Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 20/MP
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C și - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, și recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru nelegalitate și netemeinicie. Temeiul juridic al arestării îl constituie disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, și, dacă prima condiție a acestui text de lege este îndeplinită, nu există însă probe certe că, lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol pentru ordinea publică. Inculpatul declară că, totul s-a întâmplat cu acordul minorei. Până la soluționarea definitivă a cauzei, inculpatul este beneficiar al prezumției de nevinovăție si a disp. art. 23 alin. 8 din Constituția României. În situația în care se va revoca măsura arestării preventive, inculpatul se va prezenta la fiecare termen de judecată.
In temeiul art. 38515pct. 2 cod pr. penală, solicită admiterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, inculpatul este arestat de aproape trei luni de zile, fiind aplicabile in cauză disp. art. 160 alin. 2 teza a II-a, temeiurile arestării preventive încetând să mai existe. Referitor la disp. art. 148 lit. f cod pr. penală, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat și nu este suficient pentru a se menține starea de arest a inculpatului. In raport de disp. art. 136 cod pr. penală, care reglementează scopul măsurilor preventive, solicită să se constate că, urmărirea penală s-a definitivat, inculpații au fost trimiși în judecată, începând cercetarea judecătorească. Dacă inculpatul va fi lăsat in libertate nu se impietează cu nimic asupra scopului măsurii preventive. Solicită a se aprecia asupra măsurii, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, invocând decizia nr. 750 R/2003 a Curții de Apel București.
Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale și trebuie apreciat asupra posibilităților lui de rațiune.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar solicitând aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este temeinică și legală. Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat și nu au apărut elemente noi care să justifice menținerea stării de arest a inculpaților. Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f cod pr. penală având în vedere modalitatea in care inculpații au acționat. Solicită să se constate că, rezonanța socială negativă a faptei nu s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 9 martie 2009, în baza art.3002rap. la art. 160 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 29.12.1990- și - fiul lui și, născut la data de 16.09.1990.
În baza art. 139 cod pr. penală, a respins cererea inculpatului, privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art.139 cod procedură penală, a respins cererea inculpatului privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura s-a comunicat locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.1/P/28.01.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și A, pentru comiterea infracțiunii de viol prev.de art.197 alin.1,2 lit.a și alin.3 Cp, în sarcina cărora s-a reținut că în noaptea de 01/02.01.2009, prin constrângere, amenințare și violențe fizice, au întreținut un raport sexual cu minora, în vârstă de 13 ani și 8 luni.
Prin încheierea de ședință nr.1/03.01.2009 Tribunalul Constanțaa dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o durată de 29 de zile, până la data de 31.01.2009 inclusiv, reținându-se incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 lit.f Cpp, raportat la limitele de pedeapsă impuse de lege și gradul de pericol social al faptei.
La acest moment procesual, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar motivele care au determinat-o subzistă în continuare, ceea ce impune privarea de libertate a inculpaților pentru mai buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la disp. art.143 Cpp în referire la art.681Cpp, din analiza actelor dosarului rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă de existență a faptei pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal privind examinarea medico-legală a minorei, declarația părții vătămate și a martorilor, și, coroborate cu declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc fapta, dar susțin că minora și-a dat consimțământul să întrețină raporturi sexuale.
De asemenea, se justifică reținerea temeiului prevăzut de art.148 alin. 1 lit.f Cpp, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat de modul în care au acționat inculpații majori, alături de cei minori, în sensul că profitând de lipsa de apărare a minorei, prin constrângere și amenințare, au dus-o pe aceasta în incinta unei clădiri părăsite, unde, prin aceeași modalitate, au întreținut raporturi sexuale normale, acte sexuale anale și orale.
Nu se poate susține că temeiurile care au atras privarea de libertate a inculpaților au încetat sau au suferit modificări, prin simpla scurgere a timpului, întrucât rezonanța socială negativă a faptei nu s-a diminuat, iar elementele ce caracterizează persoana inculpaților nu pot fi avute în vedere în conturarea unei opinii contrare, cel puțin la momentul procesual de față.
Dimpotrivă, săvârșirea unei asemenea faptei asupra minorei constituie un pericol pentru dezvoltarea ei ulterioară, fizică și psihică, iar rezonanța socială negativă produsa în rândul unei comunități mici de persoane, cum este comuna, precum și sentimentul de insecuritate ce s-ar putea crea în absența unor măsuri corespunzătoare sunt profund marcate de specificul evenimentului dedus judecății.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ținând seama de natura și gravitatea sporită a faptei, de scopul măsurii preventive, astfel cum este el reglementat de art.1361Cpp, având în vedere că cercetarea judecătorească nu a început, fapt pentru care este necesară prezervarea materialului probator și asigurarea prezenței inculpaților la termenele următoare, instanța a apreciat că se justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Prin urmare, scopul măsurii arestării preventive subzistă în continuare, în sensul că privarea de libertate ajută bunei desfășurări a procesului penal, fiind îndeplinite condițiile impuse de art.136 alin.1 Cod de procedură penală.
Cum măsura arestării preventive respectă și prevederile art.5 pct.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în legătură cu situațiile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate si termenul rezonabil, tribunalul a făcut aplicarea art.3002rap.la art.160 alin.3 Cod de procedură penală.
De asemenea, a respins ca nefondate cererile de revocare a acestei măsuri sau de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat să mai subziste și nici nu au suferit modificări de esență.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul diminuării sau inexistenței în prezent a pericolului pentru ordinea publică, ce ar fi generat de lăsarea în libertate a inculpaților.
Verificând încheierea recurată potrivit art. 3856alin. 3 cod procedură penală, Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate.
În cauză, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor imputate, de nivelul ridicat de pericol al acestor fapte, de situația că în cauză nu au apărut elemente relevante care să modifice temeiurile reținute anterior, se apreciază că prima instanță - în mod legal și temeinic, în scopul bunei desfășurări a judecății în primă instanță, a făcut aplicarea art. 160 alin. 3 cod procedură penală față de cei doi inculpați menținând arestarea preventivă a acestora.
Ca atare, întrucât criticile sunt neîntemeiate, nu pot fi admise recursurile inculpaților, urmând a fi respinse cu consecința menținerii încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C și - deținut în Spitalul Penitenciar Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, de câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./13.03.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin
