Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.2/

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Valentin Iancu

JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir

Grefier - - -

Ministerului Publica fost reprezentat de Procuror -

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr. 446, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2007, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174-175 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă apelantul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 29.11.2007, pe care o depune la dosar și intimatul parte civilă G personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.

Se constată lipsa intimatei parte civilă Spitalul Municipal

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 Cod procedură penală.

În conformitate cu art. 301 Cod procedură penală, părțile arată că nu au excepții de invocat și nici cereri de formulat. Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții, din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.366-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.

Avocat, apărător ales al apelantului inculpat, având cuvântul, precizează că a formulat apel împotriva sentinței penale prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, întrucât după ce a analizat conținutul acesteia, a observat că se bazează pe o situație falsă, toate susținerile instanței bazându-se pe așa zisa declarație a martorului.

Precizează că a verificat dosarul de 3 ori, filă cu filă și nu a găsit nici măcar 2 rânduri consemnate de grefierul de ședință care să prezinte declarația martorului, dar cu toate acestea, instanța de fond reține că martorul care nu confirmă varianta inculpatului și înlătură pe nu știu ce criterii, declarații ale celorlalți martori, reținând doar două declarații ale fraților părții vătămate, asta constituind doar baza condamnării fără a analiza în profunzime și după cum dispune procedura, această cauză.

De asemenea, precizează că instanța de fond reține ca și declarație obiectivă, declarația martorului, dar oricât a studiat dosarul, această declarație nu se regăsește.

Solicită a se observa că cei 2 martori nefiind audiați în fața instanței de fond, tot susținerile instanței se bazează pe declarațiile date în faza de urmărire penală, care sunt foarte vagi și nu aduc nici un fel de lumină asupra cauzei.

Arată că, într-un mod foarte ciudat se înlătură declarația martorilor, aflată la pagina 13, care precizează într-un mod foarte clar " este o persoană agresivă", care declară " este violent și a fost amendat de poliție pentru scandal", care declară " nu poartă cuțit", - la fila 147, care declară " este om de, este un scandalagiu", înlăturarea acestora ducând la un pericol social atât de mare încât să-i aplice 8 ani de închisoare.

Un alt motiv care l-a determinat pe inculpat să formuleze apel este acela că, în dosar există foarte multe documente care arată o serie de circumstanțe atenuante așa cum prevăd art.73 și art.74 Cod penal, însă nici unul nu a fost reținut sub nicio formă.

Consideră că nimic din actele dosarului nu a demonstrat că ar fi vorba de o circumstanță agravantă.

Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate cu consecința rejudecării fondului pentru administrarea corectă a probatoriului.

Dacă instanța va trece peste toate acestea, solicită instanței reanalizarea probatoriului administrat din care va rezulta că toate dovezile invocate conduc la concluzia, în cel mai rău caz, că a fost vorba de o provocare din partea părții vătămate, aspect pe care înțelege să îl demonstreze cu certificatul medico-legal pe care l-a depus la dosarul cauzei și din care rezultă clar că inculpatul a fost

tăiat la palma dreaptă, unde într-o poziție pe care indiferent cum ar încerca să o explice, este ca rezultat al apărării unui atac.

Acest fapt nu a fost luat în considerare de instanța de fond, ba dimpotrivă a fost înlăturat ca un aspect nesemnificativ.

Între inculpat și partea vătămată au existat tot felul de certuri anterioare, bazate pe furtul de animale pe care l-a comis partea vătămată sau rudele acesteia, iar când inculpatul le-a reproșat, a au devenit violenți, motiv pentru care apreciază că este vorba de o provocare din partea părții vătămate, aspect nereținut de instanța de fond.

Inculpatul, fiind încolțit efectiv de frații, 3 sau 4 persoane, dintre care unul avea un cuțit cu care l-a tăiat la mână pe inculpat care a încercat să se apere, fiind foarte posibil ca în acea învălmășeală inculpatul să fi lovit cu cuțitul pe care l-a luat din mână părții vătămate, dar cu intenția să scape, motiv pentru care la fondul cauzei a invocat legitima apărare.

