Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.180/
Ședința publică din data de 11.04.2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 11.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal, răspunde intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, solicită în baza art. 38515pct.2 lit."d" proc. penală admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a revocat măsura arestării preventive și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Precizează reprezentantul Ministerului Public că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun menținerea stării de arest, fiind îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă penală pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din circumstanțele reale ale săvârșirii faptei(gravitatea faptelor, violențele aplicate minorului) și din circumstanțele personale ale inculpatului, care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 al.1,2 lit.c pen.
Solicită reprezentantul Ministerului Public să se constate că în urma violențelor aplicate minorului - parte vătămată, acesta a suferit un traumatism forte stâng pentru care a avut nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale iar inculpatul a avut o atitudine oscilantă în declarații. Aceste motive demonstrează că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat și se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, față de violențele aplicate minorului.
Avocat, pentru intimatul - inculpat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, menținerea încheierii pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA la data de 11.04.2008, prin care s-a dispus a nu se mai menține măsura arestării preventive față de inculpat și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Consideră apărătorul intimatului - inculpat că nu s-a făcut dovada clară a existenței pericolului pentru ordinea publică, la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și gravitatea faptei.
Precizează avocat că a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive în temeiul art. 139 Cod pr.penală, motivat de faptul că s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acestei măsuri, lucru demonstrat cu înscrisuri la instanța de fond, în baza cărora s-a întocmit un referat de evaluare privind pe inculpat.
Mai arată apărătorul intimatului inculpat că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul este pe străzi, plecat de acasă, având în vedere că în referatul de evaluare s-a arătat profilul socio - moral al inculpatului, care înainte de comiterea faptei avea un loc de muncă, fiind chiar promovat.
Apărătorul intimatului - inculpat precizează totodată că instanța de fond nu a motivat măsura menținerii stării de arest, ce a fost dispusă în temeiul art. 350 Cod pr.penală, iar la unul din termenele de judecată nu s-a mai discutat legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive, punându-se concluzii doar cu privire la cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive. Apreciază că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive este întemeiată, având în vedere că în baza probelor administrate s-a întregit portretul inculpatului iar temeiurile avute n vedere la luarea măsurii s-a schimbat.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său. Precizează de asemenea că nu a avut intenția de a lovi pe partea vătămată, nu a mai săvârșit astfel de fapte și consideră că nu se vor mai repeta.
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.128/12.02.08, Judecătoria Constanțaa dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 cod penal cu aplic. art.74-art.76 cod penal, menținând măsura arestării preventive.
cu judecarea apelurilor formulate de procuror și de inculpat, prin încheierea de ședință din 11 aprilie 2008, Tribunalul Constanta nu a menținut, în baza art.3002cod procedură penală, măsura arestării preventive, iar, în baza art. 139 alin 1 cod procedură penală raportat la art. 145 cod procedură penală, a admis cererea formulată prin apărător ales și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui si, născut la 06 07 1981, CNP -) cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu -municipiul Constanta -fără încuviințarea instanței de judecată;în baza art. 145 alin 11cod procedură penală, a dispus ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secția de politie nr. 3 Constanta, desemnata cu supravegherea sa,conform programului de supraveghere sau ori de cate ori este chemat;
- să nu iși schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata;
- să nu dețină, să nu folosească si sa nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de partea vătămată sau de membrii familiei acestuia;
Pentru pronunțarea încheierii, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 Cod penal.
Prin încheierea nr.87/27.08.2007, pronunțata de Judecătoria Constanta, față de inculpat a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, măsura ce a fost menținută ulterior pana la zi.
Ținând cont de actele dosarului, această măsură a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 Cod.proc.pen.precum si cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului, precum si cu respectarea competentei materiale.
Conform art.143 Cod.proc.pen. măsura arestării preventive poate fi luată față de inculpat dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
In cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta penala, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent.
Pe de altă parte, la luarea măsurii arestării preventive pentru inculpat a fost avut în vedere temeiul prev. de art.148 lit."f" Cod.proc.pen. respectiv că pentru faptele penale pentru care este trimis in judecata legea prevede o pedeapsa cu închisoarea mai mari de 4 ani și că există probe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cerințe care trebuie întrunite cumulativ.
La acest moment procesual a intervenit o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în condițiile în care nu mai sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.148 lit."f" Cod.proc.pen. în sensul că nu mai sunt probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Noțiunea de pericol în general este o situație întâmplătoare, care poate pune în primejdie integritatea, existența cuiva sau a ceva.
Pe de altă parte, noțiunea de public înseamnă o colectivitate, o mulțime, un mare număr de persoane.
Ca urmare, pentru a se susține că este vorba de pericol public care să justifice menținerea arestării, trebuie dovedit cum va fi pusă în primejdie întreaga colectivitate dacă inculpații ar fi puși în libertate.
În practica judiciară s-a dat interpretarea potrivit căreia prin pericol pentru ordinea publică ar trebui să se înțeleagă faptul că prin lăsarea în libertate a inculpatului ar putea fi încurajate alte persoane să comită fapte asemănătoare, dacă aceasta ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la momentul la care s-a constatat că există indicii că s-au săvârșit fapte penale și s-a considerat că se impune ca față de inculpat să fie luată măsura arestării preventive.
Nu înseamnă însă că arestarea preventivă în cursul judecății durează sine die. Având în vedere că inculpatul a fost arestat încă din luna august 2007, până în prezent arestul preventiv fiind de 8 luni, depășindu-se în opinia instanței durata de timp rezonabil a măsurii, nu se mai impune menținerea acestei masuri.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului caracterul rezonabil al duratei detenției persoanei trebuie apreciat în funcție de particularitățile fiecărei cauze și circumstanțele personale ale celui arestat.
acordată acestor particularități ori circumstanțe nu trebuie să meargă însă niciodată până la atingerea dreptului protejat.
Totodată, rezonanța și impactul social al activității infracționale, reținute ca fiind desfășurată de inculpat, s-a diminuat, nemaiputând să vorbim în prezent de același pericol pentru ordinea publică existent la momentul luării măsurii arestării preventive.
Având în vedere și scopul măsurilor preventive așa cum este el definit de prevederile art.136 Cod.proc.pen. respectiv pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, punerea în libertate a inculpatului nu constituie un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la datele ce caracterizează persoana acestuia.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa declarat recurs, motivând că se impune menținerea arestării preventive.
Critica este întemeiată.
Potrivit art.139 cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar, în baza art.3002și art.160bcod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal ă este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, prin încheiere motivată, la menținerea arestării preventive.
În cauză, temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au încetat, existând presupunerea rezonabilă, pe baza probelor administrate de această dată și de către instanță, că inculpatul a săvârșit fapta prev. de art.211 cod penal, precum și probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care s-a și pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii (chiar dacă nu este definitivă), pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate;totodată, față de complexitatea cauzei, judecarea fondului în 8 luni de la sesizarea organelor judiciare conduc la concluzia că nu s-a depășit durata rezonabilă a măsurii preventive.
Cum de la pronunțarea sentinței nu sunt date noi care să justifice o eventuală punere în libertate, recursul este fondat și, în baza art.38515pct.2 lit."d" proc.pen. va fi admis, se va casa hotărârea atacată și, rejudecând, se va dispune, în baza art.3002, art.160 alin.3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 60 zile, cu începere de le 11.04.08 până la 09.06.08, înlăturând aplicarea art.139, art.145 cod procedură penală și dispozițiile referitoare la punerea în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" proc.pen. admite recursul, casează hotărârea atacată și, rejudecând, dispune:
În baza art.3002, art.160 alin.3 cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului
, pe o perioadă de 60 zile, cu începere de le 11.04.08 până la 09.06.08.
Înlătură aplicarea art.139, art.145 cod procedură penală, dispozițiile referitoare la punerea în libertate.
Face aplicarea art.309 alin. ultim proc.pen.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.08.
Președinte judecători
- - - -
- -
Grefier
- -
red.jud.-
2ex./14.04.08
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Lucia Dragomir
