Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR. -
DECIZIA PENALA NR. 193/R/2008
Ședința publică din 08 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței,
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent, ns. la 23.09.1989, fiul lui și al lui și, născut la 27.09.1985, fiul lui și al lui, ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale de ședință din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar emisă de Baroul - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii în libertate a acestuia. Arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Menționează că acesta este arestat de peste un an și J și alți 3 inculpați din cauză au fost puși în libertate. Mai arată că prin încheierea de ședință din 27 martie 2008 s-a menținut din nou arestul inculpatului și că fiecare măsură trebuie analizată.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii în libertate a acestuia. În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Solicită a se analiza și încheierea de ședință din 27 martie 2008, prin care s-a menținut din nou arestul inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că dorește să fie pus în libertate și că își însușește concluziile apărătorului său.
Inculpatul recurent arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 03 martie 2008, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților:
, ns. la 27.09.1985 în O, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.18/2007.
, ns. la 23.09.1989 în loc. Aleșd, jud. B, fiul lui și, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.15/01.07.2007 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.19/2007.
S-au respins cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate pentru inculpații și, precum și cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a constatat că inculpații și au fost arestați la data de 01.07.2007, în baza mandatelor de arestare preventivă numerele 18/2007, 19/2007 emise în baza încheierii de arestare preventivă nr.15/01.07.2007 a Tribunalul Bihor pentru săvârșirea infracțiunii de viol calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin.2 lit. a și alin.3 teza I cod penal, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt învinuiți este mai mare de 4 ani având în vedere și gravitatea infracțiunii, există probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind modul de comitere al faptei, pe timp de noapte, în grup, precum și vârsta persoanei vătămate.
Instanța de fond a considerat că nu a intervenit nici un element de natură să determine schimbarea sau încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților și, dată fiind fapta reținută în sarcina lor, împrejurările reținute în rechizitoriu în legătură cu comiterea acesteia, dată fiind și vârsta părții vătămate, iar menținerea inculpaților în stare de arest se impune în conformitate cu disp.art.136 și C.P.P. pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și văzând disp.art.300/2 combinate cu art.160/b al.3 și art.160/h și C.P.P. prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și implicit a respins cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, respectiv cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de apărătorii inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și solicitând casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii lor de îndată în libertate. În subsidiar, inculpatul a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului s-a susținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au schimbat.
De asemenea, s-a susținut că judecarea cauzei poate avea loc, în bune condiții, și cu inculpații recurenți aflați în stare de libertate, mai ales că alți trei inculpați din cauză au fost puși în libertate.
Examinând încheierea prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
În mod corect a dispus prima instanță menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților câtă vreme temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în prezent, din probele administrate în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că inculpații a săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată.
De altminteri, în acest cadru procesual nu poate fi analizată vinovăția sau nevinovăția inculpaților, acest atribut revenind exclusiv instanței care este învestită cu soluționarea în fond a cauzei.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți, sau a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatului recurent, în condițiile faptei ce l-i se impută, a naturii și gravității ei, precum și a mijloacelor de săvârșite, este de natură să creeze un puternic sentiment de insecuritate socială.
Astfel fiind, se apreciază că în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, considerente pentru care, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 23 septembrie 1989, și, născut la 27 septembrie 1985, împotriva încheierii penale din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. Decizie -/15.04.2008
Jud. fond -
tehnodact. 2 ex./ 15.04.2008,
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
