Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 18
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 04 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare după care:
-. depune la dosar un memoriu formulat în scris de inculpatul recurent și un număr de 9 înscrisuri în circumstanțierea acestuia, respectiv caracterizări, copii după contracte de amanet și după acte care atestă situația școlară a inculpatului.
fiind, Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
-. arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului și că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a acestuia a solicitat în fața tribunalului revocarea sau înlocuirea măsurii de arest preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile inițiale s-au modificat. Încheierea de ședință a fost redactată cu mare întârziere și se aștepta ca motivarea să fie mult mai amplă, dar pe o singură pagină s-a răspuns la toate argumentele apărării. Inculpatul are 20 de ani, face parte dintr o familie organizată, cu o anumită religie - pocăiți, nu are antecedente penale, nu este un infractor periculos, depus caracterizări pozitive și acte din care rezultă că a promovat examenul de bacalaureat, obținând nota 9,50, s-a înscris la o facultate, apoi a abandonat studiile și a plecat împreună cu tatăl său la muncă în Italia. În contradictoriu cu toate aceste elemente, în rechizitoriului este caracterizat ca un mafiot care provine dintr un mediu al drogurilor. Inculpatul a fost prins la data de 15.07.2009 cu 150 rezină de canabis, dar care nu i aparținea lui ci numitului, pentru care urmărirea penală începuse anterior.Inculpatul nu a fost monitorizat de organele de anchetă, nu i-au fost înregistrate convorbirile telefonice, a fost oprit pe stradă și asupra sa s-au găsit acele droguri. Inculpatul a spus cui aparțin drogurile, dar nu a recunoscut adevărul. Numitul este cercetat în dosarul nr. 214/P/2009 al și fusese reținut în acea cauză cu o zi înainte de arestarea lui pentru comiterea infracțiunii de fals de monedă. După 20 de ore de reținere a fost pus în libertate și merge împreună cu care avea asupra sa drogurile, este clar că este omul -ului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să atragă atenția d-nei av. să păstreze solemnitatea ședinței de judecată.
Instanța pune în vedere d-nei av. să-și limiteze concluziile doar asupra recursului de față.
-. arată că este un agent al statului, un informator al organelor de urmărire penală, care a făcut un act de instigare punându-l pe să ia drogurile, pentru ca ulterior să poată beneficia de disp. art. 16 din Legea 682/2002.A solicitat la instanșța de fond să se efectueze verificări cu privire la dosarul în care ste cercetat, dar a fost respinsă cererea.Atunci când a fost prins inculpatul a declarat că de droghează cu hașiș de 4 ani, de când s-a întors din Italia. Efectul acestui gen de drog este binecunoscut și se poate observa că declarațiile date de inculpat au fost sub imperiul acestui drog. Astfel inculpatul a declarat că a adus, la solicitarea lui, cinci tablete, deși erau doar două. După 4 ani de consum, se instituie dependența și inculpatul a recunoscut din prima clipă că se droghează și că drogurile nu sunt ale lui. Singurele probe în dosar sunt declarația de recunoașterea inculpatului, care a fost sfătuit de apărătorul pe care l-a avut la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă să declare în acest sens, declarațiile lui și a martorilor și. În fața instanței martorul și-a nuanțat declarația, iar explicat clar că era dealler și că era consumator înrăit, amaneta diverse obiecte atunci cât nu avea bani să și cumpere droguri. Apărarea a solicitat proba cu testul poligraf, dar a fost respinsă. În sarcina inculpatului poate fi reținută decât infracțiunea prev. de art. 2 din Legea 143/2000, care a constat în transportarea drogurilor de la la, dar a făcut o pentru că astfel de bucura de beneficiul consumului. În cauză nu au fost elucidate toate problemele, în prima declarație se vorbește de cantitatea de 500 de drog, dar nu s-au găsit decât 200. Pentru fapta prev. de art. 3 din Legea 143/200 - care este sancționată cu pedeapsa de 20 de ani închisoare - nu sunt probe, iar fapta prev. de art. 2 din aceeași lege nu impune menținerea măsurii de arest preventiv. Este adevărat că la noi în țară cantitatea de 200 de drog este mare, dar inculpatul a transportat o doar de la la, în acest sens fiind și declarațiile martorilor audiați în cauză, care au arătat că era doar consumator. Dispozițiile Convenției Drepturilor Europene ale Omului arată că măsura de arest preventiv se ia atunci când sunt bănuieli plauzibile de comitere a unei fapte penale, dar în cauza de față aceste bănuieli au fost înlăturate. Pentru aceste motive solicită revocarea măsurii de arest preventiv. În subsidiar, dacă instanța va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea prin care a fost menținută măsura de arest preventiv fiind legală și temeinică. Apărarea nu a precizat motivele de recurs și nici care sunt temeiurile care s-au modificat sau au dispărut. Asupra inculpatului au fost găsite 200 drog și sunt martori care au declarat că acesta vândut cantități mici de drog.
