Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 180/
Ședința publică de la 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați și, în stare de arest și asistați de avocat - apărător desemnat din oficiu în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebați fiind, inculpații și, precizează că își mențin recursurile formulate.
Recurentul inculpat depune la dosar un memoriu, precum și o cerere prin care solicită să i se comunice copie după dispozitivul "de ședință (transcriere) din data de 13.03.2009", precum și copie după "motivarea de respingere sau de admitere a recursului".
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat, având cuvântul, apreciază că măsura de menținere a arestării preventive a inculpaților dispusă de Tribunalul Vrancea este netemeinică. Consideră că s-au schimbat temeiurile avute în vedere, inculpații au avut o atitudine de recunoaștere și de colaborare cu organele de cercetare penală, motiv pentru care apreciază că aceștia pot fi judecați în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod pr.penală apreciază că poate fi înlocuită măsura arestării preventivă cu măsura prev. de art. 145 Cod pr.penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, cauza fiind complexă.
Inculpații au formulat cereri de probatorii care au fost admise, s-a dispus efectuarea de expertize, s-au dispus adrese către ANAF pentru a se preciza prejudiciul, astfel încât în aceste condiții nu se poate vorbi despre depășirea termenului rezonabil, cercetarea judecătorească nu este încă finalizată.
Față de nemodificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în mod corect s-a apreciat că se impune menținerea în continuare a acestei măsuri.
Solicită respingerea recursurilor formulate ca fiind nefondate și obligarea recurenților - inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că sunt trimiși în judecată de un an de zile, au fost audiați doar 25 de martori, toate probele au fost solicitate de 7-8 luni de zile iar din motivările instanței rezultă că sunt doar suspiciuni. Lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului formulat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că pe 26.09.2007 au fost reținute de DIICOT B 4 persoane pentru constituirea de grup infracțional și au săvârșit mai multe infracțiuni economice. de 6 luni de zile cât a durat urmărirea penală, mai exact 179 zile, DIICOT- ul a dus în eroare instanțele de judecată motivând în fiecare referat al său de prelungire a mandatului de arestare că este de audiat un număr mare de persoane și de efectuat o expertiză contabilă și prejudiciul creat de inculpați este de peste 100 de miliarde.
Solicită să se țină cont că expertiza contabilă a fost dispusă și efectuată în luna a cincea și a șasea a urmăririi penale, martorii au fost audiați începând cu luna a treia și a patra a urmăririi penale, prejudiciul a fost de 70 de miliarde, este contestat și s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile întrucât DIICOT-ul nu a ținut cont de toate actele depuse la dosar.
După 179 zile de arest preventiv DIICOT-ul a sesizat Tribunalul Vrancea și a trimis în judecată 4 inculpați în stare de arest preventiv, doi dintre ei au fost puși în libertate. La momentul respectiv nu era administrată în cauză nici o probă, nu se întocmise raport de expertiză contabilă, nu fuseseră audiați martori și nici în momentul de față nu există motivarea Tribunalului Vrancea de schimbare a măsurii arestării preventive a celorlalți doi inculpați.
Au solicitat să le fie schimbată măsura dar această cerere le-a fost respinsă dar consideră că nu au cum să influențeze martorii întrucât, din cele șapte persoane trimise în judecată, cinci dintre acestea sunt în stare de libertate.
La dosar există declarații contradictorii pe care au încercat să le combată, consideră că nu este responsabil de cauzarea unui prejudiciu, a fost angajat 6 luni de zile la o societate comercială în F, apoi a plecat la
Având în vedere că nu sunt probe împotriva lor, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 4.03.2009, dată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în baza art.3002Cod pr.penală raportat la art.160 Cod pr.penală s-a menținut starea de arest inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar probele adminJ. în cursul cercetării judecătorești conduc la presupunerea că inculpații au săvârșit fapte penale care prezintă pericol concret și, pentru buna desfășurare a procesului se impune menținerea stării de arest a celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie, invocând motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat, pentru fiecare inculpat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate. În subsidiar s-a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată, conform dispozițiilor art.3856Cod pr.penală raportat la art.141 Cod pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art.136 alin.1 lit.d și alin.8 Cod pr.penală, arestarea preventivă se poate lua față de învinuit sau inculpat, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, ținându-se cont de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Pentru ca această măsură preventivă să poată fi luată este necesar a fi întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.penală (ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezența apărătorului,dacă sunt probe sau indicii temeinice că persoana în discuție a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală), precum și existența vreunui caz dintre cele prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f Cod pr.penală.
În fine,potrivit art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile art.143 Cod pr.penală, inculpatul săvârșind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În cauza de față inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, evaziune fiscală și spălarea banilor, prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003, art. 297Cod penal raportat la art.313 Cod penal, art.9 lit.a și b din Legea nr.241/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 ( în ce îl privește pe inculpatul ) și de art.23 lit. c din Legea nr.656/2002 (în ce îl privește pe inculpatul ), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de acuzare s-a reținut în esență că inculpații, împreună cu alte persoane au desfășurat în perioada 2006-2007 activități infracționale în grup infracțional organizat, inculpații fiind persoane de decizie, determinând și participând la producerea și vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri falsificate, dăunătoare sănătății, produse comercializate prin ascunderea sursei impozabile cauzând importante prejudicii bugetului de stat (78.252.260.000 lei vechi pagubă reținută în sarcina inculpatului și 71.051.660.000 lei vechi-prejudiciu reținut în sarcina inculpatului ) și au derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare, având drept urmare transferarea acestor resurse și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.
Sancțiunile aspre prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, fapte generatoare de însemnate prejudicii, relevă gravitatea deosebită a acestora, iar datele care le circumstanțiază, astfel cum sunt evidențiate prin întregul probatoriu administrat până în prezent, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, o reacție colectivă față de infracțiunile presupus săvârșite, care, prin rezonanța lor, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În acest context, nu se poate susține că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele personale ale acestora putând constitui, în cazul pronunțării unei soluții de condamnare, criterii de apreciere la stabilirea unui cuantum redus al pedepsei.
Curtea, astfel cum s-a mai pronunțat anterior în recursurile succesive declarate de fiecare inculpat, analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg, apreciază că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței), astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești, impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului, fără a se putea susține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și cel al autorităților, că durata privării de libertate este excesivă și că deci s-ar fi depășit termenul rezonabil, complexitatea cauzei conducând la prelungirea procedurii, fără ca acest fapt să fie imputabil autorităților.
Faptul că inculpații sunt bănuiți că au săvârșit infracțiunile pentru care sunt arestați nu îi privează, însă, de dreptul inițial de a fi prezumați nevinovați până la momentul dovedirii vinovăției lor, în condițiile legii.
Se constată, așadar, că luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia este pe deplin justificată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod pr. penală în referire la art.143 Cod pr. penală și art.136 Cod pr. penală, în sensul că privarea de libertate se impunea pentru buna desfășurare a procesului, inculpații au fost ascultați în prezența apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații ar fi comis faptele penale reținute în sarcina lor, fapte care sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 Cod pr.penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, chiar dacă aceștia au început să manifeste o conduită procesuală corectă.
Pentru toate aceste motive recursurile de față vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art.38515pct. 1 lit.b Cod pr. penală raportat la art.141 Cod pr. penală
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr. penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui - și, născut la data de 7.10.1977 în F, CNP - -) și - (fiul lui și, născut la data de 16.04.1983, CNP - -) în prezent deținuți în penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din 04.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
Obligă pe recurenții- inculpați la plata sumei de 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red./18.03.2009 Grefier,
Tehnored./2 ex./19.03.2009
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