Inițial a considerat că este vorba de o legitimă apărare, dar poate fi interpretat și ca provocare dacă instanța nu va reține legitima apărare.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului.

Dacă instanța va considera că este vorba de o legitimă apărare să pronunțe o hotărâre de achitare, iar dacă consideră că este vorba de scuza provocării, să reanalizeze pedeapsa să redozeze și să aplice o pedeapsă sub limita de 4 ani cu suspendare condiționată conform art.86 Cod penal.

Cu privire la acțiunea civilă, precizează că s-a solicitat de către partea civilă o sumă care nu s-a justificat sub nicio formă și chiar instanța de fond a menționat că nu se poate reține o asemenea sumă în cuantum de 500.000.000 ROL.

Din probele administrate pe latură civilă, a rezultat că partea civilă a folosit ca medicamente - algocalmin și aspirină, dar nu înțelege câte algocalmine și aspirine trebuie să ia o persoană ca o instanță de judecată să-i acorde pentru 2 săptămâni de îngrijiri medicale cu algocalmin, 10 milioane lei, daune materiale și pe care o apreciază ca o exagerare care trebuie cenzurată.

În ce privește daunele morale, consideră că partea civilă putea să le ceară în momentul când ar fi fost o victimă, dar atâta timp cât el este agresorul și împreună cu cei 3 frați ai săi l-au agresat pe inculpat, să i se acorde și 60 milioane despăgubiri morale i se pare de asemenea o exagerare.

Curtea, pune în vedere apărătorului ales al apelantului inculpat să pună concluzii cu privire la menținerea stării de arest a acestuia.

Cu privire la starea de arest a inculpatului, precizează că încă de la început a considerat că fapta pentru care este condamnat inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, așa cum a fost reținută în sarcina sa.

. a considerat că nu există pericolul social necesar ca inculpatul să fie judecat în stare de arest, instanța trecând prea ușor peste toate aspectele pe care le-a invocat, peste dovezile pe care le-a administrat.

Precizează că nu se teme comunitatea din care face parte inculpatul dimpotrivă aceasta afirmă că este un factor de stabilitate în zonă și le oferă locuri de muncă, fiind un crescător de animale și care deține un efectiv mare de animale, motiv pentru care nu este întrunită cea de-a doua condiție a pericolului social și nu se impune ca inculpatul să rămână în continuare în stare de arest.

Pe cale de consecință, urmează ca instanța să aprecieze asupra stării de arest a inculpatului și să dispună revocarea măsurii arestării preventive.

Avocat, având cuvântul pentru intimata parte civilă G, solicită respingerea apelului declarat de inculpat și să se constate că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Precizează că a ascultat o pledoarie a apărării, foarte înduioșătoare, dar cu toate acestea există o parte vătămată care a fost lovită în mod repetat, de trei ori, cu cuțitul, în abdomen, fiind o stare extrem de gravă întrucât circumstanțele săvârșirii acestei fapte care premerg unei petreceri și faptul că în zonă au fost mulți martori care au reliefat foarte clar starea de fapt și evenimentele petrecute la aceea dată, motiv pentru care nu consideră că sunt întrunite nici condițiile unei legitime apărări și nici cele ale scuzei provocării.

În ceea ce privește acțiunea civilă, consideră că partea civilă a fost neîndreptățită având în vedere daunele morale care sunt modice, motiv pentru care solicită a fi menținute așa cum au fost solicitate la instanța de fond.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Avocat, având din nou cuvântul, arată că la fila 86 se află declarația părții vătămate care spune " nu au fost în relații de dușmănie între noi" iar definiția tentativei de omor este punerea în practică a intenției. Dacă însăși declarația părții vătămate spune că "este posibil să mă fi confundat", atunci unde este intenția de a ucide pe cineva.

