Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 23/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA și inculpații, și împotriva încheierii penale din 06 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu
- Inculpat intimat - personal și asistat de avocat apărător din oficiu
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu și
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător desemnat din oficiu
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Întrebați fiind de către instanță, toți inculpații arată că sunt de acord să facă declarații în fața instanței de recurs.
s-a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului susține recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA solicitând admiterea acestuia și casarea încheierii penale atacate cu privire la inculpatul ca netemeinică și nelegală, în cauză subzistă temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive și subzistă și temeiuri noi pentru menținerea acestei măsuri, în cauză pentru inculpat s-a descoperit și probat o infracțiune de furt calificat și o infracțiune de tâlhărie acesta fiind condamnat de instanța de fond la 3 ani pentru infracțiunea de furt și 7 ani pentru tâlhărie. Astfel, în cauză raportat la disp. art.160/b alin.3 Cod procedură penală se impune față de inculpat aplicarea disp. art.149 alin.13 Cod procedură penală rap. la art.385/14 Cod procedură penală și art.385/15 pct.2 Cod procedură penală cu casarea încheierii penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare sub acest aspect și menținerea stării de arest preventiv pentru inculpatul pentru acest motiv.
Cu privire la recursurile celorlalți inculpați solicită respingerea acestora ca nefondate în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și care impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive și mai mult decât atât în cază s-a pronunțat o soluție de condamnare în primă instanță.
Avocat, desemnată apărător din oficiu pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de parchet considerând corectă dispoziția Tribunalului Hunedoara de revocarea a măsurii arestării preventive luată față de acest inculpat, în cauză nemaisubzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, acesta a executat 7 luni din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată la fond.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de TRIBUNALUL HUNEDOARA prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
Avocat desemnată apărător din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat de acesta în principal, și în baza art.385/15 pct.2 lit. coroborat cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Măsura arestului preventiv este o stare specială luată față de inculpat și această măsură nu se mai impune, în cauză nu mai subzistă temeiurile invocate de către instanță la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, respectiv că pentru rațiuni de utilitate procedurală se iau aceste măsuri constând în păstrarea inculpaților la dispoziția instanței și numărul mare al persoanelor ce ar trebui sau ar putea fi audiate în apel sunt singurele motive din încheierea atacată care sunt invocate.
Chiar în ipoteza în care inculpații ar fi judecați în stare de libertate nu au posibilitatea de a influența cursul procesului penal și martorii și până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare în cauză inculpați beneficiază de prezumția de nevinovăție. Mai mult decât atât chiar în declarația dată în fața instanței, azi inculpatul a arătat că se consideră nevinovat și că cele declarate la fond sunt neadevărate.
Măsura arestului preventiv este abuzivă și solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar solicită luarea unei alte măsuri preventive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara pentru cele invocate de instanța de apel în încheierea atacată.
Avocat pentru inculpații și solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpaților în libertate rap. la art.160/b alin.2 Cod procedură penală au avut o atitudine sinceră, au recunoscut și regretat fapta și rezultă date certe că lăsarea acestora în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la recursul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate pentru inculpatul
Avocat pentru inculpatul susține pe lângă celelalte motive expuse la inculpatul mai arată că inculpatul a declarat că dorește să fie pus în libertate deoarece nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal și dorește să-și angajeze apărător pentru a-și demonstra nevinovăția.
Cu privire la recursul parchetului solicită respingerea acestuia și menținerea încheierii atacate cu privire la inculpatul.
Inculpatul, în ultimul cuvânt arată în esență că faptele de care a făcut vorbire reprezentanta parchetului nu au fost descoperite în timpul procesului ci la urmărire penală.
Mai arată că la instanța de fond a solicitat camera de luat vederi unde se vede clar timp de 15 secunde doar martorul acuzator care se uită în cameră și pentru fapta de tâlhărie a fost condamnat el și inculpatul de către martorul și a demonstrat că pentru două fapte nu el a fost autorul fiind plecat la M, iar pentru fapta de furt simplu a venit partea vătămată în instanță și a declarat că nu i -a furat nimic. A primit condamnare de 1 an închisoare și are executat deja 7 luni și de aceea s-a dispus punerea în libertate.
