Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 212/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații -, -, -, -, -, - și împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara la data de 14 aprilie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales în substituirea avocat
- inc. -, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales în substituirea avocat;
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. - aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inc. aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpații -, -, prin apărător ales, au depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Pentru inculpatul -, apărătorul ales al acestuia solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei, a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că la luarea măsurii arestării preventive pentru temeiul prev. de art. 148 lit.f pr.penală care impune existența cumulativă a 2 condiții (pedeapsa pentru fapta imputată să fie mai M de 4 ani și existența pericolul concret pentru ordinea publică), care în speța de față nu sunt întrunite, respectiv lipsește pericolul social, inculpații au fost luați ca un tot unitar și nu individual, nu s-a luat în discuție persoana inculpatului. Inculpatul a avut o atitudine corectă față de instanță, este infractor primar, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și mai mult de atât cercetarea judecătorească nu mai este într-o fază incipientă.
Pentru inculpatul -, apărătorul ales al acestuia solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive arestării.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării nu se mai mențin, doi inculpați au fost puși în libertate, iar față de circumstanțele reale ale cauzei, inculpatul fiind infractor primar, poate fi pus în libertate.
Mai arată că în mod eronat, inculpatul fost trimis în judecată cu reținerea agravantei că a comis fapta împreună cu un minor, deoarece a declarat că nu a fumat niciodată.
Avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpații -, - și -, casarea încheierii atacate și rejudecând a nu se mai menține măsura arestării preventive și a se înlocui cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că prin menținerea măsurii arestării preventive s-ar încălca dispozițiile art. 5 3 CEDO deoarece, în speță, este suficientă perioada de 5 luni, toată probațiunea a fost epuizată și prin menținerea acestei măsuri preventive ar însemna confundarea acestei instituții de drept penal cu executarea pedepsei.
Inculpații și-au recunoscut vinovăția, au recunoscut toate declarațiile, inc. a mai indicat numele altor persoane implicate în traficul de droguri, inc. ar putea beneficia de aplicarea unei pedepsei cu suspendarea executării acesteia având în vedere că este tânăr iar măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu scopul acesteia.
În încheierea atacată nu se face referire la nici un temei nou, ci doar la complexitatea cauzei, care nu poate constitui un temei al menținerii măsurii arestării preventive.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut și regretat comiterea faptei, motiv pentru care a și fost reținut la încadrarea juridică disp. art. 16 din Legea nr. 678/2000.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând în temeiul art. 160/b 2 pr.penală a se dispun revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate. Precizează că în această fază au fost audiați toți martorii, inculpații și nici un martor nu și-a schimbat declarația, astfel că instanța de fond nu a analizat toate circumstanțele cauzei.
În subsidiar solicită ca în baza art. 139.pr.penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 145/1 pr.penală sau 145/2 pr.penală având în vedere și prevederile art. 5 CEDO.
Învederează instanței că în opinia sa măsura arestării preventive a încetat la termenul la care inculpați au fost audiați deoarece în temeiul art. 160 și 300/1 pr.penală a fost menținută măsura arestării preventive dar cele 60 zile sunt până la primul termen de judecată și de la citirea actului de sesizare acest temei nu mai subzistă ci operează disp. art. 160/ și 300/2 pr.penală.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că în opinia sa, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive încetează în momentul în care instanța de judecată invalidează probațiunea administrată prin pronunțarea unei hotărâri de achitare.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecată în stare de libertate precizând că nu va părăsi țara.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate pentru a i se da o șansă să demonstreze că regretă faptele comise.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise iar în perioada de când a fost arestat a reflectata asupra trecutului iar în libertate se poate schimba.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise și solicită a fi lăsat în stare de libertate pentru a-și termina școala.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă faptele comise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a dispus următoarele:
În temeiul art. 160/b și 300/2 pr.penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- -, fiul lui și, născut la data de 28.06.1984 în Negrești-O, jud. M, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
- -, fiul lui și --, născut la data de 25.11.1986 în H, jud. H, CNP
- -, fiul lui și, născut la data de 03.09.1981 în S M, jud. S M, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
- -, fiul lui și, născut la data de 09.02.1985 în H, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
- -, fiul lui - și, născut la data de 04.11.1986 în S M, jud. S M, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
- -, fiul lui - și, născut la data de 12.12.1988 în S M, jud. S M, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
- -, fiul lui și, născut la data de 22.03.1982 în H, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul M;
În baza art. 139.C.P.P. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
-, fiul lui și --, născut la data de 16.09.1980 în H, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul M, și
- -A, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în H, jud. H, CNP -, deținut în Penitenciarul M, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 /l
C.P.P.A us p. în vedere celor doi inculpați să respecte obligațiile prevăzute de art. 145/1 al. 2 rap. la art. 145 al. 1/1 lit. a-d C.P.P.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/23.11.2007 și a inculpatului - A de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 35/23.11.2007, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsurile preventive de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de ceilalți inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurilor preventive în condițiile art. 160/b si art. 300/2 C.P.P. Tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri nu au dispărut și nici nu s-au modificat în cazul inculpaților, și.