Procurorul, având cuvântul cu privire la apelul inculpatului, arată că cu toate că apărarea a precizat că nu solicită probe, ulterior, când i s-a dat cuvântul pentru susținerea apelului, concluziile au fost de desființare cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța de fond să administreze probe, în condițiile în care disp.art.379 punct 2 lit."b" Cod procedură penală, nu mai permit desființarea pentru administrare de probe atâta timp cât instanța de apel poate administra orice probă în calea devolutivă a apelului, iar după aceea, apărarea expune o situație de fapt care a condus la concluzia că apărarea și procurorul de ședință nu au studiat același dosar.

Din dosarul pe care l-a studiat a rezultat că, partea vătămată nici măcar în momentul premergător incidentului, nu se afla la locul unde inculpatul discuta

cu cei doi martori, respectiv cu și. martori se aflau într-un loc în care discutau cu martorul - ginerele inculpatului, iar din discuția dintre cei 3, spune chiar inculpatul că a avut senzația că cei 2 martori îi agresează ginerele și că a intervenit în această discuție. Partea vătămată nu se afla în acel moment, acolo, a venit mai târziu și pentru că inculpatul se afla deja în conflict cu cei 2 martori, a scos cuțitul din buzunar și a lovit-o pe partea vătămată care în acel moment s-a apropiat de grupul respectiv.

Dovadă că așa stau lucrurile, este împrejurarea că din expertiza medico-legală rezultă că prima lovitură pe care a încasat-o victima a fost în spate, asta însemnând că el se afla față de grupul cu care stătea de vorbă, cu spatele.

Față de această împrejurare, solicită a se constata că, solicitarea apărării de a se reține fie scuza provocării fie legitima apărare, este total nejustificată.

Chiar partea vătămată declară și la urmărirea penală și la instanța de fond, că inculpatul a lovit fără nici un absolut nici un motiv.

În aceste împrejurări, se invocă o serie de martori audiați de instanța de fond care nu spun nimic în legătură cu fapta ci doar spun ce fel de om era inculpatul.

Precizează că în acel moment inculpatul era un infractor, pentru că așa cum a arătat, toți martorii afirmă că numai inculpatul era cel care se afla în posesia unui cuțit și că susținerea inculpatului că și partea vătămată avea un cuțit, nu se verifică prin nicio probă administrată în cauză.

În aceste condiții, solicită a se constata soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Avocat, având cuvântul în replică, precizează că într-adevăr se pare că nu a studiat dosarul împreună cu procurorul de ședință deoarece s-ar fi observat că martorul declară că " nu poartă cuțit", iar martorii și declară același lucru.

În ce privește faptul că partea vătămată a fost lovită în spate, este un mare semn de întrebare cum s-a făcut cercetarea penală.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că acuzațiile aduse sunt nefondate și mai sunt martori care au văzut când a fost agresat și lovit de partea vătămată, el doar s-a apărat.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.446 pronunțată la data de 31.10.2007 în dosarul penal cu nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 20 cod penal rap. la art. 174-175 alin. 1 lit."i" cod penal

A condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 02.05.1953 la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit."a și b" cod penal.

A făcut aplicarea art.71 în referire la art.64 alin.1 lit."a și b" cod penal pe durata detenției.

În baza art. 88 cod penal

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin măsurile reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 20.12.2006, la zi.

În baza art. 350 cod procedură penală

A menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 și 346 cod procedură penală

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.

În baza art. 998-999 cod civil

A obligat inculpatul la plata sumei de 6 000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G, suma de 1 000 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 5 000 lei reprezentând daune morale.

A respins restul pretențiilor civile formulate, până la concurența sumei de 43 500 lei, ca nefondate.

În baza art. 17 si 348 cod procedură penală

A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal

În baza art. 998 - 999 cod civil

A obligat inculpatul la plata sumei de 5822,77 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal

În baza art. 189 cod procedură penală

Onorariul de avocat din oficiu pentru faza de urmărire penală, în sumă de 100 lei, s-a decontat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C, în favoarea avocat.

