Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.234/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul și, împotriva încheierii din 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat, în stare de arest recurenții-inculpați asistat de avocat ales și, asistat de avocați aleși și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Av., având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău și punerea în libertate a acestuia având în vedre că în cauză nu mai subzistă temeiurile reținute la data arestării.
Critică încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive motivat de faptul că în cauză nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere că impactul asupra societății este diminuat, iar în referatul de propunere a arestării preventive, s-a motivat că inculpații fac parte dintr-un grup infracțional, ceea ce nu este adevărat.
Starea de pericol pentru ordinea publică își găsește expresia și în sentimentul de nesiguranță socială generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni sunt judecate în stare de libertate. Potrivit dispozițiilor art. 5 din măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că a comis o infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
De reținut, este faptul că recurentul inculpat nu are antecedente penale a recunoscut comiterea faptei, având o poziție sinceră.
Avocat pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea spre rejudecare și pe fond a nu se menține starea de arest având în vedre că au fost audiați J din martori, a fost un incident izolat, e la primul incident de acest gen, are un copil minor - fiind singurul întreținător de familie, a renunțat a duce la sfârșit actul infracțional, încetând a mai face rost de droguri și țigări.
Mai mult decât atât din probele administrate și declarațiile martorilor rezultă că nu îl cunoșteau personal pe inculpat ci l-a cunoscut prin, prin prisma
raționalizării cu drogurile.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat arată că susține concluziile formulate de av., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, având în vedere lipsa pericolului social, poziția sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, precum și faptul că din declarațiile sale rezultă că se ocupa cu comercializarea de mașini și nu cu cea de droguri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fapt pentru care apreciază că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri.
Față de probele administrat, atitudinea inculpatului și rezonanța infracțională precizează că dispozițiilor art. 5 din privind măsura lipsirii de libertate a unei persoane dar și normele de fond au fost corect apreciate de către instanță apreciind corect asupra pericolul social.
Recurenții-inculpați și, având pe rând cuvântul arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.3002Cod pr.penală s-a menținut starea de arest inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că se impune în continuare menținerea măsurii datorită gravității faptelor, necesității protejării societății și rezonanței pericolului social.
Împotriva încheierii au declarat recurs la pronunțare ambii inculpați.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul prin apărător a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că aceasta este motivată strict tehnic, numai pe gravitatea faptelor și rezonanța negativă, or instanța avea obligația de a justifica menținerea măsurii și pentru alte rațiuni concrete.
În ce privește gradul de pericol social, în referatul de propunere a arestării preventive, s-a motivat că inculpații fac parte dintr-un grup infracțional, dar nu este adevărat.
S-a mai susținut că măsura preventivă este în prezent inutilă în raport cu scopul acesteia, prev.de art.136 Cod penal, inculpatul neavând cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal, deoarece a recunoscut toate actele materiale, inclusiv pe cele cu privire la care urmează să fie audiați ceilalți martori. Astfel, menținerea măsurii ar dobândi un caracter punitiv anticipat, ceea ce ar face-o incompatibilă cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Inculpatul prin apărători a susținut că aprecierea pericolului social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea sa în libertate ar trebui făcută și prin prisma pericolului social concret al faptei, el săvârșind un singur act material, pe cel de al doilea nemaiducându-l la sfârșit.
În plus inculpatul are un copil minor, era singurul întreținăîtor al familiei, nu are antecedente penale.
Verificând încheierea pe baza lucrărilor, a motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile art.3856, Curtea constată că ambele recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune.
Prin încheierea din 5.02.3008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, în temeiul art.149, 1491Cod pr.penală, raportat la art.148 lit.f Cod pr.penală.
Dispunând luarea măsurii, instanța a reținut în esență că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
La data de 26.02.2008 a fost sesizată instanța prin rechizitoriu și anterior primului termen de judecată verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii, prin încheierea din 27.02.2008, aceasta a fost menținută, instanța reținând că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din pericolul social ridicat al faptelor ce formează obiectul acuzațiilor.
Potrivit art.136 Cod pr.penală măsurile preventive se pot lua pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În același timp, potrivit art.148 lit.f Cod pr.penală, care a constituit în cauză temeiul arestării preventive, această măsură se poate lua dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
b) există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Existența primei condiții nu comportă discuții, deoarece infracțiunea prev.de art.2 din Legea 143/2000 este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani.
În ce privește însă cea de-a doua condiție, așa cum s-a menționat, atât la luarea măsurii, cât și la menținerea ei, existența pericolului concret pentru ordinea publică, s-a justificat prin pericolul social concret al faptelor și rezonanța pe care acestea o au în rândul opiniei publice.
Cu privire la protejarea ordinii publice, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita " o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și că în orice caz ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atât timp cât ordinea publică este afectiv amenințată.
Este cunoscut că rezonanța pe care o generează o infracțiune se diminuează sau chiar se stinge odată cu trecere timpului, iar menținerea arestării preventive numai datorită gradului de pericol social al faptei determină o schimbare a naturii acesteia: din măsură preventivă în sancțiune.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică prezintă relevanță datele ce caracterizează persoana inculpaților, comportarea lor anterioară, lipsa antecedentelor, atitudinea pe parcursul procesului penal, acestea neconstituind doar criterii de individualizare a pedepsei.
Dacă s-ar admite că existența pericolului social generic al infracțiunii are ponderea cea mai mare printre criteriile pe baza cărora se evaluează pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a unei persoane, ar însemna că aceasta ar fi lipsită ab initio de beneficiul dreptului la punerea în libertate în cursul procedurii, ceea ce contravine art.5 paragraful 3 din Convenție.
În cauză au apărut noi date ce caracterizează pozitiv persoana inculpaților față de cele cunoscute la data arestării (lipsa antecedentelor, vârsta acestor).
Astfel, aceștia au recunoscut faptele în cursul cercetării judecătorești, atitudine ce semnifică intenția de a contribui la buna desfășurare a procesului penal.
Constatând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au modificat, în temeiul art.38515, pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursurile. Va casa în parte încheierea și reținând cauza spre rejudecare, în baza art.139 al.1 Cod pr.penală va înlocui măsura arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi țara, prev.de art.1451Cod pr.penală.
Se vor stabili în sarcina fiecărui inculpat obligațiile prev.de art.145 al.11și 12Cod pr.penală, prin instituirea cărora se asigură realizarea scopului prev.de art.136 al.1 Cod pr.penală.
Față de natura neprivativă de libertate a măsurii, se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Se va constata că inculpații au fost asistați de avocați aleși.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală admite recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea, numai cu privire la reținerea măsurii arestării preventive, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.139 al.1 Cod pr.penală înlocuiește măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, prev.de art.1451al.1 Cod pr.penală pentru ambii inculpați.
În baza art.1451al.2 coroborat cu art.145 al.11și 12Cod pr.penală, pe durata măsurii inculpații și sunt obligați să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Desemnează Poliția Municipiului B pentru supravegherea inculpaților.
atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art.145 al.3 Cod pr.penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.15/5.02.2008 și a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.16/5.02.2008, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Dispune comunicarea a câte unei copii a prezentei decizii fiecărui organ prevăzut de art.145 al.21Cod pr.penală.
Constată că ambii inculpați au fost asistați de avocați aleși.
În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2008, în prezența inculpaților.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
- - - -
- -
GREFIER,
-
red.
red.
tehnored. - ex.2
31/31.03.2008
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu
