Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 23/
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Dan Iulian
Grefier:
Cu participarea Ministerului Public - prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - fiul lui si, născut la data de 11.04.1986, deținut în Arestul C, împotriva încheierii de ședință din data de 11.01.2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale nr.341/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii Tribunalului Constanța și dat fiind faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a recurentului inculpat. Din declarațiile date de inculpat dar și de sora acestuia, rezultă că inculpatul se afla în alt loc decât cel al săvârșirii faptei, nu a încercat să influențeze martorii iar pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat pe parcursul trecerii timpului.
Avocat pentru recurentul inculpat susține, faptul că, deși a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, aceasta nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii procesuale penale și ale Constituției României, fiind totodată în deplină concordanță cu prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Constanța, care în mod corect a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate, temeiul indicat fiind cel prevăzut de art. 143 Cod pr. penală. Pentru buna desfășurarea a procesului penal, raportat la modalitatea de comiterea a faptei, la gravitatea acesteia dar și la pericolul social concret pentru ordinea publică, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
În ultimul cuvânt, recurentul - inculpat,arată că dorește să fie judecat în stare de libertate, situație în care se obligă să respecte obligațiile impuse de către instanța de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.105 din data de 10.09.2009 a Judecătoriei Constanța inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durată de 20 de zile, începând cu data de 11.09.2009 până la data de 30.09.2009 inclusiv. Instanța a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.1278 din data de 19.11.2009, Judecătoria Constanțal -a condamnat, în baza art. 211alin.1,2 lit.b,c) cod penal, pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 11.04.1986 în M, jud. C, domiciliat în comuna Dumbrăveni, sat Dumbrăveni, jud. C) la pedeapsa de 7 ani închisoare, menținând măsura arestării preventive.
Împotriva sentinței de condamnare, inculpatul a declarat apel, înregistrat la nr-, cu prim termen la data de 28.01.2010.
Până la soluționarea cauzei pe fond, îndeplinindu-și obligația legală de verificare a măsurii arestării preventive, prin încheierea din 11 ianuarie 2010, Tribunalul Constanțaa menținut, în baza art.3002cod procedură penală în ref. la art.160 al.1,3 cod procedură.penală, măsura arestării preventive față de inculpatul, respingând cererea de revocare a acesteia, ca nefondată.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Din probele administrate până la acest moment procesual în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, subzistă și la acest moment procesual temeiurile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și din modalitatea de săvârșire a faptei de care este bănuit inculpatul, respectiv prin întrebuințarea de violențe, pe timp de noapte, într-un mijloc de transport în comun, din rezonanța socială negativă a faptei de a cărei comitere este suspectat inculpatul și reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație și nici loc de muncă, prin care să obțină mijloace licite de trai.
Deci, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, aflat în faza apelului, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1,3 Cod procedură penală, se impune mențineres arestării preventive a inculpatului.
Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual, cererea de revocare a măsurii arestării preventive este nefondată.
În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva hotărârii de menținere a arestării preventive motivând că este nevinovat, se afla în alt loc decât cel al săvârșirii faptei, nu a încercat să influențeze martorii, iar pericolul social concret pentru ordinea publică s-a diminuat pe parcursul trecerii timpului.
Criticile sunt neîntemeiate.
În baza art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au stat la baza arestării impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate se menține arestarea preventivă.
Potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza probelor de vinovăție, a gravității infracțiunilor generate de natura acestora și a reacției publicului față de acestea.
Pronunțând condamnarea la pedeapsa cu închisoarea, chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpatului, față de probele aflate la dosar până în acest moment și care au confirmat în fața unui judecător acuzarea, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și justifică în continuare privarea sa de libertate.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii recursul este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 Cod procedură penală și a "Protocolului" încheiat între și UNBR, onorariul în sumă de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat 11.04.1986, împotriva încheierii de ședință din data de 11.01.2010 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond:
Red.:jud.-
2ex/19.01.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Damian Mitea, Dan Iulian
