Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.182/2009

Ședința publică din 10 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaică

JUDECĂTOR 2: Marius Motolea

JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

Procuror:

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 7 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Învederează că nu se mai impune în cauză menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât scopul acesteia a fost atins, respectiv riscul sustragerii de la urmărirea penală.

Cu privire la fapta de viol învederează că aceasta nu este confirmată de probele medicale depuse la dosar, iar partea vătămată a mai formulat astfel de plângeri.

Mai precizează că în prezent pericol concret pentru ordinea publică s-a estompat.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Mai precizează că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive nici raportat la conduita inculpatului care a dat declarații contradictorii la instanța de fond și nici în ce privește limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care este cercetat.

Totodată învederează că subzistă și în prezent pericolul concret pentru ordinea publică precum și probe care atestă vinovăția inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat. Precizează că din actele medico-legale depuse la dosar nu rezultă că partea vătămată ar fi fost violată.

Totodată mai arată că a stat 4 luni în stare de libertate și nu a prezentat pericol concret pentru ordinea publică.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Constată că prin încheierea penală din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr- s-a dispus în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Totodată, în baza art. 139 al. 1.C.P.P. a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

În motivarea acestei soluții Tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 30/2009 pronunțată de Tribunalul Albas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, în consecință fiind mandatul de arestare preventivă nr. 80/2009.

Prin rechizitoriul nr. 319/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Albaa fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.1 și 3.pen. cu aplicarea art.37 lit. b pen.

Inculpatul este acuzat că în noaptea de 22/23.04.2009, în timp ce se afla la locuința sa, situată în oraș Ocna M, jud. A, acesta a constrâns-o pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, la întreținerea de relații sexuale, prin exercitarea de violențe și prin amenințare cu astfel de acte.

Instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului având în vedere că, pe de o parte, există indicii temeinice conform art. 68/1 Cod procedură penală că inculpatul a comis fapta de care este acuzat, iar pe de altă parte, legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani atât pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

Totodată lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret atât pentru comunitatea locală din Ocna M în special, cât și pentru ordinea publică, în general, raportat la faptul că o persoană cercetată pentru infracțiuni de o gravitate extremă ar fi cercetată în stare de libertate.

Instanța a mai reținut că inculpatul este recidivist, fiind condamnat pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, în cazul acestuia gradul de pericol pentru ordinea publică fiind unul extrem.

În consecință, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Cât privește cererile de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive s-a reținut că de la ultima menținere a măsurii arestării, respectiv 9.11.2009 și până la data soluționării cererii nu s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri, și nici nu au încetat aceste temeiuri, motiv pentru care ambele cereri sunt nefondate.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul.

Personal și prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate.

În subsidiar se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

În motivarea recursului se arată că în cauză nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât scopul acesteia a fost atins, respectiv riscul sustragerii de la urmărirea penală.

Se mai arată cu privire la fapta de viol că aceasta nu este confirmată de probele medicale depuse la dosar, iar partea vătămată a mai formulat astfel de plângeri. Se precizează că în prezent pericol concret pentru ordinea publică s-a estompat.

Curtea de Apel examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acesta este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:

În mod corect Tribunalul a reținut că există în continuare indicii temeinice că inculpatul recurent a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea inculpatului în libertate nu s-a diminuat.

Existența pericolului este relevată de natura infracțiunii imputate inculpatului, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis fapta - asupra unei minore de 14 ani, prin ademenirea acesteia, reținerea în locuință peste voința ei, amenințarea, agresarea și întreținerea unor raporturi sexuale în mod forțat.

Relevante sunt, de asemenea, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, condamnarea anterioară pentru fapte similare și intenția declarată de a comite și alte fapte.

Criticile inculpatului recurent referitoare la inexistența vinovăției sale cu privire la fapta reținută în sarcina sa și cu privire la presupusele acțiuni anterioare ale părții vătămate minore nu pot forma obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi avute în vedere de judecătorul fondului, pe baza materialului probator administrat în cauză.

Întrucât temeiurile care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în cauză nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.

Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursul C.P.P. inculpatului va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- --CO - - - -

semnează președintele

Curții de Apel Alba Iulia

Grefier

- -

Red.

Dact. 2 ex/15.12.2009

-

Președinte:Dana Ghițoaică
Judecători:Dana Ghițoaică, Marius Motolea, Ștefan Făt

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Alba Iulia