Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 199/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 9 2008 pronunțată de Tribunalul Galați - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. - apărător ales, fără delegație la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. precizează că Tribunalul Galați prin încheierea din 9 2008 constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică, că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și că aceasta trebuie menținută.
Consideră această încheiere nelegală și netemeinică.
Examinând conținutul încheierii recurate se observă că instanța de fond pentru a pronunța această soluție a reținut gravitatea ridicată a infracțiunilor imputate inculpatului, natura și relațiile sociale ocrotite de lege, numărul relativ mare de persoane pretins traficate, perioada îndelungată de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, rezonanța socială a unor astfel de fapte precum și persoana inculpatului.
Consideră că ceea ce a motivat instanța de fond este de fapt o reproducere a conținutului tuturor încheierilor pronunțate anterior prin care s-a menținut această măsură, astfel că relevă caracterul absolut formal al încheierii recurate într-o chestiune foarte importantă, respectiv libertatea unei persoane supuse judecății.
Pe de altă parte, apreciază că argumentele folosite de instanța de fond nu fac referire la ceea ce de fapt interesează și anume dacă este cazul ca inculpatul să fie lăsat în libertate în viitor pentru că nu mai sunt întrunite cerințele textului care a fost avut în vedere la luarea măsurii sau el poate fi judecat, în continuare, în stare de libertate.
Cu privire la gravitatea deosebită a infracțiunilor, natura și relațiile sociale ocrotite de lege cât și celelalte elemente apreciază că aceste chestiuni țin efectiv de individualizarea sancțiunilor la instanța de fond care se va pronunța asupra stabilirii vinovăției inculpatului.
Cu privire la numărul mare de persoane traficate precizează că din rechizitoriu rezultă că este vorba despre o singură persoană minoră și de 6 persoane majore pretins traficate.
Cu privire la perioada îndelungată de timp, de asemenea, tot din rechizitoriu rezultă că această perioadă se întinde din 2004 - 2005, dar nu întreaga perioadă a celor doi ani, deci nu poate fi vorba despre o perioadă îndelungată de timp în care s-ar fi săvârșit aceste activități.
Cu privire la rezonanța socială negativă nu consideră că pe acest temei trebuie neapărat ca cel care a săvârșit fapta să fie menținut în stare de arest.
Cu privire la persoana inculpatul apreciază că, atâta vreme cât art. 148 Cod proc.pen. așa cum a fost modificat, nu mai prevede ca temei distinct starea de recidivă a inculpatului ca temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, situația urmând să fie analizată în contextul tuturor celorlalte elemente, mențiunea din încheiere referitoare la persoana inculpatului care a mai suferit condamnări nu este absolut necesară pentru a demonstra necesitatea menținerii măsurii arestării.
Consideră că instanța de fond nu a demonstrat că pentru menținerea sau lăsarea în libertate a inculpatului rezonanța socială concretizată într-un pericol concret pentru ordinea publică se menține sau nu, există sau nu. Temeiul arestării a fost art. 148 lit. f Cod proc.pen. dar condiția că dacă inculpatul ar fi lăsat liber ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică nu este demonstrată de către instanța de fond, argumentele folosite de instanța de fond referindu-se la o eventuală individualizare a sancțiunilor. Nu consideră că după 2 ani și 3 luni de detenție inculpatul ar prezenta un pericol real și grav pentru ordinea publică, astfel că este mai mult decât o durată rezonabilă a măsurii arestării preventive.
În condițiile în care inculpatul, dacă ar fi avut un mandat definitiv, ar fi putut beneficia de liberare condiționată după efectuarea unei fracțiuni din pedeapsă, calculând la pedeapsa efectiv executată prin detenție provizorie de 2 ani și trei luni, poate spune că practic inculpatul este în situația de a fi executat aproape 4 ani din pedeapsă, dar deocamdată o pedeapsă nu există, astfel că este împotriva legii ca o persoană să execute o pedeapsă privativă de libertate prin detenție provizorie atât timp cât nu există un mandat definitiv.
Având în vedere stadiul procesului consideră că inculpatul nu are nici o posibilitate să înrâurească în rău desfășurarea normală a acestuia.
Solicită să se constate că, la momentul de față, nu mai sunt întrunite condițiile menținerii arestării preventive.
De asemenea, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea recurată este temeinică și legală, așa cum rezultă din probele dosarului întrucât acesta se află în rejudecare, din declarațiile martorilor, raportul de expertiză criminalistică sunt indicii clare de vinovăție a inculpatului iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani.
Cu privire la periculozitatea faptei consideră că rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, numărul mare de persoane traficare, respectiv 7 persoane din care una din ele era minoră, perioada îndelungată de mai mult de un an de zile de comitere a acestor infracțiuni.
