Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 200/R/2009

Ședința publică din 2 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina

- -

GREFIER: A

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații și împotriva încheierii penale din data de 30 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind pe inculpații, și trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; punere în vânzare fără drept de precursori, prev. și ped. de art. 22 alin. 1 din OUG nr. 121/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;

- trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpații și, aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpaților și, av. R, cu delegații avocațiale la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu.

Curtea, având în vedere actele existente la dosar, din oficiu pune în discuția părților tardivitatea recursurilor declarate de inculpații și.

Apărătorul ales al inculpaților și solicită a se avea în vedere că inculpații au declarat oral recurs în sală cu ocazia pronunțării încheierii atacate.

Apărătorul inculpatului A solicită a se avea în vedere că a fost prezentă la pronunțarea încheierii atacate și că poate confirma că inculpații și au declarat oral recurs.

Apărătorul inculpaților și arată că a aflat abia azi despre acest termen de judecată și că nu poate prezenta dovada faptului că inculpații au declarat oral recurs, însă a comunicat și prin fax un recurs în acest sens.

Curtea, analizând actele dosarului, constată că nu există mențiunea că inculpații și au declarat oral recurs.

Apărătorul inculpaților și solicită suspendarea dezbaterilor pentru a prezenta faxul și pentru a se verifica caietul grefierului.

Curtea, deliberând, având în vedere data menționată pe cererea de recurs comunicată prin fax, constată ca fiind în termen recursul declarat de inculpații și.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii penale atacate în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv față de inculpatul A și în temeiul art. 300/2, raportat la art. 160/b pr.pen. solicită menținerea stării de arest a acestuia.

Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 139 alin. 1.pr.pen. că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventiv și că acestea impun și în prezent cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv. De asemenea, consideră că sunt întrunite și condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. a/1, b și f pr.pen. inculpații fiind audiați și fiind administrat o bună parte din probatoriul testimonial. Constată că în faza de urmărire penală, chiar dacă ceilalți doi inculpați au fost propuși pentru arestare, s-a dispus luarea față de inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și i s-au impus anumite obligații, printre care și cea de a nu lua legătura cu martorii. Cu toate acestea inculpatul a luat legătura cu martorii, A și și încearcă să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, cerându-le celor trei să afirme că nu-și mai amintesc nimic. În aceste condiții s-a formulat o cerere de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestului preventiv, cerere ce s-a admis. Instanța de fond în încheierea atacată a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că o parte s-au modificat, respectiv că inculpatul a fost audiat și au fost audiați trei martori care au cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că așa cum reține și instanța de fond, în cauză mai sunt de audiat martori care cunosc împrejurări legate de activitatea infracțională a inculpatului și care pot fi influențați de inculpat, dacă acesta va fi cercetat în stare de libertate, precum și de ceilalți inculpați. Apreciază că nu numai martorii amintiți de instanța de fond ar putea fi influențați de inculpat dacă acesta ar fi cercetat în stare de libertate, ci și ceilalți martori. În acest moment, instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și o parte s-au modificat, fiind astfel audiați inculpatul și trei martori, însă solicită a se avea în vedere că în cauză mai sunt de audiat martori care cunosc împrejurări legate de activitatea infracțională a inculpatului și care ar putea fi influențați dacă inculpatul sau coinculpații ar fi cercetați în stare de libertate. Pentru aceste motive apreciază că în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Chiar dacă s-ar trece peste aceste aspecte, instanța de fond a reținut subzistența temeiurilor prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în raport de limitele de pedeapsă și în raport cu modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, respectiv în mod premeditat și încercând să recruteze mai multe persoane.

Mai mult, solicită a se reține și că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii imputate și nu conștientizează gravitatea faptelor sale, existând temerea ca în libertate să-și reia activitatea infracțională.

Apărătorul inculpatului A solicită respingerea recursului declarat în cauză de DIICOT.

