Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR. 22
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de inculpat
Instanta invedereaza că, este recurata incheierea de sedinta din 24.02.2009 prin care s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpatul.
-. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, pune concluzii de admitere a recursului si de casare a incheierii din data de 24.02.2009 a tribunalului I ca fiind nelegala si neteminica, iar potrivit dispozitiilor art.385 ind.15 pct.2 lit.b Cod procedura penala solicita ca, in rejudecare, a se dispune revocarea masurii arestarii preventive si judecarea inculpatului in stare de libertate.
Potrivit dispozitiilor art.160 ind.b alin.1 si 2 din Codul d e procedura penala, instanta verifica periodic in cursul judecatii legalitatea si temeinicia arestarii preventive, putand dispune potrivit articolelor legale mentionate, atunci cand nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea masurii, sau dacă temeiurile efectiv nu mai subzistă - revocarea acestei masuri si punerea de indata in libertate.
In speța de față, a se observa că această masura a fost luată prin incheierea Tribunalului I din data de 6 martie 2008, deci, peste două zile se implineste 1 an de zile, dată la care s-a reținut ca și temeiuri pentru luarea acestei masuri - dispozitiile art. 148 lit.f si art.143 din Codul d e procedura penala. Ori de la acea dată si pana in prezent, in faza cercetarii judecatoresti in care se află la instanta de fond, au fost administrate numeroase probatorii, au fost audiati martori, au fost audiate partile vatamate, mai este o singură parte vatamata care urmeaza a fi audiata. Ori, față de acest moment actual, se impune o reapreciere a acelor indicii temeinice prevăzute de art.143, pentru că in această fază nu se mai verifică.
A se observa că, nu mai există nici un martor care să-l fi văzut direct pe inculpat savarsind faptele pentru care este judecat. Martorii la care se face trimitere in incheierea atacata, respectiv, nu-l cunosc pe inculpatul.
Cu privire la părțile vătămate - fila 13 dosar fond, precizează doar faptul ca a fost prietenă, la un moment dat, cu, dar de aici si pana la fapta de trafic de persoane este cale lungă.
De asemenea, precizează foarte clar, că nu a practicat prostitutia pentru. Martora precizeaza ca nu l-a vazut niciodata pe inculpatul.
de aceste imprejurari, raportat la dispozitiile art.143 Cod procedura penala, in conditiile in care fapta așa cum a fost descrisa in rechizitoriu, nu se verifică, nu vede de ce ar mai fi in continuare privat de libertate acest inculpat.
Considera ca, raportat la temeiurile initiale, acestea la acest moment nu mai subzista si nici nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea in continuare a starii de arest preventiv. Faptul că au fost audiate partile vatamate si martorii, inlatura cu totul posibilitatea ca actiunea lui sa influenteze acesti martori sau parti vatamate. In nici un caz nu se mai poate pune in discutie acest aspect.
Cu privire la dispozitiile art.148 lit.e Cod procedura penala, așa cum spune textul legal in cele doua teze ale articolului, se prevede pe langa un anumit grad de pericol social abstract exprimat in limitele de pedeapsă si existența unor probe in sprijinul unui pericol concret pentru ordinea publica - care ar justifica mentinerea in continuare a acestei masuri. Ori, verificand actele si lucrarile dosarului, se va observa că nu există astfel de probe in sustinerea unui pericol concret dacă inculpatul ar fi judecat in libertate.
Inculpatul provine dintr-o familie d e muzicanți, și-a câștigat traiul si pâinea in mod cinstit inainte de a fi luata aceasta masura preventiva impotriva lui.
Apreciaza ca in continuare nu se mai justifica mentinerea masurii si solicita ca judecarea să aibă loc cu inculpatul in libertate.
A se observa că de altfel, starea de libertate este cea firească, masura de arest preventiv este o masura extrem de restrictivă, privarea de libertate trebuie să constituie o exceptie care să aibă la bază probe solide.
Față de toate cele precizate, solicita admiterea recursului si judecarea in libertate a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, pentru că obiectul incheierii recurate a vizat in mod exclusiv verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, nu va insista si nu va trece la analizarea probatoriului administrat in vederea stabilirii vinovatiei inculpatului, pentru că nu asta a facut instanta de fond.
Va sublinia doar, pentru că ulterior luarii masurii arestarii preventive, s-a tot sustinut că temeiurile initiale avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive s-ar regasi in dispozitiile art.148 lit.f Cod procedura penala, că ulterior acestui temei instanța a constatat incidența unui alt temei, respectiv acela prevazut de art.148 lit.e, din actele dosarului rezultand in mod evident imprejurarea că după arestare inculpatul a incercat să influenteze depozitiile partilor vatamate si, in sensul de a-si schimba depozitiile date initial, prin exercitarea de presiuni psihice si prin amenințare.