Solicită să se constate că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, este recidivist și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Cu privire la timpul rezonabil solicită să se aibă în vedere și complexitatea cauzei.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt solicită să se judece în stare de libertate cu orice garanție întrucât nu va influența bunul mers al procesului penal, are familie, 2 copii și dorește să-i ajute până la finalizarea procesului care va mai. Precizează că nu are nici o abatere și se va prezenta la fiecare termen din proces.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 09.12.008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod pr. penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului constatând legalitatea și temeinicia acesteia.
Pentru a dispune astfel Tribunalul Galați reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea că aceasta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens au fost avute în vedere: procesele-verbale de verificare a intrărilor - ieșirilor în/din țară a inculpatului și ale victimelor, declarațiile victimelor și ale martorilor, raportul de expertiză criminalistică, procesul-verbal de percheziție. Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, numărul mare de persoane presupus traficate, printre care se afla și o minoră precum și perioada îndelungată de timp în care s-a reținut că s-ar fi desfășurat activitatea infracțională, rezonanța unei astfel de fapte în rândul comunității și nu în ultimul rând, persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială, s-a apreciat că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de probele adminJ. până în prezent s-a apreciat că nu au încetat sau dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt avute în vedere inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, astfel că cererile formulate de inculpat, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și respectiv revocarea măsurii arestării preventive nu au putut fi primite.
Durata rezonabilă a arestării preventive s-a constatat că nu a fost atinsă față de complexitatea cauzei și stadiul procesual al dosarului.
Împotriva încheierii de ședință din 9 2008 Tribunalului Galația formulat recurs inculpatul susținând, în esență, că în cauză se impune revocarea măsurii arestării preventive întrucât durata acesteia a depășit un termen rezonabil și nu mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recursul declarat de inculpatulnu este fondat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29.09.2006 fiind acuzat de săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori costând în aceea că în cursul anilor 2004-2005 racolat, transportat și cazat în Spania în vederea exploatării sexuale șapte persoane de sex feminin dintre care una era minoră. De asemenea inculpatul a fost acuzat de comiterea unei infracțiuni de proxenetism reținându-se că în aceeași perioadă a asigurat transportul și cazarea în Spania a martorei trăgând foloase de pe urma practicării de către aceasta a prostituției.
Prin sentința penală nr. 337/22.06.2007 a Tribunalului Galațis -a dispus condamnarea inculpatului pentru toate capetele de acuzare la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei totale de 100 050 euro obținuți din activitatea infracțională desfășurată.
Această sentință a fost menținută în întregime de Curtea de APEL GALAȚI, care prin decizia penală nr. 85/27.12.2007 a respins apelul inculpatului, însă prin decizia penală nr. 2072/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare apreciindu-se că judecata trebuia să se desfășoare în ședință publică și nu în ședință secretă.
De precizat că în toată această perioadă inculpatul a fost arestat preventiv iar prin decizia sa Înalta Curte de Casație și Justiție, deși a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În rejudecare Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă în cauză și a menținut succesiv această măsură la termenele din 08.07.2008, 02.09.2008, 02.10.2008, 11.11.2008 și 09.12.2008.
Față de aspectele mai sus arătate Curtea apreciază, ținând seama de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și de împrejurarea că două instanțe de judecată l-au găsit vinovat de comiterea faptelor imputate stabilind o pedeapsă de 10 ani închisoare, că în cauză nu au încetat să subziste temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului și că aceasta este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cât privește durata arestării preventive Curtea apreciază că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă raportat la complexitatea cauzei, la dificultatea administrării probatoriilor în astfel de cauze și la faptul că astfel de fapte au o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, impunând măsuri preventive ferme, chiar de mai lungă durată, pentru prezervarea sentimentului de siguranță și de încredere al populației că persoanele acuzate de astfel de fapte grave sunt urmărite penal și sancționate corespunzător de autorități.
Cu privire la durata procedurilor aflate în desfășurare Curtea remarcă faptul că la termenul din 09.12.2008 judecarea cauzei nu a putut avea loc din cauze obiective, lipsa de procedură cu partea vătămată G, și că instanța de fond a decis că actele procedurale efectuate în primul ciclu de judecată își mențin valabilitatea, situație în care termenul care s-a acordat la 29.01.2008 ar putea fi ultimul în fața instanței de fond.
În consecință, în baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 09.12.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe recurentul-inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ÎN MAJORITATE DE
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 20 septembrie 1974 în G, domiciliat în comuna, județul G, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din data de 9 2008 pronunțată de Tribunalul Galați - dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 2008.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoarea de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav (cauza "Contrada Italia", hotărârea din 14 ianuarie 1997, cauza "Dinler Turcia", hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza "Letellier Franța", hotărârea din 26 iunie 1991).