-. arată că susținerile reprezentantului Ministerului Public nu sunt reale.
Instanța atrage atenția d-nei av. să respecte solemnitatea ședinței de judecată.
-. arată că reprezentantul Ministerului Publica făcut afirmații care nu corespund adevărului, în cauză nefiind declarații din care să rezulte că inculpatul a vândut droguri.
Instanța atrage atenția d-nai av. să nu mai intervină, fără a i se acorda cuvântul.
-. arată că nu ar fi intervenit dacă situația descrisă de procuror ar fi reală și că este revoltată de nedreptatea care se face.
Instanța, având în vedere că av. intervine treia oară în cursul susținerilor procurorului fără a formula cereri în acest sens și fără a primi încuviințarea instanței, pune în discuție amendarea d-nai avocat pentru atitudine necorespunzătoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să dispună amendarea d-nei avocat.
-. solicită ca instanța să aibă în vedere că și procurorul a intervenit în timpul pledoariei sale, fără a fi sancționat și că acesta a avut o mimică sugestivă pe întreg parcursul concluziilor apărării.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la amendarea d-nei av..
Reprezentantul Ministerului Public arată că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 143, 146 și 148 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a transportat doar drogul pe o distanță de 200, și nu poate primi pentru această faptă o pedeapsă de 20 de ani închisoare.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Uilterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 04 ianuarie 2010 Tribunalului Iașis -a dispus:
"Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de către inculpatul -, prin apărător, privind revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul -.
În baza dispozițiilor art. 160 indice b alin. 3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului -, fiul lui și -, născut la data de 01.02.1989, în prezent deținut în Penitenciarul Iași ".
Tribunalul a reținut:
"Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, dar și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, constată că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment și au fost respectate în cauză toate cerințele de fond și formă impuse legiuitor în materia arestării preventive a inculpatului.
Astfel, există la dosarul cauzei probe certe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi introdus în țară, în luna mai, cantitatea de 200 grame de cannabis în scopul comercializării pe raza municipiului P ori pentru consum propriu, precum și aceea că la data de 15.07.2009 ar fi transportat de la locuința sa din P la locuința martorului cantitatea de 200 grame rezină de cannabis în scopul de aoa scunde, ulterior pentru aoc omercializa.
Faptul că pe parcursul procesului penal inculpatul a retractat declarația inițială, precum și faptul că unul dintre martori, de asemenea, a retractat în fața instanței declarația dată la urmărirea penală, nu poate conduce, în mod automat, la concluzia schimbării sau dispariției temeiurilor avute în vedere de judecător, respectiv de instanță, la momentul luării, prelungirii și menținerii măsurii în discuție, cât timp la dosarul cauzei există, cum s-a arătat, probe sigure, directe care susțin existența indiciilor temeinice ce justifică bănuiala că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este judecat - fapte sancționate de textul încriminator aplicabil în cauză cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, se constată îndeplinită și cea de-a doua cerință înserată în art. 148 lit. Cod procedură penală, privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol relevat în speță de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este judecat, de necesitatea stopării traficului de droguri și descurajării celorlalți indivizi cu preocupări de natura acelora pentru care este cercetat inculpatul, aspect ce reclamă o reacție promptă și fermă din partea organelor judiciare față de persoanele preocupate cu comercializarea, introducerea în țară și apoi valorificarea cantităților de droguri în scopul obținerii, pe căi ilicite, a unor sume importante de bani".