Astfel, față de inculpații, și s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea penală nr.54/23.11.2007 a Tribunalului Hunedoara iar inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr.59/03.12.2007 a aceleiași instanțe.
Durata arestării preventive a fost prelungită de două ori, prin încheierile penale nr.60/18.12.2007 și nr.2/16.01.2008 ale Tribunalului Hunedoara, iar prin încheierea penală din data de 18.02.2008, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților în baza art. 300/1 rap. la art. 160.C.P.P.
Temeiurile arestării preventive avute în vedere la soluționarea propunerii de arestare preventivă se regăsesc și în prezent față de inculpații menționați. Altfel spus, în cauză nu au apărut elemente care să conducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii (baza factuală descrisă în actul de sesizare a instanței, susținută de probe și de declarațiile inculpaților, coroborată cu dispozițiile procesuale prev. de art.136, 143, 148.C.P.P.) s-au modificat ori au dispărut situație în care susținerile inculpaților și a apărătorilor aleși nu pot conduce prin ele însele la judecarea în stare de libertate a inculpaților.
Astfel, pentru inculpații, și, motivele avute în vedere de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă și care se regăsesc în conținutul disp. art. 148 al. 1 lit.f" se regăsesc și în prezent, infracțiunile pentru care au fost trimiși inculpații în judecată sunt infracțiuni de pericol iar lăsarea în libertate a persoanelor despre care există indicii că au comis infracțiunile imputate ar înfrânge scopul legiferării și ar re-crea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive.
Pentru inculpații, și motivele avute în vedere de judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă si care se regăsesc în
conținutul disp. art. 148 al. 1 lit."c, f subzistă C.P.P. în parte, și în prezent. Astfel, infracțiunile pentru care au fost trimiși inculpații în judecată sunt infracțiuni de pericol și, de asemenea, lăsarea lor în
libertate ar re-crea starea de pericol existentă în momentul arestării preventive. Inculpații și au revenit în M parte asupra declarațiilor date în cursul urmăririi
penale iar probațiunea testimonială față de inculpatul nu a fost epuizată.
Instanța ia act și constată atitudinea cooperantă a inculpaților, care au manifestat sincere regrete pentru implicarea în faptele deduse judecății, însă consideră că rațiunile de utilitate procedurală, așa cum sunt reglementate prin raportare la scopurile prevăzute de art.136 C.P.P. impun în continuare privarea de liberate. Circumstanțele personale, deja conturate în M parte (situația familială, situația studiilor ori a locurilor de muncă, implicarea în proiecte antidrog etc), vor fi avute în vedere la dezlegarea cauzei în fond, însă nici acestea nu legitimează lăsarea inculpaților în libertate. B desfășurare a procesului penal, devenit complex tocmai prin multitudinea faptelor și a numărului M al persoanelor implicate, impune conservarea măsurilor preventive, acestea fiind necesare pentru asigurarea prezenței inculpaților în fața instanței și desfășurarea fluentă a procedurilor tocmai în scopul garantării celerității acestora în înțelesul art.6 CEDO.
Examinând durata privării de libertate în cuprinsul art. 5 CEDO, Tribunalul a apreciat că cele aproximativ cinci luni scurse de la luarea măsurilor sunt rezonabile prin raportare la criterii precum
complexitatea cauzei și numărul M al inculpaților.
În ceea ce-i privește pe inculpații și A, temeiurile avute în vedere la soluționarea propunerii de arestare preventivă, respectiv art. 148 al. 1 lit."c,f" și art. 148 al. lit."b,c,fC.P.P. s-au schimbat în sensul că lăsarea acestora în libertate nu mai prezintă pericolul concret pentru ordinea publică avut in vedre la luarea măsurii preventive, raportat la gradul de participație a acestora la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor in raport de diminuarea rezonantei sociale ca urmare a trecerii timpului, audierile în cauză se îndreaptă spre final iar martorul a fost audiat.
