produc moartea.
La fel de periculoase sunt și faptele de introducere în țară de droguri de risc, comercializare de droguri, întrucât această activitate vizează persoane tinere, ușor influențabile, tentate să încerce senzații tari, iar efectul acestei activități conduce la extinderea fenomenului nociv în societate.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpații și.
Analizând încheierea penală recurată, în temeiul motivelor de recurs, dar și din oficiu, potrivit art.385/9 pct.3 Cod pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4/D/P/ 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor de vânzare și oferirea de droguri de risc, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de art.2 alin.1, art.4 alin.1 și art.3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată. Cauza a fost înregistrată la această instanță, la data de 24.02.2009, sub nr- și s-a fixat termen pentru soluționare la data de 01.04.2009.
Prin încheierea nr. 4/ pronunțată la data de 01.02.2009, Tribunalul Neamța dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.4/U/01.02.2009, pentru și nr. 5/U/01.02.2009 pentru.
În esență s-a reținut în sarcina inculpaților următoarele infracțiuni:
-inculpatul-vânzare și oferire de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, constând în aceea că a comercializat droguri de risc unor consumatori de pe raza Mun. P N, în cursul anului 2008-2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale;
-deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept,prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată, constând în aceea că a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu iar la data prinderii în flagrant avea în autoturism o doză de hașiș;
-introducere în țară de droguri de risc,prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată, constând în aceea că în luna ianuarie 2009, finanțat deplasarea în Spania a coinculpatului în vederea achiziționării cantității de 2,70 kg rezină de cannabis, cunoscând faptul că nu are dreptul legal de introducere în țară de droguri de risc.
-inculpatul-deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept,prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, constând în aceea că a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu;
-introducere în țară de droguri de risc,prevăzută de art.3 al.1 din Legea nr. 143/2000, modificată, constând în aceea că în luna ianuarie 2009, s-a deplasat în Spania, având asupra sa suma de 1800 euro, primită de la coinculpatul în vederea achiziționării cantității de 2,70 kg rezină de cannabis, pe care a introdus-o în țară, cunoscând faptul că nu are dreptul legal de a introduce în țară droguri de risc.
Probele administrate în cauză concretizează date certe privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de trafic de droguri, așa cum este definitivă în art.2 al.1, art.4 al.1, art.3 al.1 din Legea nr.143/2000.
Temeiurile avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, au fost dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că din datele existente rezultă că inculpații au săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din gradul însăși de pericol social al unor infracțiuni săvârșite.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art. 143 alin. 3.C.P.P. "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" sunt echivalente cu cele din art.5&1 c) din Convenție, respectiv "motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.
Temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Există date și indicii temeinice până în acest stadiu al procesului penal că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din momentul pronunțării ultimei încheieri, prin care s-a menținut starea de arest recurenților-inculpați, nu au apărut elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile care au dus la arestarea preventivă ar fi încetat, astfel încât, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b vor C.P.P. fi respinse ca nefondate recursurile formulate de recurenții-inculpați.
Se va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale ale, cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.2 pr.penală va fi obligat recurentul la plata sumei de 100 lei și recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și,împotriva încheierii din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale ale, cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei și recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2009 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.înch.
Red.
Tehnored. /06.03.2009
2 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu, Ștefan