Fără a mai insista asupra acestor imprejurari, aducandu-i aminte inculpatului că in afara declaratiilor martorilor pe care a ințeles să invoce in sustinerea motivelor de recurs, la dosarul cauzei au fost administrate nenumarate alte probe, procese verbale de perchezitii domiciliare, raport de constatare tehnico-stiintifică, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice, declaratiile martorilor victimă, declaratiile martorelor pe care nu le-a amintit,.
Din perspectiva acestor considerente, apreciaza incheierea instantei de fond ca fiind legala si temeinica, recursul nefundat, solicita respingerea.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a i se da posibilitatea să se judece in libertate, se va prezenta la fiecare termen de judecata, a se inlocui masura arestarii cu masura de a nu parasi localitatea, are 1 an de cand este arestat. Nu se face vinovat de acuzatiile care i se aduc.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 24.02.2009 Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin.1 Cod pr. pen. s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza disp. art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.07.1977 în localitatea Podu, jud. I, cu domiciliul în orașul Podu-,-, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 08/U din 06.03.2008 emis de Tribunalul Iași.
În motivarea încheierii s- subliniat că potrivit disp. art. 300 ind. 2 și 160 ind. b alin.1 C.P.P. în cursul judecății, instanța are obligația, ca periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Cu această ocazie, conform alin. 2 și 3 ale art. 160 ind. b C.P.P. instanța poate fie să revoce măsura arestului preventiv atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie să mențină măsura arestării preventive atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că au apărut temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Conform disp. art. 139 alin. C.P.P. măsura preventivă luată poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
În cauza de față, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul sunt cele prevăzute la art. 143 și art. 148 lit. f În C.P.P. fapt, s-a reținut, în esență, că există indicii temeinice că inculpatul a comis mai multe fapte prevăzute de legea penală, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de textele de incriminare este închisoarea mai mare de 4 ani și, s-a apreciat că lăsarea in libertate a inculpatului prezentă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând și evaluând sumar mijloacele de probă existente la dosar, instanța a reținut că de la momentul arestării preventive a inculpatului - de la data de 06.03.2008 - și până în prezent, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării au încetat sa că, eventual, s-au modificat.
Din coroborarea declarațiilor părților vătămate și (fostă ), cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere pe bază de fotografii judiciare, cu declarațiile martorilor, Ciuștea și, cu procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală la data de 13.02.2008 cu ocazia analizei operațiunilor de transfer de bani prin sistemul și copiile înscrisurilor "ridicare de numerar", precum și copiile formularele, cu procesul verbal de percheziție domiciliară din 05.03.2008, cu raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 05.03.2008, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, cu declarațiile date de partea vătămată și de martorii, Ciuștea și în faza cercetării judecătorești, rezultă date care justifică presupunerea rezonabilă și legitimă că inculpatul a comis, în perioada iunie 2006 - martie 2008, mai multe fapte incriminate de normele de drept penal român, fapte care se pot circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12, art. 13 din Legea nr. 678/2001 republicată și art. 279 Cod penal, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Pe baza acelorași mijloace de probă, instanța a apreciat că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol social concret pentru ordinea publică, așa cum este definită constant în practica judiciară internă, presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare și insecuritate socială.
S-a mai arătat că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret pe care îl prezintă faptele bănuit comise de acesta, însă nici nu poate fi analizat și apreciat distinct de acesta din urmă, între cele două forme de pericol existând o legătură strânsă. Consecința logică a acestei legături este aceea că pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului este reliefat de aceleași mijloace de probă care dovedesc și presupusa activitate infracțională.
În condițiile în care temeiurile arestării inițiale există și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin activitatea infracțională bănuit desfășurată, gravitatea accentuată a tuturor faptelor presupus a fi fost comise, pentru care există motive verosimile care justifică bănuiala că au fost săvârșite de inculpatul arestat preventiv, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost derulate acțiunile ilicite, urmările produse, instanța a apreciat că aceleași temeiuri continuă să legitimeze privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, este necesar a se menționa că, într-o jurisprudență constantă, Curtea de la Strassbourg a stabilit că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, autorităților judiciare naționale revenindu-le obligația de a asigura ca detenția provizorie a unui acuzat să nu depășească o durată rezonabilă, ceea ce nu este cazul în speța de față, dată fiind complexitatea cauzei, împrejurarea că parte dintre persoanele vătămate au fost plecate din țară și conduita apărătorului inculpatului care, în cursul lunii ianuarie 2009, lipsit la două termene consecutive.
În privința temeiurilor care pot justifica menținerea în detenție preventivă a unei persoane, se impune a arăta că din examinarea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise în cauză, a proceselor verbale aflate la filele 399, 401 și 403 din volumul I al dosarului de urmărire penală și a depoziției martorei, instanța a reținut că ulterior momentului la care a fost dispusă măsura arestului preventiv, inculpatul atât personal cât și prin intermediul unor membrii ai familiei sale a întreprins o serie de acțiuni în scopul zădărnicirii aflării adevărului, inițial s-a încercat realizarea unei înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate și, iar ulterior au fost exercitate amenințări asupra acelorași părți vătămate și asupra martorei pentru a le determina să-și retracteze declarațiile date în cauză. În același context faptic, nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că inculpatul, în timp ce se afla în stare de arest, prin intermediul numitei, a luat legătura cu persoanele vătămate - și care se aflau în străinătate și cărora le-a cerut sa nu revină în țară pentru a nu da declarații în fața organelor judiciare (în acest sens sunt procesul verbal aflat la fila 435 dosar urm. pen. vol. I și declarația părții vătămate -), precum și faptul că numita - trimis prin serviciul suma de 4000euro cu scopul declarat "de a-l ajuta pe (referindu-se la inc. ) să iasă din arest". În raport de aceste constatări, instanța a apreciat că, în cauză, ulterior momentului la care a fost arestat preventiv inculpatul, a apărut și un alt temei, respectiv cel înscris la art. 148 lit. e Cod pr.pen. care justifică menținerea măsurii arestului preventiv.
În aceeași ordine de idei, procedând la verificarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpatului, instanța a constatat că această măsură preventivă a fost luată, prelungită și menținută, în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează instituția de drept procesual penal a arestării preventive.
Fată de toate cele sus redate, ca o concluzie finală, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului există și în prezent și că, mai mult, a apărut și un temei nou care justifică privarea de libertate a aceluiași inculpat.
Pentru motivele mai sus redate, instanța a constatat neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv și, totodată, apreciază că se impune menținere măsurii preventive luată față de.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul inculpatul susținut că este arestat de la data de 6 martie 2008 și că de la acea dată până în prezent au fost administrate numeroase probatorii - martori și părți vătămate - așa încât se impune o reapreciere a acelor "indicii temeinice" cerute de disp. art. 143 pr.pen. și care să justifice necesitatea menținerii arestării preventive.
Raportat la temeiurile inițiale se poate constata că în prezent acestea nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv.
Prin audierea martorilor și a părților vătămate, a fost înlăturată posibilitatea inculpatului de a încerca să influențeze conținutul depozițiilor acestuia.
A mai precizat apărătorul ales al inculpatului că nu mai sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pe lângă un anumit grad de pericol social abstract exprimat prin limitele de pedeapsă, trebuie să existe probe și în sprijinul unui pericol concret pentru ordinea publică și care ar justifica menținerea în continuare stării de arest.
Or, probele administrate până în prezent nu au dovedit existența unui pericol concret pentru ordinea publică, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea recursului promovat casarea încheierii pronunțate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
În mod just Tribunalul Iașia constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul sunt prevăzute de dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, și că în cauză există indicii temeinice care îndreptățesc aprecierea că inculpatul a comis mai multe fapte prevăzute de legea penală, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima instanță, evaluând probele administrate nemijlocit a ajuns la concluzia corectă potrivit căreia de la arestarea inculpatului în data de 6 martie 2008 și până în prezent nu au apărut elemente noi care să conducă la aprecierea că temeiurile arestării au încetat sau că, eventual, s-au modificat.
Dimpotrivă, aceste probe justifică presupunerea rezonabilă și legitimă că inculpatul a comis în perioada iunie 2006 - martie 2008 fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, republicată și art. 279 Cod penal, infracțiuni pentru a căror săvârșire legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani. Din evaluarea acelorași mijloace de probă s-a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol presupune o afectare a echilibrului social firesc și o anumită stare de indignare, de dezaprobare, de insecuritate socială, toate generate de rezonanța faptelor în legătură cu care este judecat inculpatul.
Cum temeiurile arestării inițiale nu s-au schimbat și având în vedere natura și importanța relațiilor sociale pretins încălcate prin bănuita activitate infracțională desfășurată și văzând gravitatea deosebită a faptelor presupuse a fi comise de către inculpat, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-au desfășurat activitățile ilicite, precum și urmările produse, în mod corect s-a apreciat că aceleași temeiuri legitimează în continuare privarea acestuia de libertate.
Un argument în plus ce susține această concluzie îl constituie faptul că după arestarea inculpatului, acesta personal sau prin intermediul unor membri ai familiei sale a întreprins o serie de acțiuni în scopul de a zădărnici aflarea adevărului, inițial a încercat realizarea unor înțelegeri frauduloase cu două părți vătămate după care trecut la exercitarea de amenințări, cu scopul de a le determina să-și retracteze declarațiile inițiale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că încheierea pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică, iar recursul promovat de inculpatul apare ca nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Gabriela Scripcariu, Anca Ghideanu
