Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 180
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Georgescu Cristina
JUDECĂTOR 2: Enescu Dan Andrei
JUDECĂTOR 3: Diaconu
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 30.06.1992, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului inculpat iar în baza disp. art. 160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că recursul declarat vizează încheierea din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
În prezent, nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit alte temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest.
S-au administrat probatorii atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond. De asemenea, s-au luat declarații de părți vătămate, inculpat și martori de către instanța de fond. Recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Cauza se află în apel având termen de judecată pe fond la data de 10 martie 2010. Se apreciază că nu sunt date și nici indicii din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, iar dacă va fi judecat în stare de libertate, nu va influența aflarea adevărului.
Recurentul inculpat a recunoscut și regretă faptele comise. Acesta nu are antecedente penale.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și conform art. 139 al. 2 Cod proc. penală revocarea măsurii arestării preventive, cu judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, dacă se va aprecia că totuși se impune luarea unei alte măsuri preventive, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală, cu precizarea că recurentul inculpat va respecta obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
Se apreciază că în mod legal s-a menținut măsura arestării preventive întrucât subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpat și care impun în continuare privarea acestuia de libertate.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod proc. penală în sensul ca exista indicii temeinice și probe verosimile în a considera că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
Totodată, sunt îndeplinite și prevederile art.148 lit. Cod proc. penală în sensul că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe că lăsarea acestuia in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor de furt calificat, prin escaladare și efracție, dar și din temerea că lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte de același gen, întrucât anterior a fost condamnat pentru fapte similare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt regretă faptele comise, solicitând judecarea sa în stare de libertate, pentru a continua studiile școlare la școala din, județul P, arătând că are 6 clase primare.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului inculpat fiul lui și, născut la data de 30.06.1992, deținut în Penitenciarul Mărgineni, iar în baza disp. art. 160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Prahovaa reținut că prin Rechizitoriul nr. 4753/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal, constând în aceea că, la o dată din perioada 01 - 17.06.2009, a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate, de unde, din autoturismul marca Citroen, prin forțarea încuietorilor, a sustras două boxe, stație muzicală și un casetofon.
A mai reținut tribunalul că rin p. Ordonanța nr. 4753/P/2009 din data de 01.07.2009 a fost luată față de învinuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 01.07.2009 până la 30.07.2009 inclusiv, măsură ce a fost prelungită succesiv de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Ulterior, prin ordonanța din data de 01.07.2009, s-a dispus reținerea numitului pe o perioada de 24 de ore, iar prin ordonanța nr. 4753/P/2009 din data de 25.09.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștia fost pusă în mișcare acțiunea penală față de - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 99 Cod penal, ocazie cu care acesta a fost audiat în calitate de inculpat atât în ceea ce privește săvârșirea faptei, cât și în ceea ce privește încălcarea obligației de a nu părăsi localitatea.
Prin încheierea de ședință din data de 01.10.2009, dată în dosarul nr-, Judecătoria Ploieștia dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, respectiv arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 18 de zile, începând cu data de 01.10.2009 până la data de 18.10.2009 inclusiv, iar prin încheierile din 16.10.2009, 17.11.2009 și 10.12.2009 pronunțate în dosarul nr-, aceeași instanță, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 pr.pen. rap.la art. art. 160halin.3 pr.pen. a constatat că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 148 lit. pr.pen, respectiv există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică s-au avut în vedere mprejurările și modul de comitere a faptei ( prin escaladare, dintr-un autoturism aflat în curtea unei locuințe) ceea ce denotă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece astfel de fapte produc o stare de temere și insecuritate față de care se impune menținerea măsurii arestării preventive.
A mai constatat tribunalul că prin sentința penală nr.31/07.01.2010 Judecătoria Ploiești, inculpatul, a fost condamnat în baza art.208 alin.1C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.i pen. cu aplicarea art.99 pen. și art.109 pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, parte vătămată.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a pen. după împlinirea vârstei de 18 ani, iar în temeiul art. 350 alin.1 proc.pen. s- menținut arestarea preventivă a inculpatului, deducându-se potrivit art. 88 penal perioada reținerii din data de 1.07.2009 și din data de 25.09.2009 și a arestării preventive de la data de 1.10.2009 la zi.