Inculpatul în ultimul cuvânt susține că este nevinovat și solicită lăsarea în libertate, deoarece la termenul următor inculpatul va spune adevărul. Mai arată că are un copil de 2 luni și nu se poate îngriji de acesta și are toate motivele pentru a fi pus în libertate.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită lăsarea în libertate pentru a-și angaja apărător.
Inculpatul în ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită lăsarea în libertate pentru a-și întemeia o familie afară și pentru a nu mai sta închis.
La solicitarea inculpatului instanța acordă încă o dată cuvântul acestuia.
Inculpatul susține că pe tot parcursul procesului penal nu s-a adus nici o dovadă că este vinovat, ba mai mult decât atât el a făcut dovada pentru 25 de fapte că nu este vinovat.
Instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 6.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 160/b și art. 300/2 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, și și în baza art. 139.C.P.P. respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Prin aceeași încheiere s-a dispus, în baza art. 139.C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 209/2.08.2007 a Judecătoriei Hunedoara, față de inculpatul și s-a dispus punerea în libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Judecătoria Hunedoara sub nr. 11/2.02.2007.
În motivarea încheierii, TRIBUNALUL HUNEDOARAa reținut, în ce-i privește pe inculpații, și, că nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive. S-a mai reținut, în ce-i privește pe susnumiții inculpați, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost confirmate prin pronunțarea unor soluții de condamnare în primă instanță și că în cauză există necesitatea de a păstra inculpații la dispoziția instanței raportat la complexitatea cauzei.
Pentru aceleași considerente s-a dispus respingerea cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În ce-l privește pe inculpatul C-tin, Tribunalul a constatat că baza factuală avută în vedere la luarea măsurii preventive a dispărut în mare măsură prin adoptarea de către Parchet a soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru cele două infracțiuni de tâlhărie comise în datele de 24 și 25 iulie 2007; singura acuzație care a justificat până în prezent menținerea arestării preventive a fost cea referitoare la fapta de furt din perioada 16-20 iulie 2007.
Se remarcă că pentru infracțiunea de furt simplu inculpatul a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 1 an închisoare. Întrucât până în prezent inculpatul a executat în prevenție 7 luni închisoare, nu se mai impune menținerea măsurii preventive, aceasta echivalând cu o executare anticipată a pedepsei, împrejurare inacceptabilă în lumina jurisprudenței dezvoltate de C în interpretarea art. 5 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și inculpații, și.
Prin recursul declarat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARAa solicitat casarea încheierii penale atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului C-tin.
În motivarea recursului Parchetul a arătat că în mod greșit Tribunalul a dispus revocarea arestării preventive cu privire la inculpatul, atâta timp cât motivele de fapt și de drept pentru care s-a luat această măsură, subzistă.
Astfel, în speță subzistă temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. d referitor C.P.P. la săvârșirea în timpul urmăririi penale a unor noi fapte penale, probate și pentru care inculpatul a și fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare. Și în timpul procesului, la termenul din 1.11.2007, inculpatul împreună cu ceilalți inculpați au dat dovadă de un comportament violent, perturbând activitatea instanței prin inițierea unui scandal pe holurile instanței. Se concluzionează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la violența de care a dat dovadă în timpul procesului.
Inculpații, și, prin apărătorii desemnați din oficiu au solicitat admiterea recursurilor pe care le-au declarat, și în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385/6 al. 3.C.P.P. casarea încheierii atacate și punerea lor de îndată în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursurilor apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și arată că în ce-i privește nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpații nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, beneficiază de prezumția de nevinovăție, ei considerând că de fapt sunt nevinovați și dorind să dovedească aceasta, scop în care inculpatul dorind să-și angajeze un apărător. Inculpații recurenți consideră abuzivă măsura arestului preventiv și doresc să fie judecați în stare de libertate, stare firească.
