Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 182/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.182
Ședința publică de la 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Onița Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror -
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat, a arătat că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă s-au modificat, având în vedere că partea vătămată și părinții acesteia audiați ca martori și-au modificat declarațiile în cursul judecății, arătând că partea vătămată nu a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, astfel că fiind schimbate temeiurile pentru care s-a dispus arestarea nu se mai justifică menținerea acestei măsuri, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului subzistă și nu s-au modificat, soluția instanței de fond de menținere a arestării preventive fiind legală și temeinică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său solicitând judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 11 februarie 2010, Tribunalul Dolj, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul -fiul lui și, născut la 30.04.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, prin încheierea nr.177/08.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea nr.177 din data de 8 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a casat încheierea nr.18/6.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, și, în baza art. 1491.C.P.P. rap. la art. 143 și art. 148 lit.f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data reținerii și încarcerării inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că probele administrate în cauză sunt suficiente pentru a se bănui, în mod rezonabil, că inculpatul ar fi putut participa la comiterea faptelor de care este acuzat, dar și că, în raport de gravitatea ridicată a acestora, de poziția procesuală nesinceră a inculpatului, de încercarea de a se sustrage de la urmărirea penală, lăsarea acestuia în libertate prezintă un cert pericol pentru ordinea publică și poate compromite într-o măsură apreciabilă finalizarea urmăririi penale, inclusiv administrarea unor probe.
Instanța a constatat că aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului continuă să fie incidente în cauză.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu peste 4 ani închisoare, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
S-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică, în speța de față, rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul (viol, șantaj, pornografie infantilă), vârsta tânără a părții vătămate, amploarea fenomenului infracțional de acest gen, rezonanța socială negativă și sentimentul de insecuritate creat în comunitate, precum și din modul și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că acesta a folosit față de partea vătămată violențe și amenințări în vederea menținerii în stare de dependență și totală supunere față de aceasta.
S-a mai arătat că toate aceste aspecte reținute, nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Instanța de fond a constatat că aspectul, că partea vătămată și părinții acesteia, în fața instanței, au declarat că partea vătămată nu a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale, nu este de natură să înlăture existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât, pentru stabilirea adevărului, este necesară o analiză a întregului probatoriu administrat în cauză, nu numai a declarațiilor părții vătămate și a părinților acesteia.
Cu privire la durata arestării, s-a constatat că aceasta este relativ scurtă (2 luni) și astfel nu se poate considera că s-ar fi stins acea rezonanță socială negativă a faptelor pentru care este cercetat inculpatul sau că lăsarea lui în libertate nu ar mai crea, în prezent, în opinia publică un sentiment de insecuritate.
În consecință, instanța, în baza art. 3002.C.P.P. a menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpatul .
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă s-au modificat, având în vedere că partea vătămată și părinții acesteia audiați ca martori și-au modificat declarațiile în cursul judecății, arătând că partea vătămată nu a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, astfel că fiind schimbate temeiurile pentru care s-a dispus arestarea nu se mai justifică menținerea acestei măsuri, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Recursul este nefondat.
În mod just, instanța de fond, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive conform dispozițiilor art.3002Cod pr.penală, a apreciat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul este legală și temeinică, iar temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare și nu s-au modificat.
Astfel, analizând probele administrate până în acest moment la urmărirea penală și instanța de fond, Curtea constată că în continuare rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare.
Faptul că în cursul cercetării judecătorești partea vătămată și părinții acesteia audiați în calitate de martori au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, nu justifică revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate, cât timp din întreg ansamblul probator administrat până în acest moment rezultă în continuare indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a faptelor de care este acuzat, valoarea probatorie a acestor declarații urmând a fi analizată de instanța de fond conform art.63 alin.2 Cod pr.penală, în urma administrării tuturor probelor administrate, la acest moment când se verifică în baza art.3002Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, fiind suficient să existe indicii temeinice, care nu trebuie să aibă greutatea celor care ar justifica o condamnare.
În consecință, având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, probatoriul administrat confirmă presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptelor de către inculpat, criticile formulate sub acest aspect nu sunt fondate.
Sunt de asemenea nefondate criticile formulate de inculpat referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța de fond apreciind în mod corect că, raportat la natura, gravitatea faptelor, vârsta părții vătămate, modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor de care este acuzat inculpatul, lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, jurisprudența CEDO concluzionând că prin gravitatea acuzațiilor și reacția opiniei publice la acestea, se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că recursul este nefondat, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 februarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.CL
St.
PS/16.02.2010
15 februarie 2010.
- Administrația Finanțelor Publice C județul Daî ncasa de la rec.inc. suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Onița Dumitru, Mirela Ciurezu