Împotriva sentinței penale nr.31/07.01.2010 a Judecătoriei Ploiești, declarat apel inculpatul.
Verificând potrivit art.300/2 Cod proc. penală legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpatului, tribunalul a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește dispunerea și menținerea acestei măsuri pe parcursul judecații în fond, constatând că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri și se impune privarea de libertate a inculpatului.
Tribunalul a constatat că în considerentele sentinței apelate, instanța de fond a arătat că se mențin temeiurile ce au determinat luarea masuri arestării preventive a inculpatului, situație în care aceasta a fost menținută potrivit art.350 al 1.pr.penală.
S-a constat de asemenea că măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă de prima instanță, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. f Cod pr.pen, respectiv există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, rezidă din împrejurările concrete ale comiterii faptei - prin escaladare, dintr-un autoturism aflat în curtea unei locuințe, dar și din temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite fapte de același gen și rezonanța socială negativă a faptei pentru care este cercetat inculpatul, precum și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestora l-ar crea în comunitate, independent de împrejurarea că aceștia nu au antecedente penale.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța de apel a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, temeiurile neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest, iar în cauză nu sunt date și nici indicii din care să rezulte că ar prezenta pericol pentru ordinea publică, întrucât recurentul-inculpat a recunoscut și regretat faptele comise.
Inculpatul mai susținut că nu poate influența buna desfășurare a procesului penal deoarece probatoriile au fost administrate, fiind audiați atât partea vătămată, cât și martorii, iar lipsa antecedentelor penale a inculpatului constituie un argument în plus în acest sens.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cea prevăzută de art.145 pr.penală.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 4753/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1C.pen. rap.la art.209 alin.1 lit.i pen. cu aplicarea art.99 pen. și art.109 pen. iar prin sentința penală nr. 31/07.01.2010, nedefinitivă, a fost condamnat de Judecătoria Ploiești la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploieștia declarat apel inculpatul, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Prahova la data de 11 februarie 2010.
Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, în conformitate cu art.3002Cod pr.penală, constatând că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Din examinarea mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că rezultă dovezi și indicii temeinice care converg spre presupunerea rezonabila că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost privat de libertate și condamnat în primă instanță de către judecătorie.
În raport de cele expuse, Curtea observă că în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Ploiești la data de 1.10.2009, reținându-se întrunirea condițiilor prevăzute de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.a/1 pr.penală, deoarece pe lângă indiciile temeinice, verosimile privind participația inculpatului, acesta a încălcat cu rea-credință obligațiile ce au fost dispuse prin măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată anterior împotriva sa.
În acest sens, s-a reținut că față de inculpat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia dispus, inițial, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură încălcată de acesta în noaptea de 24/25.09.2009, când a fost depistat pe raza comunei din județul D, nesocotind astfel obligațiile impuse prin ordonanța nr. 4753/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin care se luase această măsură preventivă.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale iar fapta dedusă judecății a comis-o în perioada minorității, însă toate aceste argumente își pierd forța în raport de faptul că a încălcat măsura preventivă neprivativă de libertate ce a fost dispusă inițial împotriva sa, iar reaua-credință cu care a procedat în acest sens semnifică faptul că această măsură preventivă neprivativă de libertate nu a produs ecoul necesar și în privința inculpatului nu a condus la realizarea eficientă a scopului procesului penal, așa cum acesta este definit de art.136 alin.1 pr.penală.
În aceste condiții, în mod judicios tribunalul a constatat că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a inculpatului nu s-au schimbat și nici nu au încetat, aceste temeiuri fiind reprezentate în esență de disp. art.148 alin.1 lit.a/1 pr.penală rap. la art.143 și art.136 pr.penală.
Așa fiind, Curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică și că privarea de libertate a inculpatului în continuare este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, dat fiind faptul că acesta a dovedit că prin încălcarea obligațiilor ce i-au fost impuse pe durata măsurii preventive luată anterior împotriva sa, scopul procesului penal nu ar putea fi realizat în bune condiții.
În consecință, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 17.02.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. Cr.
Tehnored. R,
4 ex./24.02.2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Georgescu CristinaJudecători:Georgescu Cristina, Enescu Dan Andrei, Diaconu