În termen legal inculpatul - prin avocat ales, a recurat încheierea de ședință sus-menționată, solicitând judecarea în stare de libertate, invocând: aspecte legate de lipsa de vinovăție în săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat, invocând conținutul declarațiilor martorilor audiați, ale actelor procurorului, cât și circumstanțele personale - pentru care a depus acte în circumstanțiere.
De asemenea, inculpatul prin avocat ales invocă lipsa probelor temeinice pentru menținerea măsurii arestării preventive, iar declarațiile martorilor audiați dovedesc schimbarea temeiurilor inițiale ale arestării preventive - cât și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică - faptul că nu a fost dovedit prin probe.
În subsidiar, inculpatul-recurent solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Inculpatul-recurent a fost prezent în instanță, în stare de arest preventiv, a declarat că își însușește apărările formulate de avocat, cât și recursul formulat.
În cursul dezbaterilor recursului inculpatului, instanța din oficiu a pus în discuție aplicarea amenzii judiciare d-nei avocat ales pentru inculpat.
Instanța a constatat intervenția acesteia, în timpul susținerii concluziilor asupra recursului inculpatului de către procurorul de ședință - deși a fost atenționată de președintele completului de judecată pentru revizuirea comportamentului, iar la a 2-a intervenție a fost atenționată cu respectarea dispozițiilor procedurale impuse de instanță pe parcursul derulării procesului. La a 3-a intervenție a d-nei avocat, instanța a pus în discuție abaterea judiciară: manifestare necorespunzătoare a d-nei avocat și nerespectarea măsurilor luate de instanță (atât la începutul ședinței de judecată, cât și pe tot parcursul dezbaterilor).
Au fost consemnate atât susținerile d-nei avocat, cât și ale procurorului.
Curtea a verificat legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate, prin prisma tuturor aspectelor invocate și susținute, ale actelor depuse în circumstanțiere, al actelor dosarului, constată următoarele:
Inculpatul - se află în curs de cercetare judecătorească pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, reținându-se în rechizitoriu că în luna mai 2009, călătorind cu un autocar aparținând firmei a introdus în România cantitatea de aproximativ 200 de grame de rezină de cannabis (hașiș), în scopul comercializării ei sau a consumului propriu; la data de 15.07.2009 a transportat cantitatea de 179,6 grame de rezină de cannabis de la domiciliul său la locuința numitului - în scopul de aoa scunde și de a fi prins în flagrant deținând respectiva cantitate de drog de risc în scopul comercializării acesteia ori a consumului propriu.
Instanța de judecată a fost sesizată la data de 09.10.2009, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 16.07.2009.
Încheierea recurată vizează "menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului), măsură ce a fost verificată de instanța de fond prin prisma: probelor administrate, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul, al dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, cât și al dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
Unele critici ale recurentului vizează aprecierea și evaluarea unor probe (declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului) prin prisma vinovăției; însă evaluarea probatorie a instanței de fond a fost temeinic realizată doar prin prisma subzistenței temeiurilor măsurii arestării preventive a inculpatului.
Aceste temeiuri au vizat și au fost analizate prin probele administrate până la acest moment procesual (de la termenul din 23.11.2009 la termenul din 04 ianuarie 2010), probe care au concretizat presupunerea efectuării de către inculpat a unor acte materiale ilicite: introducerea în țară de către inculpat a unei cantități de droguri (acțiuni materiale recunoscute și de inculpat), al unor acte de comercializare, de transport al acestei cantități pe raza municipiului
Aceste probe sunt certe și nu pot fi înlăturate în aprecierea unor temeiuri ale arestării preventive. Aspecte invocate de inculpat referitoare la unele contradicții în declarațiile unor martori, față de momentul procesual al judecății, administrarea probatorie nefiind finalizată, și raportarea la probele certe reținute și expuse anterior - nu pot fi reținute arbitrar de instanță și ca o interpretare a "vinovăției" și nici nu s-au putut constitui ca "temei schimbat", ori "modificat" și nici "justifica" luarea unei alte măsuri preventive (respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive) și revocarea arestării preventive a inculpatului.