Inculpatul a fost cercetat și judecat într-un prim ciclu procesual pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Este adevărat că severitatea sancțiunilor prevăzute de legiuitor (de la 3 la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, de la 7 ani la 18 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din același act normativ și de la 3 ani la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal), reliefează gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, iar datele care circumstanțiază faptele precum și persoana inculpatului, au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a acestuia creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Așa cum s-a reținut în alte ocazii (decizia penală nr. 119/R din 21 iulie 2008 și nr. 138/R din 10 septembrie 2008 ale Curții de APEL GALAȚI ) gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, complexitatea și particularitățile cauzei, au justificat pe deplin arestarea preventivă din data de 29 septembrie 2006 precum și menținerea în mod succesiv a acestei măsuri preventive.
Probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cel administrat nemijlocit în fața instanței de fond în primul ciclu procesual, a justificat bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății, justificându-se deci detenția inculpatului.
Curtea observă însă că deși investită cu soluționarea cauzei de la data de 1 iulie 2008, instanța de fond nu a fost în măsură să administreze nemijlocit probatoriul în baza căruia inculpatul a fost arestat și trimis în judecată decât în mică măsură, audiind în decurs de mai bine de 4 luni doar un martor din cei 10 propuși de acuzare, pronunțându-se de 4 ori asupra măsurii preventive.
Or, caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor stabilite prin jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza "Slezevicius Lituania", cauza "Tudorache România") în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților.
În cauza de față nu se poate susține că poziția adoptată de inculpatul ar fi condus la prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare și că deci, nefinalizarea procesului i-ar fi imputabilă.
Nici caracterul complex al cauzei nu justifică prin el însuși prelungirea procedurilor judiciare.
Învestit cu soluționarea cauzei penale cu inculpat arestat de la data de 29 septembrie 2006, judecătorul fondului trebuia să își exercite în mod activ atribuțiile, în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății, sens în care trebuia să depună toate diligențele pentru finalizarea cu celeritate a cercetării judecătorești prin acordarea unor termene de judecată mai scurte, prin citarea părții vătămate, precum și a tuturor martorilor propuși de acuzare cu mandate de aducere cu executare efectivă.
Se constată că procedura a durat 2 ani, 2 luni și 18 zile de la momentul punerii sub acuzare și până la pronunțarea încheierii atacate, fără ca în cauză să existe indicii că inculpatul ar fi răspunzător de mersul greoi al procesului penal în general și al cercetării judecătorești în cel de-al doilea ciclu procesual, în special, împrejurare în care apreciez că durata procedurilor este excesivă și că deci nu satisface cerința termenului rezonabil (cauza "Slezevicius Lituania" - hotărârea din 13 noiembrie 2001).
Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoarea de principiu (cauza "Patsuria " - hotărârea din 6 noiembrie 2007 și cauza "Leliervre Belgia - hotărârea din 8 noiembrie 2007), că, odată cu trecerea timpului, nu mai sunt suficiente temeiurile care au legitimat arestarea, autoritățile naționale având obligația pozitivă să indice alte elemente care să legitimeze în continuare menținerea stării de arest, cu alte cuvinte justificarea în concret, în fiecare caz, a interesului public care, în ciuda prezumției de nevinovăție poate cântări mai greu decât dreptul la libertate.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a decis că atunci când sunt chemate să statueze cu privire la necesitatea menținerii detenției preventive a unei persoane, instanțele naționale au obligația să verifice dacă nu este posibil să se recurgă la alte modalități prin care să se asigure buna desfășurare a procesului (cauza "Jaworski Polonia" - hotărârea din 28 martie 2006).
În cauza de față se constată că, la finalul unei perioade de detenție destul de îndelungată (2 ani, 2 luni și 18 zile), nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar mai prezenta un interes public, ori un pericol concret pentru ordinea publică, atât acuzarea cât și prima instanță neaducând argumente convingătoare pentru justificarea menținerii stării de arest, context în care apreciez că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, precum și la menținerea acestei măsuri, s-au schimbat.
Pentru toate aceste considerente am apreciat că în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, s-ar fi impus admiterea recursului, casarea încheierii de ședință în parte, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive și în rejudecare, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, să fi dispus înlocuirea măsurii privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în condițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și ale art. 145 alin. 1 și alin.11Cod procedură penală, constatând că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment față de inculpat, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii de noi infracțiuni.
PREȘEDINTE,
Judecător
Red./24 2008
Red. Opinie separată: /24 2008
Tehnored.
2 ex./24 2008,
Fond:
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
