Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 229/
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de Legea nr. 143/2000, împotriva încheierii de ședință din data de 07.04.2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocat " ", înregistrată sub nr. 28/18.04.2008, precum și recurenta-inculpată,deasemeni în stare de arest asistată de apărător ales, avocat în baza delegației emisă deBaroul Tulcea -Cabinet de avocat " "înregistrată sub nr. 1/17.04.2008, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acesta este primul termen de judecată, după care;
procesuali precizează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat arată că Tribunalul Galați prin încheierea de ședință din 17.04.2008 a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, socotind că această măsură este legală și temeinică și, totodată, se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, s-a arătat că sunt întrunite dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că instanța motivează existența acestui pericol concret prin simple afirmații de ordin general, cum ar fi:
-"gravitatea infracțiunilor" - ori gravitatea faptelor trebuie avută în vedere la momentul condamnării inculpatului și individualizării pedepsei și nu la momentul luării și menținerii măsurii arestării preventive
- "amploarea faptelor" -ori inculpatul răspunde doar pentru faptele reținute în sarcina sa,
- "starea de insecuritate socială"- aceasta este o simplă frază de ordin general care se menține de la o încheiere la alta.Nu este demonstrat acest pericol concret pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.
Deasemeni se motivează de către instanță că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,ori această măsură a fost dispusă în urmă cu 6 luni așa încât la acest moment, temeiurile respective nu mai există ori s-au schimbat.
Totodată se arată că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal dar în ceea ce-l privește pe inculpatul urmărirea penală a fost terminată iar faza de judecată este aproape finalizată cu excepția formulării concluziilor pe fond, fiind audiați martorii precum și inculpatul. Așa fiind, la acest moment scopul procesului penal este realizat.
Se motivează de către Tribunalul Galați că de la momentul arestării preventive și până în prezent a trecut o perioadă scurtă de timp dar legiuitorul nu a prevăzut ca inculpații aflați în stare de arest preventiv să se afle sub imperiul unei asemenea măsuri o anumită perioadă de timp, întrucât aceasta s-ar transforma într-o condiție pentru revocarea măsurii arestării preventive, și anume executarea unei anumite fracțiuni din pedeapsă.
Pe de altă parte doar instanța sau procurorul din oficiu, pot să dispună revocarea sau menținerea măsurii arestării preventive.
Raportat la cele reținute de Tribunalul Galați prin încheierea recurată în sensul că infracțiunea prezintă un grad de pericol social ridicat arată că aceasta este o chestiune de fond pentru că la măsura arestării preventive interesează dacă lăsat în libertate, inculpatul prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică
Apreciind astfel că după 6 luni de arest preventiv, faza urmăririi penale fiind finalizată, nu mai există acele condiții ce au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat precizează că subscrie întrutotul concluziilor formulate de av., arătând că și le însușește, și solicită a fi avute în vedere.
Arată că instanța anticipând fondul cauzei poate dispune punerea în libertate ori o altă măsură.
Deasemeni precizează că la termenul anterior solicitat restituirea cauzei la Parchet deoarece instanța nu a fost legal sesizată în sensul că acțiunea penală nu s-a pus în mișcare și pentru o infracțiune pentru care s-a dispus extinderea procesului penal
Instanța de fond greșind în mod flagrant a dispus respingerea acestei excepții.
Dacă ar fi trimis dosarul la Parchet, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 15.10.2007 se împlineau cele 180 de zile de arest preventiv, pentru că se cumula perioada de arest preventiv din faza de urmărire penală cu perioada de arest preventiv din faza de judecată, și se formula o simplă cerere de punere în libertate.
Din acest punct de vedere solicită a fi analizat recursul de față respectiv asupra legalității măsurii arestării preventive după ce a fost invocată excepția.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că,făcând abstracție de dispoziția instanței de fond de respingere a cererii de restituire dosarului la Parchet, care este corectă și nu poate fi discutată în acest cadru procesual, decizia de menținere a măsurii arestării preventive este corectă raportat la particularitățile cauzei și la stadiul procesual.
Astfel, în mod corect cu ocazia acestei dispoziții, instanța a făcut trimitere și la gravitatea faptelor deduse judecății, întrucât o fapta comisă de o anumită persoană este indisolubil legată de persoana acesteia.
În ceea ce privește amploarea faptelor este corect raționamentul instanței de fond apreciindu-se că ordinea publică ar putea considera că în situații de acest gen autoritățile nu au capacitatea de a acționa împotriva unor activități cu caracter infracțional.
Susținerile în sensul că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru că a fost finalizată urmărirea penală nu se circumscriu scopului prevăzut de dispozițiile art.136 Cod penal.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat arată că punerea sa în libertate nu ar influența negativ desfășurarea procesului penal, motiv pentru care solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Recurenta-inculpată precizează că nu prezintă un pericol în sensul dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală; se face vinovată de comiterea infracțiunii de consum de droguri, este consumatoare de aproximativ 5 ani iar drogurile introduse în țară nu erau destinate traficului ci consumului propriu.
Precizează totodată că acele înregistrări ale convorbirilor telefonice aflate la dosar sunt interpretabile.Solicită a se avea în vedere împrejurarea că nu are antecedente penale iar consumul de droguri nu impune o stare de insecuritate socială.Întrucât este arestată de 6 luni consideră că se poate dispune la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 07.04.2008 a Tribunalului Galați, în baza art. 3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, constatând legalitatea și temeinicia acesteia și a respins ca nefondate cererile inculpaților privind revocarea arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a celor doi inculpați, respectiv dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțiunilor, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar avea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
Temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat la acest moment procesual față de inculpații și.
De la data luării măsurii arestării preventive (18.10.2007) și până în prezent a trecut o perioadă relativ mică de timp, infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați au un grad ridicat de pericol social, astfel încât pentru o bună desfășurare a procesului penal în continuare se impune menținerea arestării preventive față de aceștia.
Nu au dispărut și nici nu au încetat temeiurile legale de la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, raportat la gravitatea ridicată a faptelor reținute prin rechizitoriu care impune o intervenție fermă a organelor judiciare.
Astfel spus nu se impune revocarea arestării preventive față de cei doi inculpați
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o ca nelegală și netemeinică Inculpatul a arătat că recursul formulat vizează modalitatea necorespunzătoare de motivare a încheierii recurate întrucât instanța de fond a făcut doar aprecieri generale fără a indica temeiurile concrete care au determinat-o să dispună menținerea măsurii arestării preventive. De asemenea a susținut că menținerea sa în stare de arest preventiv nu se mai justifică deoarece cercetarea judecătorească este terminată astfel că lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
La rândul său inculpata a susținut că în mod greșit s-a respins prin aceeași încheiere cererea de restituire a cauzei la procuror și că, raportat la acest aspect, nu se mai impunea ținerea sa în stare de arest preventiv.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 2, 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
Contrar susținerilor inculpatului exprimate prin motivele de recurs, hotărârea recurată este motivată și cu referire la textele de lege incidente în cauză.
Astfel în mod corect s-a reținut de prima instanță că se mențin temeiurile legale ale arestării preventive a celor doi inculpați, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a infracțională, amploarea acestor fapte, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea infracțiuni ar fi în libertate.
Temeiurile arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat la acest moment procesual față de inculpații și.
De la data luării măsurii arestării preventive (18.10.2007) și până în momentul verificării legalității și temeiniciei acesteia a trecut o perioadă mică de timp, faptele celor doi inculpați au un grad ridicat de pericol social, astfel încât pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, chiar în situația când cercetarea judecătorească se apropie de final, se impune menținerea arestării preventive pentru aceștia.
Nu se poate primi susținerea inculpatului recurent referitor la precaritatea motivării încheierii recurate întrucât din analiza acesteia se constată că instanța a expus succint care sunt considerentele ce o determină să mențină măsura arestării preventive situație în care exigențele motivării unei încheieri de genul celei recurate, când instanța este ținută să nu se antepronunțe cu privire la fondul cauzei, sunt pe deplin satisfăcute.
În ceea ce privește motivul invocat de recurenta inculpată se constată că acesta nu poate fi primit favorabil, împrejurarea că instanța de fond a respins o cerere de restituire a cauzei la procuror neputând duce la concluzia că arestarea preventivă nu mai este oportună.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 39515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 07.04.2008, pe care o menține ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui - și, născut la data de 25.04.1981 în G, domiciliat în G,- bis, -arpați, scara 1,.1, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și (fiica lui și, născută la data de 02.04.1984 în B, domiciliată în B,-, - scara 1,.5,CNP -,în prezent deținută în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G), împotriva încheierii de ședință din 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./2 ex/22.04.2008
Jud.fond-
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
