Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.212/R/2008
Ședința publică din 31 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Ioana Cristina Morar Livia
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A, împotriva încheierii penale fără nr. din data de 19 martie 2008 Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 penal, art.25 penal rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.2 lit.b penal, cu aplicarea art.75 lit.c și art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat împotriva dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive considerând că poate fi cercetat în stare de libertate întrucât are părinți bolnavi, este arestat de trei luni și nu se consideră vinovat de transportarea persoanelor despre care se face vorbire în rechizitoriu deoarece nici nu posedă permis de conducere.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului. Astfel, inculpatul până în prezent nu a recunoscut nici una din infracțiunile reținute prin actul de sesizare, nu se consideră vinovat și nu recunoaște convorbirile telefonice. Consideră că inculpatul nu avea cum să comită infracțiunea deoarece acesta nici nu posedă permis de conducere, astfel cum ar fi putut transporta acele persoane? Se susține că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, ori, inculpatul arată că a plecat din țară în mai 2007, dată până la care acesta nu a fost citat de organele de cercetare. Mai mult, solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor, A, și audiați în fața instanței care nu-și mai mențin declarațiile date în faza de urmărire penală deoarece nu mai corespund adevărului. Dacă inițial, la luarea măsurii arestării preventive existau acele indicii temeinice, în prezent în urma administrării probatoriului, acestea nu mai subzistă. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că în mod corect instanța a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă iar din probațiunea administrată în cauză până în acest moment rezultă că nu a intervenit nici o modificare în temeiurile inițiale.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 19 martie 2008 Tribunalului Sălaj, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A fiul lui și, născut la data de 01.10.1987, în orașul Șimleu S, jud.S,.în Șimleu-S,-, b1.3,.l, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.12/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c și a art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În fapt s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul Aaa derat la un grup infracțional organizat format din inculpații:, G și alții, având ca scop infracțiuni de trafic de persoane și migranți. Există date potrivit cărora grupul infracțional organizat a desfășurat activități de racolare, căIăuzire și trecere ilegală a frontierelor mai multor state ale UE a unor cetățeni din spațiul ex-sovietic.
Prin aderarea la acest grup infracțional inculpatul Aae fectuat transporturi de migranți și a furnizat membrilor grupului acte sustrase de la diverse persoane pentru a fi folosite la transporturile de migranți.
Inculpatul A a fost arestat preventiv în baza încheierii penale nr.26/C din 24 iulie 2007 Tribunalului Sălaj pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, prin încheierea nr.3/E s-a dispus emiterea mandatului european de arestare pe numele inculpatului, întrucât acesta s-a sustras urmăririi penale, iar prin încheierea din 12 ianuarie 2008 s-a pus în executare mandatul de arestare nr.19/U din 24 iulie 2007 începând cu data de 12 ianuarie 2008 ora 24,20 și până la data de 10 februarie 2008 ora 24,20.
La primirea dosarului la instanță prin încheierea penală din 5
februarie 2008 fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă
un grad sporit de pericol social făcând parte din categoria infracțiunilor de criminalitate organizată.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, din probele existente la dosarul cauzei au rezultat indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol s-a apreciat atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și la datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia. Așa cum s-a mai arătat, fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, iar lăsarea inculpatului în libertate ar putea crea în colectivitate un sentiment de neîncredere în modul de respectare și aplicare a legilor de către organele abilitate.
Prin urmare s-a constatat că este îndeplinită condiția prev.de art.148 lit.f pr.pen.
Cauza aflându-se în stare de judecată s-a început cercetarea judecătorească, s-a citit actul de sesizare și s-a audiat inculpatul și o parte din martori. Cercetarea judecătorească nu s-a terminat fiind necesară audierea și a altor martori și administrarea altor probe solicitate de părți.
De asemenea, existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpat constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie, astfel că măsura arestării preventive este conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate, s-a constatat că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A fiul lui și, născut la data de 01.10.1987, în orașul Șimleu S, jud.S,.în Șimleu-S,-, b1.3,.l, jud.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul A fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 31 martie 2008 inculpatul recurent a solicitat cercetarea sa în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent A ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului admite privarea de libertate a unei persoane atunci când "există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".
Potrivit prevederilor art.300/2 pr.pen. coroborat cu art.160/b pr.pen. în cursul judecății instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Temeiul arestării inculpatului recurent A este prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. temei care se menține și impune privarea în continuare de libertate a acestuia.
Aceasta deoarece edeapsa p. prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din date care țin de persoana inculpatului, cât și de faptele presupus a fi fost comise de acesta, din natura și gravitatea faptelor, din afectarea echilibrului firesc existent în societate ca urmare a săvârșirii acestora.
Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de comiterea faptelor
de care este acuzat nu este în sine suficientă pentru a conduce la punerea în libertate a acestuia, câtă vreme în dosarul cauzei există probe și indicii temeinice în sensul contrar susținerilor inculpatului, iar temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive a arestării impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.
De asemenea simpla împrejurarea că unul dintre martori a revenit
asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu determină dispariția temeiurilor ce au determinat luarea măsurii de prevenție arestării.
Măsura preventivă a arestării nu este echivalentă cu stabilirea vinovăției inculpatului, vinovăția acestuia urmând a fi sau nu constatată numai după administrarea întregului probatoriu necesar pentru justa soluționarea cauzei.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, curtea urmează a respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat recursul declarat de către inculpatul A-, fiul lui și, născut la data de 1.10.1987, împotriva încheierii penale fără număr din data de 19.03.2008 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 40 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul A-, fiul lui și, născut la data de 1.10.1987, împotriva încheierii penale fără număr din data de 19.03.2008 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 40 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./9.04.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ioana Cristina Morar Livia