Constată că inițial, față de inculpat s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar ulterior, prin încheierea penală din data de 16 octombrie 2008 Tribunalul Cluja dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului preventiv, reținându-se că inculpatul ar putea influența martorii din dosar, respectiv martorii, și. Cei trei martori au fost audiați la data de 30 martie 3009, ocazie cu care aceștia și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, astfel că instanța de fond a constatat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de clientul său. S-a mai reținut de instanța de fond că inculpatul nu are antecedente penale și că s-a depășit un termen rezonabil al măsurii arestului preventiv, scopul măsurii fiind atins. Învederează instanței că la data la care s-a dipus înlocuirea cu măsura arestului preventiv inculpatul nu avea apărător ales și nici nu i s-a spus că nu are voie să se întâlnească cu cei trei martori nici măcar pe stradă, precum și că s-a întâlnit întâmplător cu aceșita, la o cafea.

Totodată, constată că deși în faza de urmărire penală s-au extins cercetările și cu privire la săvârșirea infracțiunii de aducere în țară de droguri, inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru comiterea acestei fapte, iar pin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a încă cinci persoane pentru comiterea unor infracțiuni mult mai grave decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, respectiv trafic de droguri și consum de droguri. Inițial coinculpații au recunoscut săvârșirea faptelor imputate, revenind ulterior asupra acestor declarații fără ca Parchetul să se sesizeze cu privire la aceste aspecte. Singurul care a recunoscut este coinculpatul, cu care inculpatul împarte aceeași celulă și pe care clientul său nu l-a influențat în niciun fel.

Apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și punerea inculpatului în stare de libertate, cu obligațiile impuse de instanța de fond.

Reprezentanta parchetului solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a întânit noaptea cu cei trei martori pentru a bea o cafea.

Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursurilor declarat de cei doi inculpați, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. casarea în totalitate a încheierii atacate cu privire la clienții săi și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în temeiul art. 139.pr.pen. în principal să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Arată că din punctul său de vedere este în asentimentul procurorului, în sensul că s-au schimbat multe în cauză, procedându-se la citirea rechizitoriului și la audierea inculpaților, mai puțin a celui care se află în Canada. La ultimul termen de judecată din fața instanței de fond s-a procedat la audierea martorilor propuși prin actul de sesizare și s-au pus probleme legate de modul în care martorii urmează a fi audiați în cauză, considerându-se de către instanță că trebuie audiați mai întâi martorii care au legătura cea mai apropiată cu faptele din rechizitoriu.

În acest sens solicită a se avea în vedere că referitor la inculpatul au fost audiate două martore, care l-au descris atât din perspectiva infracțională cât și din cea personală. Constată că martora a arătat în cuprinsul declarațiilor că a consumat ocazional droguri și cum a ajuns în posesia acestora, respectiv prin intermediul inculpatului. Astfel, la solicitarea acesteia de a consuma pastile, fără a specifica de care, inculpatul i-a spus că are pastile bune. Martora susține că a consumat 16 pastile, cu mențiunea că pentru a ajunge la un anumit efect trebuia să consume 3 pastile. Acest aspect nu diminuează pericolul social al faptei, dar relevă anumite probleme ce au legătură cu percheziția efectuată la domiciliul inculpatului, când s-au pastile, însă niciuna care să se regăsească în lista celor interzise prin Legea nr. 143/2000; martora face de asemenea referire directă la cantitatea de pastile ce mu sunt droguri și ce au fost găsite la clientul său acasă. Apreciază că aceste împrejurări nu s-au luat în considerare și nici dacă începând cu data de 30 martie 2009 lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Cea de-a doua martoră, martora, care a fost prietena inculpatului o perioadă îndelungată, a arătat că, clientul său nu a conștientizat că săvârșește fapte antisociale, iar la întrebarea apărării a declarat că acesta a avut un comportament decent în societate și nu l-a putut caracteriza ca un element antisocial. Consideră că aceste elemente trebuie puse în balanță pentru că Parchetul susține că există probe certe că inculpatul săvârșit infracțiunile imputate, însă aceste probe se rezumă doar la procesele verbale întocmite de colaboratori și investigatori și la actele efectuate în etapa premergătoare urmăririi penale, când inculpatul nu avea posibilitatea de a se apăra și de a-și dovedi nevinovăția. De asemenea, consideră că investigatorii și colaboratorii sunt subspecialiști ai procesului penal și modalitatea lor de investigare și colaborare este slabă. Pentru aceste motive solicită a se analiza că în acest moment nu există temeiurile prev. de art. 143.pr.pen. și în special cele prev. de art. 148 lit. f pr.pen. avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv. Constată că în conținutul încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv, Tribunalul Cluja considerat că la acea dată se justifică luarea măsurii preventive și datorită aspectelor legate de consumul de droguri, respectiv pentru a-i ajuta pe inculpați să scape de acest puțin spus viciu. În acest moment inculpatul urmează cursurile psihologice ale Agenției Naționale Antidrog, din punctul căreia de vedere ar fi mai eficient ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, pentru a continua cursurile și a participa efectiv la acestea.

Pentru inculpatul, referitor la infracțiunea de trafic internațional de droguri, arată că este dreptul inculpatului de a prezenta și relata aspecte după o perioadă de timp petrecută în detenție, în urma căreia a conștientizat faptele sale. Martorii audiați în cauză, cel puțin din punctul său de vedere, au relatat aspecte negative pentru situația inculpatului, față de care s-au reținut dispozițiile art. 139.pr.pen. Solicită a se avea în vedere că, și referitor la acest inculpat există raportul întocmit de Agenția Națională Antidrog, unde se subliniează o modalitate mai bună de colaborare cu inculpatul în stare de libertate. De asemenea, apreciază că de la data luării măsurii arestului preventiv a trecut o perioadă de timp destul de îndelungată, ce ar justifica invocarea termenului rezonabil, ce se referă la momentul la care dacă se trece peste oacest moment, măsura este transformată într-o pedeapsă privativă de libertate.

În baza art. 5 și 6 din CEDO solicită a se constatat că în cazul clienților săi există posibilitatea de a se lua o măsură neprivativă de libertate la fel de eficace și conformă dispozițiilor art. 145.pr.pen. care ar asigura scopul procesului penal.

Totodată, solicită a se reține și faptul că ambii inculpați beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, conform actului de sesizare, iar în acest moment în Arestul IPJ C există cel puțin o persoană, ce a fost arestată în baza declarațiilor inculpaților. Există posibilitatea, în opinia sa, ca inculpații să sufere în urma acestei colaborări cu organele de anchetă.

Apărătorul inculpatului A arată că lasă la aprecierea instanței pentru recursurile coinculpaților.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, prin care s-a dispus menținerea măsurii preventive luată față de aceștia, constatându-se că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. Consideră că cererea de revocare a măsurii arestului preventiv a celor doi inculpați este nefondată întrucât probele administrate în cauză confirmă învinuirile aduse inculpaților și nici nu au relevat date că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-ar fi modificat. Pentru aceleași motive consideră că și cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv sunt nefondate.

De asemenea, consideră că în cauză nu s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO, având în vedere complexitatea cauzei și având în vedere că într-un interval mai scurt de 6 luni s-a desfășurat urmărirea penală, inculpații au fost trimiși în judecată și o mare parte din probatoriu a fost administrat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că se obligă să respecte măsurile impuse de instanță.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.

Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că se obligă să respecte măsurile impuse de instanță.

CURTEA

Prin încheierea penală din 30 martie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/ pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiul lui și, născut la data de 15.06.1987 în loc C-N, jud. și fiul lui și, născut la data de 22.08. 1982 în loc. C-N, jud. C. aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.