Instanța de fond nu a statuat la acest moment asupra "vreunei forme de vinovăție" ci doar asupra temeiurilor măsurii arestării preventive a inculpatului și a necesității menținerii acesteia.
A fost evaluat probator și asupra pericolului social concretizat prin probele administrate - perioada ce s-a dovedit la acest moment, ar fi cert (atât raportat la activitatea infracțională desfășurată de inculpat și concretizată prin aceste probe, cât și al motivării gradului de pericol social real generat prin acest gen de infracțiuni - față de care se impune o reacție promptă din partea autorităților, al instanței, respectiv).
Cerințele procedurale impuse atât de normele interne de drept, cât și de normele în materia arestării preventive a persoanelor au fost analizate legal și temeinic de instanța de fond prin prisma tuturor criteriilor ce au circumstanțiat cauza dedusă judecății și persoana inculpatului.
Circumstanțele personale ale inculpatului-recurent au fost apreciate corespunzător, însă nu pot constitui în mod arbitrar temei al revocării măsurii arestării preventive a inculpatului; urmând a fi evaluate și prin prisma analizei întregului material eficientizate probator.
De asemenea, prin prisma acestor argumente probatorii expuse, nu se justifică față de inculpat nici înlocuirea cu o altă măsură preventivă (a obligării de a nu părăsi localitatea) nefiind incidente dispozițiile art. 139 alin. 1,2 Cod procedură penală.
Astfel, urmează a se constata că aspectele invocate de inculpatul-recurent nu sunt probator fondate; urmează a fi respinsă cererea inculpatului - de înlocuire a măsurii arestării preventive ca nefondată și, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat recursul inculpatului.
Raportat la atitudinea d-nei avocat ales a inculpatului în cursul dezbaterilor, instanța urmează a constata: apărătorul nu a respectat dispozițiile luate de președintele completului de judecată chiar și după atenționarea repetată asupra respectării acestora și a neintervenției în timpul concluziilor procurorului (dispozițiile art. 198 alin. 4 lit. g în referire la dispozițiile art. 298 alin. 4 teza I Cod procedură penală) - prin această atitudine apărătorul a avut o manifestare ireverențioasă atât față de judecător (argumentarea anterior expusă) cât și față de procuror.
Justificările d-nei avocat, motivându-și atitudinea prin intervenția d-lui procuror (al acuzării) în timpul susținerii recursului inculpatului, nu sunt pertinente față de aspectele constatate, anterior expuse, cât și față de dispozițiile procedurale ce impun și nu derogă asupra adoptării unui comportament necorespunzător din partea apărării.
În același timp, aspectul invocat de d-na avocat referitor la "intervenție procurorului" în cursul susținerilor domniei sale, instanța constată o singură intervenție a procurorului de ședință - fără a i se permite, "da cuvântul" - însă, fiind atenționat de instanță, și-a revizuit atitudinea și nu a mai intervenit.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 198 alin. 4 (lit. g, h) Cod procedură penală urmează a se dispune sancționarea d-nei avocat - cu amendă judiciară în sumă de 500 lei.
Urmează a fi învederate d-nei avocat dispozițiile art. 199 alin. 2 Cod procedură penală referitor la posibilitatea formulării cererii de scutire de amendă, în termen legal - după comunicarea încheierii ședinței de judecată.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul -, prin apărător.
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 04 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
În baza dispozițiilor art. 198 alin. 4, lit. g, h Cod procedură penală aplică d-nei av. - amenda judiciară în suma de 500 lei. Învederează d-nei av. - dispozițiile art. 199 al. 2 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
20.01.2010
2 ex.
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Maria Cenușă, Otilia Susanu
