Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 21
Ședința ne publică de la 12 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, G, și -A, împotriva încheierii din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul -.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate pe calculator, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător ales av., inculpații G și - ambii în stare de arest - asistați de apărător desemnat din oficiu av. și inculpatul - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei după care:
Instanța - în baza art.24 al.1 din legea nr.678/2001, constată că ședința de judecată este nepublică. S-a procedat la evacuarea sălii de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public - având în vedere temeiurile invocate în recursul parchetului - solicită admiterea acestuia, casarea încheierii din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău și, rejudecând cauza, menținerea arestului preventiv a celor patru inculpați.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, pentru următoarele motive:
Prezentul dosar are o anumită particularitate deoarece din momentul în care a fost investită instanța nu s-au administrat niciun fel de probe înafara declarațiilor unor părți vătămate, iar de la data de 19 iunie 2008 dosarul a fost suspendat și înaintat Curții Constituționale, ca urmare a formulării unei excepții de neconstituționalitate, iar dacă avem în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală nu se mai explică utilitatea măsurii arestului preventiv întrucât ceea ce s-a făcut până acum se putea face și cu inculpații în stare de libertate, măsura nemaifiind utilă.
Consideră că în acest moment se poate găsi și o altă modalitate pentru buna desfășurare a procesului penal, așa cum dispus Tribunalul Bacău.
În ce privește situația art.143 Cod procedură penală, respectiv dacă mai există indicii sau probe că s-au săvârșit fapte de natură penală, arată că are o rezervă cu privire la aceste indicii, întrucât în cauză nu există nici măcar indicii și cu atât mai puțin probe, că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și este necesară menținerea arestului preventiv.
Singurele probe în dosar sunt declarațiile părților vătămate, care - de altfel au fost date după arestarea inculpatului, iar ulterior acestea și-au schimbat poziția în fond și arată că au fost obligate de organele de poliție și parchet să declare într-un anumit fel. Cu privire la moralitatea părților vătămate, arată că a depus la dosar un ziar din care rezultă că una dintre părțile vătămate, care de altfel era și minoră, actualmente dansează într-un bar de noapte.
În concluzie, arată că nu există indicii că s-au săvârșit fapte de natură penală.
Cu privire la dispozițiile art.148 Cod procedură penală, arată că pentru a fi îndeplinită una din condiții trebuie să fie probe ori niciodată nu s-a spus ce probe există pentru menținerea arestării preventive. La un moment dat s-a spus a influențat prin, ori acesta din urmă este liber și este arestat.
Referitor la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, arată că niciodată în dosar nu s-a demonstrat care este pericolul public și nici nu sunt probe în acest sens. Ba mai mult, a depus la dosar caracterizări din colectivitatea în care face parte și nu rezultă că prezintă pericol public.
Solicită a se constata că niciuna din condițiile prevăzute la art.136, 143 și 148 Cod procedură nu sunt îndeplinite și că ar trebui să fie cumulative și respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii din 8.01.2009 ca temeinică și legală.
Av. - având cuvântul pentru inculpații și G - solicită respingerea recursului și menținerea încheierii Tribunalului Bacău ca temeinică și legală întrucât nu sunt probe la dosarul cauzei care să dovedească vina inculpaților, ci doar declarațiile părților vătămate, care o moralitate îndoielnică. Mai mult, solicită a se observa că inculpata nu are antecedente penale și are un copil minor. Nici pentru inculpatul G nu s-a dovedit că are vreo vină în acest dosar. De asemeni, trebuie aplicată egalitatea de tratament întrucât ceilalți inculpați sunt liberi. Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită respingerea recursului declarat de parchet în baza art.3851pct.1 lit.b Cod procedură penală întrucât nu are antecedente penale, nu există probe de vinovăție, nu sunt probe de vinovăție, cu excepția declarațiilor părților vătămate. Achiesează la concluziile av. și solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - în completarea concluziilor, arată că în perioada în care s-a reținut să s-au săvârșit faptele de natură penală inculpatul era plecat din țară, iar apoi s-a reținut că principalul vinovat este, ori acesta este liber.
Inculpatul - având cuvântul - arată că se raliază concluziilor apărătorului său și solicită respingerea recursului declarat de parchet și că va respecta toate obligațiile dispuse de Tribunalul Bacău.
Inculpatul G - având cuvântul - arată că se raliază concluziilor apărătorului său și că își ia angajamentul să respecte obligațiile, să se prezinte de câte ori va chemat și solicită judecarea în stare de libertate pentru a aduce probe de nevinovăție.