În baza art. 139 al.1 Cod Procedură Penală raportat art. 145 Cod Procedură Penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul A fiul lui și, născut la data de 24.09. 1983 în loc., jud. C, aflat în Penitenciarul Gherla cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C- N fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei și s-a dispus punerea în libertate inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Inculpatul locuiește în C-,str. -, nr. 19,. 5. jud.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul A a fost obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

b) să se prezinte la secția de poliție conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a impus inculpatului A ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație:

- să nu se apropie de nici unul dintre coinculpați și să nu comunice cu aceștia sau cu martorii din prezenta cauză direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul cu nr.25/D/P/2008 al Ministerului Public - - Biroul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea in judecată, alături de alți inculpați, a inculpaților, și A, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, punere în vânzare de precursori, prev. de art.22 alin.2 din OUG 121/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art. 33 lit. a Cod penal;

În timpul urmării penale prin Încheierea penală nr.57/C/2008 din 08.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatele de arestare pe numele acestora. Ulterior prin Încheierea penală nr.63/C/ 16.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul A, pe o perioadă de 29 de zile, din 16.10.2008 și până la data de 14.11.2008.

Prin Încheierea penală nr.65/C/2008 a Tribunalului Clujs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și A pe o durată de 30 de zile.

Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice,în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.

Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.

Potrivit art. 148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a - ale aceluiași articol.

Potrivit art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că săvârșit faptă prevăzută de legea penală.

Potrivit art.68 ind. 1 pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală săvârșit fapta.

Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța constată că față de inculpați există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1 pr.pen. că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. În acest sens sunt declarațiile mai mult sau mai puțin nuanțate de recunoaștere a inculpaților și, declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor, Schiet, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul precum și procesele - verbale ale investigatorului sub acoperire din data de 7.04.2008, 16.04.2008, 21.04.2008, 18.05.2008, 6.06.2008, 7.06.2008 cu privire la același inculpat; declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul precum și procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire din data de 2.06.2008, 6.06.2008, 12.06.2008, 16.06.2008, 17.06.2008, 30.06.2008, 29.07.2008, 2.09.2008, 9.09.2008, 19.09.2008, 23.09.2008 cu privire la același inculpat;declarațiile inculpaților și cu privire la inculpatul precum și rezultatul perchezițiilor domiciliare efectuate la domiciliile inculpaților și ori înregistrările convorbirilor telefonice.

Pe parcursul cercetării judecătorești, din declarațiile martorilor audiați la acest termen de judecată rezultă de asemenea indicii cu privire la comiterea de către inculpații și faptelor reținute în sarcina acestora. Cu privire la acest probatoriu administrat, instanța reține, contrar susținerii inculpatului prin declarația dată în fața instanței de judecată la termenul din data de 12.03.2009 în sensul că ar fi oferit droguri doar persoanelor despre care știa că sunt deja consumatori de droguri, că acest lucru s-a întâmplat și față de persoane care anterior nu erau consumatori iar după oferirea de stupefiante de către inculpat acestea au început să consume în mod regulat astfel de substanțe - declarația martorului.

De asemenea, temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt învinuiți inculpații este mai mare de 4 ani,minimul și maximulspecial al pedepselor pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată fiind între 3 și 20 de ani închisoare.Pericolul social concretpe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, cea de-a doua condiție impusă de lit. art.148 pr.pen. rezidă din perseverența infracțională a acestora, amploarea actelor desfășurate, numărul foarte ridicat al persoanelor atrase în activitatea infracțională și consumului de droguri și modalitățile în care se realiza acest lucru - prin oferirea de droguri inițial gratuit sau în contextul inițierii unor relații apropiate-precum și gradul foarte ridicat de pericol social al acestora. Fără se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților și pericol social al infracțiunilor comise, acestea fiind noțiuni diferite, instanța reține că nu se poate realiza o analiză corectă celui dintâi fără se ținea seama și de cel de-al doilea.

Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate inculpaților trebuie avut în vedere și rezonanța socială faptelor comise în rândul comunității în care aceștia locuiesc, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient.

De reținut că împotriva încheierilor de arestare preventivă, de prelungire a măsurii arestării preventive precum și de menținere arestării preventive inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsurile preventive dispuse în cauză, de la acel moment și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză

În ceea ce privește temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.a ind.1 și b pr.pen. avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului A, instanța a apreciat că în acest moment procesual nu mai subzistă în cauză.

Astfel, prin Încheierea penală nr.63/C/16.10.2008 Tribunalului Clujs - dispus înlocuirea măsurii preventive obligării de nu părăsi localitatea luată față de inculpatul A, cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 pen. art.33 lit.a pen. cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.

În considerentele acestei încheieri s-a arătat că inculpatul și-a încălcat cu rea credință obligațiile impuse de către procuror prin ordonanța din 7.10.2008 prin care s-a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, în sensul că după această dată l-a contactat pe vărul său și pe martorii A și pe care i-a întrebat cu privire la cele declarate în fața organelor de urmărire penală.

Însă la termenul de judecată de astăzi, martorii, A și au fost audiați, având în mare parte aceeași depoziție ca și cea din faza de urmărire penală, astfel că influențarea acestor martori de către inculpatul A nu mai este posibilă.

De asemenea, martorii încuviințați de către instanța de judecată și care urmează a fi audiați la următorul termen de judecată, cu excepția martorilor și solicitați în probațiune de către reprezentanta Ministerului Public, în completarea declarației martorului, sunt în raport de actele materiale comise de către coinculpați, astfel că desfășurarea normală a procesului penal nu ar putea fi influențată de judecarea în stare de libertate a inculpatului A și nici nu există date că acesta ar încerca sau ar putea să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual.

Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Or, inculpatul A este în stare de arest preventiv din 16.10.2008, de la acel moment și până in prezent trecând durată rezonabilă de timp, apreciată și prin prisma învinuirii aduse inculpatului, art.2 al.1 din Legea nr.143/2000,aceasta fiind restrânsă față de cea reținută în faza de urmărire penală, art.2 al.1 și art. 4 al.1 din Legea nr.143/2000.

Concluzionând, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului A s-au modificat, astfel cum s-a arătat, și că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată prin punerea acestuia în stare de libertate.

Având în vedere însă că în cauză există față de inculpatul A indicii temeinice în sensul art.143 pr.pen. coroborat cu art.68 ind.1 pr.pen. cu privire la comiterea de către acesta a faptei reținute în sarcina sa, instanța a apreciat că se impune luarea unei măsuri preventive, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea C-

Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen Ministerul Public - DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul și inculpatul.

Primul recurent a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev.de art.139 al.1 pr.pen. și că se impune cercetarea inculpatului A în stare de arest preventiv, pentru că acesta a luat legătura cu martorii, A și, încercând să zădărnicească aflarea adevărului și cerându-le celor trei să afirme că nu-și mai amintesc nimic; în același timp a precizat că și martorii ce urmează a fi audiați de către instanță cu privire la ceilalți coinculpați ar putea fi influențați de către inculpați.

Ceilalți doi recurenți au criticat încheierea atacată arătând că se impunea revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, deoarece pastilele găsite la inculpatul acasă nu fac parte din categoria drogurilor, acesta a avut un comportament decent în societate și nu este caracterizat de martorii audiați ca fiind un element antisocial.

Inculpatul recurent, a invocat în favoarea sa la fel ca și inculpatul faptul că este sub supravegherea Agenției Naționale Antidrog și că se impune judecarea lor în stare de libertate pentru a participa la programele agenției.

Ambii recurenți au învederat că au fost trimiși în judecată beneficiind de disp.art.16 din Legea nr.143/2000 datorită colaborării cu organele de anchetă.

Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 pr.pen. - sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:

In mod temeinic prima instanță a reținut că inculpații, Serviciu și A, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc prev.de art.2 al.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. introducerea în țară fără drept de droguri de risc prev.de art.3 al.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2 pen. punerea în vânzare de precursori prev.de art.22 al.2 din OUG nr.121/2006, cu aplic.art.41 al.2 pen. deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu prev.de art.4 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000.

Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării inculpaților, în mod justificat s-a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, indicii ce rezultă inclusiv din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești.

Referitor la inculpatul intimat A, s-a constatat că prin încheierea penală nr.63/2008 Tribunalul Cluja dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu arestarea preventivă deoarece și-a încălcat obligațiile impuse de către procuror, prin faptul că l-a contactat pe vărul său și pe martorii A și pe care i-a întrebat în legătură cu cele declarate în fața organelor de urmărire penală.

In urma audierii acestora cu ocazia cercetării judecătorești, primul a arătat că a fost contactat a doua zi de la audierea sa de către poliție, de către inculpat și a fost chemat pentru a ridica un pachet pe care l-a primit de la țară, martorul Aas pecificat că el l-a întrebat pe inculpat ce probleme sunt în dosar, însă acesta nu i-a spus nimic și că s-au întâlnit întâmplător în zona magazinului "" după care s-au deplasat la benzinăria de pe str.- din C

Ultimul martor, a arătat că după ce a fost audiat la parchet și a declarat că nu cunoaște nimic despre traficul de droguri, s-a întâlnit cu inculpatul însă nu a discutat despre dosar, de față fiind mai mulți prieteni de-ai martorului.

Așadar în mod temeinic prima instanță a reținut că, în primul rând martorii nu și-au schimbat declarațiile date anterior întâlnirii cu inculpatul și în al doilea rând, fiind deja audiați de către instanță nu mai există riscul influențării lor.

În același timp, nu poate fi omis faptul că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. spre deosebire de inculpații recurenți în sarcina cărora s-a reținut comiterea altor infracțiuni, respectiv trafic de droguri de risc și de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/200, deținere de droguri de risc, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și față de recurentul, introducere în țară de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, în mod temeinic a apreciat prima instanță că nu mai subzistă împrejurarea ce a determinat înlocuirea măsurii neprivative de libertate cu măsura arestării preventive a inculpatului intimat.

Din actele de la dosar, nu există într-adevăr riscul ca inculpatul să influențeze martorii care urmează a fi audiați; pentru aprecierea unui asemenea risc nu este suficientă o simplă bănuială, ci aceasta trebuie dovedită.

În consecință, recursul procurorului este nefondat.

In ceea ce privește recursurile inculpaților justificat s-a considerat că subzistă cazuri de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen. deoarece din declarațiile martorilor audiați, rezultă în mod suficient amploarea actelor materiale de care sunt acuzați aceștia; faptul că pastilele găsite asupra unui inculpat, erau inapte obținerii efectelor specifice drogurilor nu înlătură existența indiciilor temeinice pentru restul actelor materiale reținute în sarcina sa.

Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga pe inculpații recurenți să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare și va stabili în favoarea apărătorilor desemnați din oficiu câte 50 lei onorariu parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul și inculpatul ambii aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 30 martie 2009 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina

- - - - - -

Cu opinie separată

GREFIER

Cu opinie separată,

În sensul admiterii recursului DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii penale nr. din 30.03.2009 a Tribunalului Cluj, casarea parțială a acesteia numai cu privire la inculpatul A și în urma rejudecării menținerea măsurii arestării acestuia în baza art. 300/2 Cpp și art. 160/b Cpp.

Motivarea opiniei separate

În baza art. 139 al.1 Cod Procedură Penală raportat art. 145 Cod Procedură Penală, s- înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul A fiul lui și, născut la data de 24.09. 1983 în loc., jud. C, aflat în Penitenciarul Gherla cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C- N fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei și s-a dispus punerea în libertate inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.