Apărătorul din oficiu al inculpatului arată că acesta a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat faptele astfel că poate fi judecat în stare de libertate, fără a influența desfășurarea procesului.
Curtea de Apel examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA este fondat și va fi admis, urmând a respinge ca nefondate recursurile inculpaților, și, din următoarele considerente:
Se constată că prin încheierea penală nr. 209/2.08.2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul disp. art. 148 lit. d și f pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 211 al. 1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. Cod Penal, cu aplic. art.l 37 lit. a Cod Penal; art. 26.p rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al.2/1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a Cod Penal; art. 208 al.1 cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a p, totul cu art. 33 lit. a Cod Penal, arestare care a fost menținută de instanța de fond și de instanța da apel până la termenul din 6.03.2008.
Prin rechizitoriul din 17.08.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara inculpatul C-tin a fost scos de sub urmărire penală pentru cele două infracțiuni de tâlhărie pentru care a fost arestat preventiv, dar a fost trimis în judecată pentru o altă infracțiune de tâlhărie prev. de art. 221 al. 1, al.2 lit. c și al. 2/1 lit. c Cod Penal, cu aplic art. 75 lit c Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, o infracțiune de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, rap. la art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 75 lit. c Cod Penal, art. 37 lit. a și Cod Penal furt simplu prev. de art. 208 al. 1.Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. a Inculpatul Cod Penal C-tin a fost condamnat prin sentința penală nr. 330/29.11.2007 a Judecătoriei Hunedoara la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în acest temei menținându-se starea de arest preventiv.
Prin încheierea recurată s-a dispus revocarea măsurii preventive a inculpatului pe motiv că singura acuzație care a justificat până în prezent menținerea arestării preventive este aceea de furt simplu, faptă pentru a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare; raportat la durata prevenției ( peste 7 luni ), menținerea arestării preventive a inculpatului este excesivă.
Este adevărat că, potrivit disp. art. 160/b al. 2.C.P.P. atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive dar, potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea arestării preventive.
Se constată de către C că deși inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an pentru infracțiunea pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă, el a fost condamnat în primă instanță pentru încă alte 2 infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare. În aceste condiții, nu se poate susține că nu există temeiuri noi pentru menținerea arestării preventive, iar instanța trebuia să facă aplic. disp. art. 160/b al. 3.
C.P.P.Menținerea arestării preventive a inculpatului C-tin se justifică și în lumina disp. art. 5 CEDO, în speță existând o soluție de condamnare a acestuia în primă instanță. În concluzie, recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA este fondat și va fi admis.
În ce privește recursurile inculpaților, și, raportat la multitudinea faptelor pentru care au fost condamnați în primă instanță și soluția de condamnare pronunțată de către instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților este justificată și în mod corect Tribunalul a menținut- În speță subzistă temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților iar susținerile acestora referitor la nevinovăția lor nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest preventiv, pe parcursul judecății urmând ca inculpații să-și probeze această stare de fapt dacă ea există. În concluzie, având în vedere și disp. art. 5 CEDO, menținerea stării de arest a inculpaților, și nu este abuzivă, este justificată iar recursul inculpaților urmează a fi respins.
Pentru aceleași considerente se va respinge și cererea numiților inculpați de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d se C.P.P. va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul inculpaților, și.
În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații, și vor fi obligați la plata sumei de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru numiții inculpați se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C-tin se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 6 martie 2008 de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală și în consecință:
Casează, în parte, încheierea penală atacată numai în ce-l privește pe inculpatul și, rejudecând cauza numai sub acest aspect, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod proc. penală menține măsura arestării preventive față de acest inculpatul.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe inculpații, și la plata sumei de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru numiții inculpați se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/17.03.2008
și
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 23/13.03.2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 6 martie 2008 de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală și în consecință:
Casează, în parte, încheierea penală atacată numai în ce-l privește pe inculpatul și, rejudecând cauza numai sub acest aspect, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod proc. penală menține măsura arestării preventive față de acest inculpatul.
Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe inculpații, și la plata sumei de câte 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru numiții inculpați se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
ssDana - ss- - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