Pentru motive care țin de celeritatea soluționării cauzei se impune luarea față de aceștia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură prev. de art. 145/1
C.P.P.S-a pus în vedere celor doi inculpați obligațiile prevăzute de art. 145/1 al. 2 rap. la art. 145 al. 1/1 lit. a-d C.P.P. respectiv să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea ori de câte ori sunt chemați, să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Analizând cererea formulată de d-na av. pentru inculpatul cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive față de motivele invocate, instanța a constatat că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed:
Termenul de 60 de zile la care face referire expresă art. 160/b al.l se C.P.P. are în vedere atât la menținerea măsurii arestării preventive la primirea dosarului, in condițiile art. 300/1 pr.penală cât și în cursul judecății potrivit disp. art. 300/2 pr.penală. De altfel, după înregistrarea dosarului la instanță ne aflăm deja în faza de judecată și a interpreta altfel ar însemna să se admită termene procedurale care nu sunt reglementate de codul d e procedură penală. Mai mult, este evident ca legiuitorul nu a intenționat sa reglementeze diferit doua situații similare ci, a dorit sa asigure o garanție suplimentara a respectării drepturilor procesuale ale inculpaților aflați in stare de arest preventiv printr-o verificare periodică a măsurii procesuale dispuse, in virtutea respectării dreptului la libertate, garantat de Constituție si CEDO.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Hunedoara au declarat recurs inculpații -, -, -, -, -, - și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursurilor inculpații au criticat hotărârea atacată, susținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat prin trecerea timpului, sentimentul de insecuritate din colectivitate fiind diminuat, iar prin epuizarea administrării probatoriului și recunoașterea faptelor de care sunt acuzați inculpații nu există o justificare rezonabilă a detenției preventive a inculpaților.
Fiecare inculpat a invocat circumstanțele reale privind participația la săvârșirea faptelor precum și situația familială ca argumente în favoarea judecării inculpaților în stare de libertate.
Deoarece prezentul recurs este declarat împotriva unei încheieri, unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, instanța, în temeiul art. 385/6 3 pr.penală, va examina în afara temeiurilor invocate, întreaga cauză sub toate aspectele.
Recursurile inculpaților -, -, -, -, - și sunt nefondate din următoarele considerente:
Raportat la complexitatea cauzei, la comportamentul autorităților și a inculpaților, precum și la litigiului, arestarea preventivă a inculpaților, aproximativ 5 luni, din perspectiva CEDO este rezonabilă.
Pericolul concret pentru ordinea publică se identifică cu pericolul social generic deoarece pe lângă valorile lezate se afectează și ordinea publică, existând o rezonanță negativă în rândul colectivității, evidențiată de judecarea în stare de libertate a unor persoane acuzate de trafic de droguri de risc și de introducerea de droguri în țară; acesta este actual prin perturbarea respectului față de lege, manifestat în opinia publică.
Dintr-o altă perspectivă, stadiul procesual, care este aproape de finalizare în prima instanță, pentru o bună desfășurare a procesului penal impune o așteptare minimă pentru existența unei soluții, când se evaluează circumstanțele reale, personale, și participația fiecărui inculpat, ocazie cu care instanța are obligația să se pronunțe asupra arestării preventive (termenul fixat este de 29 aprilie 2008)
Deoarece prima instanță a apreciat că gradul de participație a inculpaților și - la săvârșirea faptelor constituie un temei rezonabil pentru punerea în libertate a inculpaților și înlocuirea arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, constatând că termenul rezonabil este depășit, instanța de recurs apreciază că, din rațiuni similare, ținând seama de împrejurarea că inculpatul - a traficat în perioada octombrie - decembrie 2007 aproximativ 10 - 15 gr. hașiș, cu prețuri cuprinse între 30 - 35 lei/gr, precum și de împrejurarea că are 20 de ani, este în continuarea studiilor liceale, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pentru acest inculpat.
Referitor la susținerea inculpatului, prin care s-a cerut să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive, aceasta este nefondată, deoarece termene stabilite pentru verificarea arestării preventive în faza de judecată sunt de maxim 60 zile, inclusiv termenul dispus în temeiul art. 300/1 pr.penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 1 pct.1 lit. pr.penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților -, -, -, -, - și.
Având în vedere motivele referitoare la inculpatul -, în temeiul art.385/15 1 pct.2 lit.d pr.penală instanța va admite recursul inculpatului și în rejudecare va înlocui măsura arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Conform art. 192 2 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de inculpații cărora li s-au respins recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
Casează încheierea penală atacată în ce-l privește pe acest inculpat și în baza art. 139.pr.penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.penală.
Stabilește pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara următoarele restricții în sarcina inculpatului:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
3. să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme;
4. să nu intre în contact cu nici un inculpat din prezenta cauză;
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 3.pr.penală raportat la art. 145/1 pr.penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 43/03 decembrie 2007 emis de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, dacă nu este arestat în altă cauză.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheierii penale.
În baza art. 192 2 pr.penală obligă pe recurenții, și să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. LC
Dact. VV 2 ex/21.04.2008
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
