Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 2/2010
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - inculpat recurent -, în stare de detenție - Penitenciarul Aiud, personal și asistat de avocat - - împ. fila (9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, recurentul inculpat consimte asistarea de către avocat din oficiu și a declarat recurs întrucât nu-i convine pedeapsa aplicată și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Avocat - învederează că nu are alte motive de completat față de cele expuse de inculpat.
Procuror declară că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat numit din oficiu, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacatate și în rejudecare revocarea măsurii arestului preventiv și lăsarea inculpatului în libertate. Mai susține că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol social și nici nu ar altera aflarea adevărului în cauză, mai mult, atitudinea inculpatului a fost aceea de a recunoaște și regreta fapta și a colaborat în întreaga cercetare. În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față apreciind că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, mai mult, infracțiunea săvârșită este aceea de furt calificat în formă calificată, fiind aplicabile și prevederile referitoare la recidivă ale art. 37 lit. b Cod penal, fiind vorba de cinci acte materiale, context în care se justifică menținerea în stare de arest a inculpatului de față.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin Încheierea penală din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 160/b și art. 300/2 Cod procedură penală a fost menținut arestarea preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la 31.08.1990 în jud. H,
- - fiul lui și, născut la data de 04.06.1976 în, jud.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de inculpații apelanți și.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați nu au dispărut și nici nu s-au modificat de la data ultimei verificări similare, mai mult acestea sunt confirmate prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță și că raportat la antecedentele penale ale inculpaților nu există garanția că lăsați în libertate aceștia nu vot mai comite fapte penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul legal a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestului preventiv și lăsarea inculpatului în libertate, cu motivarea că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol social și nici nu ar altera aflarea adevărului în cauză, mai mult, atitudinea inculpatului a fost aceea de a recunoaște și regreta fapta și a colaborat în întreaga cercetare.
În subsidiar, solicită instanței înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul inculpat, precum și din oficiu, cu referire la disp. art.300/2, 160/b Cod procedură penală, și respectiv art. 143, 148 lit. f) din același cod, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În conformitate cu prevederile art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, măsura arestării preventive față de inculpatul a fost admisă în baza disp. art. 143, rap. la art.148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, texte de lege aflate în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului, existând motivelor verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani - art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c) Cod penal, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol public concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a inculpatului are ca justificare condamnarea pronunțată de o instanță competentă la pedeapsa de 3 ani închisoare, potrivit sentinței penale nr. 685 din 24 noiembrie 2009 Judecătoriei Petroșani, situație de natură a evidenția și menținerea pericolului social concret pentru ordinea publică, în condițiile în care ar fi dispusă lăsarea în libertate a acestuia.
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelului declarat de către inculpații și, este legală și temeinică, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și art. 2 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la circumstanțele sale personale, buna comportare în cursul procesului penal, recunoașterea faptei, este de arătat că acestea nu au nicio relevanță în actualul stadiu procesual, ele având eventual relevanță sub aspectul individualizării pedepsei în ipoteza menținerii soluției de condamnare dată de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite nici exigențele art. 139 Cod pr.p. și, ca atare, poate fi primită nici cererea inculpatului recurent de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În consecință, recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, conf. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Moto,ea
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/20.01.2010
Jud. Fond:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