Inculpatul - având cuvântul - solicită respingerea recursului declarat de parchet, cu promisiunea că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
Inculpata - având cuvântul - solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Prin încheierea din 08.01.2009 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus, în baza art. 139 al. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpaților, G, și -A, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Supravegherea inculpaților, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția Municipiului B, pentru inculpații, G și și de către Poliția orașului M pentru inculpata.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală cu art.145 alin.1/1,alin.1/2 Cod pr. penală, au fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele vătămate, membru familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f) să nu se afle în locuințele părților vătămate.
În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură, art.145 alin.3 Cod pr. penală, s-a atras atenția inculpaților, G, și, că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală cu art.145 alin.2/1 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: fiecărui inculpat, Poliției Mun.B, Poliției orașului M, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpaților.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, G, și, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpații, G, și.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut că pentru menținerea arestării preventive este necesar să subzistecumulativprobe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală( art. 143 Cod procedură penală) și de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de legea penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin.8 Cod procedură penală la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se ține cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În baza art. 139 Cod procedură penală instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive pentru toți cei patru inculpați ( care se mai află în prezent în această situație )
s-au schimbat, odată cu punerea în libertate a lui și cu probele noi depuse la dosar, privind pe partea vătămată și s-a impus luarea față de aceștia, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, potrivit art. 1451Cod procedură penală.
Inculpații pot fi împiedicați să săvârșească faptele prev. de art. 148 lit. b,c,e, Cod procedură penală având în vedere că în cazul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara și încălcării cu rea credință a obligațiilor ce se impun, atrage înlocuirea ei cu arestarea preventivă, potrivit art. 145 al. 3 Cod procedură penală. Inculpații sunt împiedicați prin obligațiile ce li s-ar impune de către instanță, să nu influențeze vreo parte, martor, să comită altă infracțiune sau să mai exercite o altă presiune împotriva persoanelor vătămate.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a apreciat că pericolul concret social s-a estompat, prin trecerea unui an de la data arestării acestora.
În cauză a formulat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Bacău, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, solicitându-se admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 08.01.2009 a Tribunalului Bacău și dispunerea menținerii stării de arest preventiv a inculpaților.
Se arată în motivele de recurs că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, -A fostă, și &HEORGHE, având în vedere faptul că subzistă condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind mai mari de 4 ani și pericolul social concret, rezultat din gravitatea faptelor comise, la care se adaugă și prevederile art.148 lit. b, e Cod procedură penală constând în existența datelor că inculpații vor încerca să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului și există date certe că vor exercita presiuni asupra persoanelor vătămate sau înțelegeri frauduloase cu acestea.
Decursul de instrumentare al cauzei penale constată la momentul actual că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, determinată de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către toți inculpații, care au vizat în mod evident tergiversarea acesteia prin formularea de nenumărate cereri de amânare, ridicarea de excepții neîntemeiate, cu efect de imposibilitate de administrare a probatoriilor pe fond.
Apreciază ca fiind necesară menținerea stării de arest preventiv față de inculpatul, - fostă, și G, în vederea efectuării în bune condiții a cercetării judecătorești, pentru evitarea influențării prin presiuni sau înțelegeri frauduloase, a părților vătămate și a martorilor, care nu au fost încă audiați, dat fiind aptul că această manieră neconformă legii nu este străină grupului infracțional ce formează obiect de cercetare al cauzei.
Face referire în acest sens la aspectul că parte din membri ai grupării au încercat deja influențarea victimelor, prin intermediul altor persoane, inițiind acte de favorizare inculpaților, activitate documentată probațional în cadrul dosarului penal cu nr. 16D/ P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Bacău, în care s-a emis rechizitoriul la data de 02.07.2008.
Pentru a se proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive, trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea să nu mai impună în continuare privarea de libertate, ceea ce apreciază că nu este cazul în speță.