În baza art. 191 cod procedură penală

A obligat inculpatul la plata sumei de 1 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10 decembrie 2006, martorul a organizat o petrecere la locuința sa din localitatea, la Ferma nr.3, sărbătorindu-și ziua de naștere.

Petrecerea a început în jurul amiezii și au participat mai multe persoane care locuiesc în grupul social Ferma nr.3.

Spre seară, în jurul orelor 17,30-18,00, martorii (fratele părții vătămate G ), (ginerele inculpatului) și (finul ginerelui inculpatului), în timp ce se aflau pe stradă, în fața locuinței martorului, au avut o discuție contradictorie, generată și de starea de ebrietate în care se aflau, și reproșându-i ginerelui inculpatului că ar fi afirmat că au participat la furtul unor oi aparținând inculpatului. Acesta din urmă, aflându-se în apropiere, dar și sub influența băuturilor alcoolice, a auzit discuția dintre cei trei martori, motiv pentru care a intervenit cerându-le lui și să nu mai țipe la ginerele său.

La un moment dat, când între martorul și inculpat s-au declanșat o serie de injurii reciproce, chiar îmbrânceli, după cum susțin unii martori, la fața locului a apărut partea vătămată G, care mergea să ia apă cu un bidon.

Fără vreun motiv, inculpatul s-a repezit către partea vătămată și cu un briceag pe care l-a scos din buzunar i-a aplicat acestuia 3 lovituri consecutive, în zona spatelui, în abdomen și la brațul stâng.

După ce a fost lovit, partea vătămată a căzut la sol, iar inculpatul a fugit în curtea locuinței sale, aflată în apropiere.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal M cu un autoturism aparținând martorului, unitate spitalicească unde a rămas internat, în perioada 10.12.2006 - 03.01.2007, în vederea acordării îngrijirilor medicale.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 626/LR/15.12.2006, întocmit de Serviciul de Medicină Legală C, partea vătămată a prezentat, la examinare, leziuni de violență (plăgi înjunghiate - flanc dreapta 2,5 cm, penetrantă cu eviscerarea anselor intestinale; lombar dreapta 2 cm; brațul stâng fața interioară treimea medie 7- 8 cm cu afectare musculară), care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, i-au pus victimei viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, lipsa lor putând conduce la deces prin necroză de anse intestinale și peritonită generalizată.

În urma reexaminării medico-legale, potrivit concluziilor completării raportului de constatare medico-legală nr. 626/LR/08.02.2007, întocmite de Serviciul de Medicină Legală C, politraumatismul abdominal lombar și braț stâng s-a complicat cu o ocluzie intestinală, care a necesitat intervenție chirurgicală, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării majorându-se la 35-40, de la data producerii.

Audiat fiind în ambele faze procesuale, inculpatul a invocat, în mod constant, în apărarea sa, împrejurarea că l-a agresat pe partea

vătămată, pentru a se apăra de acțiunea violentă a acestuia, care l-a lovit cu pumnii și cu capul în față, după care a scos cuțitul pentru a-l înjunghia.

Această apărare, însă, nu este susținută decât de martorii (în faza de urmărire penală), Salim și, cei doi din urmă fiind martori propuși de către inculpat pentru a fi audiați în susținerea apărărilor sale.

Se impune a fi reținută, sub aspectul apărărilor formulate de inculpat, împrejurarea că ginerele său, martorul nu confirmă varianta expusă de socrul său, deși toți martorii audiați în cauză au afirmat că la locul incidentului, în momentul izbucnirii conflictului, a fost prezent și acest martor.

Toate aceste date, coroborate cu declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, conduc la concluzia vinovăției inculpatului, care l-a înjunghiat pe partea vătămată fără a fi fost determinat de o anumită provocare venită din partea celui din urmă.

Mai mult, s-a reținut și aspectul că, deși inculpatul a susținut că partea vătămată a fost cea care ar fi avut cuțit asupra sa, martorii și au declarat în mod constant că inculpatul a fost cel care a scos cuțitul din buzunar și s-a repezit asupra părții vătămate aplicându-i cele 3 lovituri.

De altfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpatul a susținut că a aruncat cuțitul respectiv, organele de cercetare penală aflându-se în imposibilitatea de a identifica acest corp delict.

Într-o altă ordine de idei, s-a reținut și aspectul că niciunul dintre martorii audiați nu au arătat că ar fi cunoscut pe vreuna dintre părți, inculpatul ori partea vătămată, că ar obișnui să poarte asupra lor cuțit, fiind astfel infirmată, și din această perspectivă, apărarea formulată în speță de către inculpat.

Situația de fapt reținută a fost probată cu următoarele mijloace de probă:

procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medicale și medico-legale, depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, acestea din urmă fiind cenzurate din perspectiva coroborării cu celelalte mijloace de probă.

Împotriva sentinței penale nr.446 din 31.10.2007 a Tribunalului Constanța, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca, nelegală și netemeinică.

În motivele de apel, se solicită desființarea sentinței penale și rejudecând sub aspectul laturii penale, să se rețină legitima apărare sau provocare, iar sub aspectul laturii civile să se constate că despăgubirile civile la care a fost obligat, sunt prea mari.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse de probele dosarului, rezultă următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, nr.2086/P/2006/2947 din 13.02.2007, s-a dispus trimiterea inculpatului în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.20 Cod penal, raportat la art.174-175 lit."i" Cod penal, reținându-se că în ziua de 10.12.2006, l-a lovit pe numitul G cu un cuțit de trei ori, un dintre lovituri cauzându-i leziuni grave ce i-au pus viața în primejdie. Din raportul de constatare medico-legală nr.626/LR/15.12.2006 al Serviciului de Medicină Legală C, rezultă că numitul Gap rezentat plăgi înjunghiate (flanc dreapta 2,5 cm, penetrantă cu eviscerarea anselor intestinale, lombar dreapta 2 cm; braț stâng față interioară treimea medie 7- 8 cm cu afectare musculară, care au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător și pot data din 10.12.2006. Leziunile traumatice au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie, iar în lipsa acestora puteau duce la deces prin necroza anselor intestinale și peritonită generalizată.

Din declarațiile martorilor locului, și, coroborate cu declarațiile părții vătămate, rezultă că în ziua respectivă, în timp ce e aflau pe stradă, în fața curții locuinței numitului și se certau, inculpatul care se afla și el pe stradă și în stare de ebrietate, a intervenit în sensul că a scos din buzunar un cuțit cu care l-a lovit de trei ori pe G, în spate, în abdomen și brațul stâng, leziuni descrise și în actul medico-legal. martori înlătură afirmația inculpatului, că victima l-ar fi lovit inițial cu un cuțit, învederând că aceasta nu a avut cuțit asupra sa și că inculpatul fără un motiv întemeiat și fără să fie provocat de vreo persoană din cele prezente, el a lovit victima cu cuțitul pe care l-a avut asupra sa.

Pentru aceste considerente și în lipsa altor probe, nu se poate reține în sarcina inculpatului, legitima apărare sau provocarea.

De precizat că, după lovirea victimei, aceasta a fost transportată la Spitalul Municipal M unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 10.12.2006 - 03.01.2007.

În raport de despăgubirile civile acordate victimei mai mici decât cele cerute, care s-au probat cu înscrisuri și martori, se constată că, instanța de fond în mod legal și temeinic a interpretat și aplicat prevederile din art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil.

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul inculpatului.

În baza art.160 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului și în baza art.383 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 31.10.2007.

În baza art.192 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la 70 lei, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr. 446, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2007, în dosarul nr-.

Menține măsura arestului preventiv și deduce perioada executată de la 31 octombrie 2007 la zi.

Obligă apelantul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Jud.fond

Red.dec.Jud.

Tehnored.Gref.-/ 3 ex.

Data:28.01.2008

Președinte:Valentin Iancu
Judecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta