Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.21/CC/ 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat .
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului - recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate. În motivare a arătat că potrivit dispozițiilor starea de arest preventiv nu este condiționată de natura infracțiunii comise, astfel cum și pericolul social trebuie raportat la persoana inculpatului. Inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni, iar pedeapsa care urmează a-i fi aplicată poate fi coborâtă sub minimul prevăzut de lege. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș fiind temeinică și legală.
Inculpatul - recurent, având ultim ul cuvânt a solicitat admiterea recursului și punerea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 21/CC din 08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 159 alin.7 p Cod Penal, raportat la art. 155.p Cod Penal și art. 143, 148 alin.1 lit.f p Cod Penal s-a admis cererea formulată de T - Biroul Teritorial Timișoara și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților, și, începând cu data de 11.02.2008 până la data de 11.03.2008.
În baza art. 139 alin.1 p Cod Penal s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații, și ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele: prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 06.02.2008 sub nr. dosar -, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a solicitat prelungirea arestării preventive cu 30 de zile, începând cu data de 11.02.2008 pâna la data de 11.03.2008, față de inculpații, si.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc, respectiv cocaină, prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (inculpatul -), respectiv trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 (inculpații și ), în fapt reținându-se că la data de 30.09.2007 inculpatul a fost surprins pe raza orașului Sânnicolau M deținând cantitatea de 11,1 gr. cocaină, pe care a introdus- în România prin Ungaria, prin vama, o parte distribuind-o și altor persoane. Cu privire la ceilalți 2 inculpați, în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în cursul anului 2007 aceștia au distribuit către mai multe persoane în mod repetat droguri de risc, respectiv ecstasy și cocaină.
S-a mai arătat că în cauză până în prezent urmărirea penală nu a putut fi finalizată, fiind audiate mai multe persoane despre care existau date că aveau cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de o parte dintre inculpați, câțiva dintre aceștia urmând a fi în continuare identificați și audiați. De asemenea, s-a mai arătat că urmează a fi adus la cunoștința tuturor inculpaților întregul material de urmărire penală și a se proceda la întocmirea rechizitoriului.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile investigatorilor sub acoperire, procesele verbale de constatare și percheziție, rapoartele de constatare tehnico-științifică, buletinele de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, lăsarea inculpaților în libertate putând avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lor în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de o acțiune de M amploare, cu repercusiuni în ceea ce privește transportul internațional de droguri, fiind implicate mai multe persoane ce trebuie identificate și audiate, inclusiv sub aspectul descoperirii provenienței cantității de droguri găsite asupra inculpaților, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea operațiuni prin care se aduce o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la sănătatea publică, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, pentru aflarea adevărului, în condițiile în care temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpaților nu s-au schimbat, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și va dispune prelungirea arestării preventive a inculpaților cu încă 30 zile.
Pentru aceleași motive, în contextul în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, în baza art.139 alin.1 instanța C.P.P. a respins cererile formulate de inculpații, și, prin apărătorii lor, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Împotriva încheierii penale nr. 21/CC/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 19.02.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia concluziilor în susținerea căii de atac s-a solicitat lăsarea în libertate a inculpatului invocându-se lipsa pericolului pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul a colaborat cu organele judiciare; în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursl fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de organul de urmărire penală.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de M risc prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv că în perioada iulie - august 2007 pus în vânzare droguri de M risc, respectiv pastile de ecstasy și cocaină. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că infracțiunile de trafic de droguri de M risc aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, urmează a se administra probe noi pentru a fi descoperită întreaga activitate infracțională, iar prelungirea stării de arest a inculpatului constituie o garanței pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 21/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.21/CC/ 8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 21 Februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.LB/tehnored AJ
2 ex/26.02.2008
Prima instanță: Trib.T-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