Inculpații au desfășurat activități specifice de trafic de persoane pe o perioadă îndelungată speculând situația socio-economică a victimelor, precum și vulnerabilitatea sentimentală a acestora. În sarcina inculpaților s-au reținut comiterea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit niște criterii de orientare pentru aprecierea realizării celei de a doua condiții prev. de art.148 lit. Cod procedură penală, respectiv că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică -în condițiile în care însăși instanța reține cu privire la prima condiție, că probatoriul administrat în cauză până în prezent demonstrează că inculpații au săvârșit faptele ce li s-au reținut în sarcină-, însă literatura juridică și practica udiciară au arătat în mod unitar că întrunirea condițiilor potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, trebuie apreciată de la caz la caz și analizată prin prisma naturii faptei, a modalității de săvârșirea a acesteia, a valorii ocrotite de legea penală căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, scopul urmărit de infractor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și a persoanei infractorilor.
In cauza pendinte condiția că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică este pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat și rezultă din însăși natura faptelor penale și a modalităților de săvârșire - prin înșelăciune, aservire sentimentală și financiară, crearea aparenței evidente că vor desfășura activitățile de prostituție sub "protecția legitimă"a unui clan de tip mafiot, dată fiind structura și ierarhizarea grupării, modul însăși de selectare a clientelei.
Mai mult decât atât, există date certe suficiente că inculpații au exercitat și că vor continua să exercite presiuni asupra părților vătămate sau că vor încerca înțelegeri frauduloase cu acestea, așa cum s-a reținut prin rechizitoriul cu nr. 16D/P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Bacău,
Astfel, din probele administrate în această cauză, a rezultat faptul că pentru a le induce victimelor o stare de teamă, în momentul în care se afla în anturajul părților vătămate, prieten apropiat al inculpatului, îl contacta telefonic pe acesta din urmă și îl punea în legătură cu victimele, pentru ai promite chiar lui personal că vor merge la instanță, la fiecare termen, chiar și când nu au fost citate, pentru a- și schimba declarațiile.
Relevante în acest sens sunt procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate între inc. și, pe de o parte, și dintre acești doi inculpați și victimele din cauza pendinte, pe de altă parte, coroborate cu declarațiile tuturor persoanelor implicate în cauză părți și martori.
In acest sens a anexat o copie de pe rechizitoriul cu nr. 16D/P/2008 al DIICOT Serviciul Teritorial Bacău.
Motivarea înlocuirii măsurii arestării preventive a inc., -A fostă, și G, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de către instanța de judecată, prin aceea că pericolul social concret s-a estompat prin trecerea unui an de la data arestării acestora, precum și primirea apărărilor formulate de inculpați, în sensul că măsura dispusă prin încheierea pe care înțelege să o recureze este o consecință a creării unui tratament juridic egal cu inc. (arestat în dosarul Serviciului Teritorial Bacău al DIICOT) și cu ceilalți inculpați membri ai grupului ce formează obiect de cercetare al prezentei cauze fără a se avea în vedere contextul concret în care au fost comise faptele și gravitatea acestora, precum și rolul fiecăruia dintre membrii grupării, este lipsiți de relevantă și insuficientă pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive inculpaților și, cu atât mai puțin, pentru a se aprecia că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
In practica judiciară s-a statuat că, chiar dacă a trecut o perioadă mai mare de timp, menținerea arestării preventiv se impune nu prin prisma rezonanței sociale a faptei, care s-a mai estompat, ci prin prisma periculozității concrete dovedite de inculpați, care au demonstrat că sunt apți a depune reale stăruințe pe calea infracțională prin săvârșirea în continuare a unor activități prin intermediul cărora să încerce să își diminueze responsabilitatea penală pentru faptele comise (incidența prevederilor art 148 lit b și e pr. pen.).
Mai mult decât atât, nu se poate vorbi despre o egalitate de tratament între nculpații din prezenta cauză și inc. care este în curs de cercetare judecătorească într-o altă cauză penală, în care a recunoscut comiterea faptelor și a cooperat cu organele de anchetă, astfel încât circumstanțele personale ale acestuia sunt diferite și nu pot fi luate în considerare ca un criteriu de apreciere pentru diluarea egalității de tratament juridic.
Examinând condițiile prevăzute de lege la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, considerăm că acestea sunt realizate pe deplin și nici nu s-u schimbat între timp sau să fi intervenit împrejurări noi, care să justifice o altă măsură, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere că practica judiciară a stabilit permanent, după modificarea Codului d procedură penală, faptul că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate nculpatului se analizează în raport de toate circumstanțele și împrejurările privitoare la fapta reținută în sarcina acestuia, cât și la circumstanțele personale și atitudinea adoptată în cursul procesului penal, considerăm că în prezenta cauză, în privința inc., -A fostă, și G toate aceste criterii sunt îndeplinite, justificând menținerea măsurii arestării preventive.
Urmare a probatoriului administrat în cauză se conturează evident convingerea că există indicii că inc., -A fostă, și G au săvârșit infracțiunile imputate, care prin natura lor au un pericol social major, expus prin faptul că activitățile de traficare de părți vătămate minore și majore au fost comise în cadrul unui grup infracțional organizat, care a acționat o perioadă îndelungată de timp, dobândind la nivel zonal valențe de fenomen infracțional.
Mai mult, modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio - umane af ectate - încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane impun concluzia că lăsarea acesteia în libertate generează o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpaților.
Având în vedere și faptul că în jurisprudența CEDO s-a statuat permanent că aprecierea limitelor rezonabile ale arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinică că ar putea să influențeze cursul cercetărilor judecătorești, in sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, precum și comportamentul părților vis a vis de realizarea actului de justiție, consideră că măsura arestării preventive inc., -A fostă, și G nu apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât întârzierea efectuării cercetării judecătorești nu este imputabilă organelor judiciare. de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și, aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât, prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar putea induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
În acest sens, se consideră că, în cauza de față nu există temeiuri pentru a se da eficiență majoritară circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților de către instanța investită cu judecarea cauzei, prin luarea în considerare a unor înscrisuri sub semnătură privată extrajudiciare (cazul caracterizărilor favorabile depuse la dosar prin apărător ales) sau prin aprecierea subiectivă asupra caracterului victimelor (făcând referire la articolul de presă depus în apărare la termenul de judecată din data de 06-01-2009).
Pentru considerentele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea încheierii de ședință din data de 08.01.2009 și să dispună menținerea stării de arest preventiv acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, cererea și motivul de recurs, instanța reține următoarele:
Inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 19.12.2007 de către Tribunalul Bacău, la acea dată fiind cercetați pentru săvârșirea de infracțiuni grave contra persoanei, ulterior dispunându-se trimiterea lor în judecată.
De la data arestării lor și până în prezent, timp de peste un an, succesiv s-a dispus prelungirea sau menținerea arestării preventive, considerându-se de fiecare dată, cu autoritate de lucru judecat, că se mențin temeiurile juridice prevăzute de art. 148 lit. b,c,e și f Cod procedură penală, care justifică privarea lor de libertate.
Prin încheierea recurată de procuror s-a dispus înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă de libertate fără ca, însă, să se motiveze, în vreun fel, soluția adoptată.
Se precizează că punerea în libertate a lui și probe noi, neidentificate, privind pe partea vătămată, impun modificarea temeiurilor arestării de peste un an de zile. În ce mod și pe ce se bazează această concluzie nu se menționează în niciun fel.
De asemenea, nu se arată care sunt împrejurările concrete, chiar legate de cele două aspecte de mai sus, care să justifice o schimbare a temeiurilor.
Încheierea recurată se caracterizează prin prezența unor considerente generale și lapidare, întinse pe două fraze care ar fi trebuit să atingă temeiurile arestării, ceea ce echivalează cu lipsa motivării pe care se întemeiază soluția adoptată.
Este și cazul pericolului concret social, care, precizează instanța, s-a estompat.
Pe lângă formularea eronată față de condițiile din textul prevăzut la art. 148 lit. f Cod procedură penală, prima instanță nu spune un cuvânt legat de momentul la care s-a hotărât că s-a estompat, respectiv elementele noi care au făcut instanța, care a pronunțat încheierea recurată, să aprecieze că pericolul pentru ordinea publică nu mai are caracterul concret cerut de lege.
Inculpații, arestați preventiv timp de peste un an de zile, au dreptul să cunoască motivele care i-au împiedicat să fie judecați în stare de libertate, în tot acest timp, iar la momentul modificării lor să fie identificate elementele care au schimbat aceste motive.
Ca atare, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, instanța va admite recursul procurorului, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Biroul Teritorial Bacău, împotriva încheierii pronunțată la data de 08.01.2008 din dosarul nr- al Tribunalului Bacău, în ceea ce privește verificarea măsurii arestului preventiv a inculpaților, G, și -
Casează încheierea penală recurată și dispune rejudecarea acesteia de către prima instanță, Tribunalul Bacău.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune plata din fondurile ministerului Justiției a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu, fiecare, av., av. și av..
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2009 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
GREFIER,
Red.înch.
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
12.01.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Ștefan Nimineț Bogdan Adrian
