Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.237
Ședința publică din 27.03. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa Ecaterina Ene
- -
GREFIER: - -
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J--BIROUL TERITORIAL BACĂU -
reprezentat legal prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții inculpați -, împotriva încheierii din 20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții inculpați, asistat de av. alesBaba, asistat de av. ales, asistat de av.din oficiu, asistat în substituire de av. pentru av. și asistat de av.ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar adeverința nr.496/24.03.2009 eliberată de
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și solicită revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere perioada mare de 9 luni în care aceștia au fost reținuți - perioadă în care instanța de fond a motivat reținerea acestora potrivit art.136 cum C.P.P. că scopul măsurii arestării este pentru o bună desfășurare a procecului penal sau pentru ca aceștia să nu se sustragă urmăririi penale. Dar și pentru 148 lit.f a căror temeiuri se bazează pe faptul că sunt probe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fără însă a dovedi prin probe.
Recurentul inculpat a avut o poziție sinceră și a recunosc ut faptele reținute în sarcina acestuia.
De asemenea, artă că a fost depășit termenul rezonabil de când este reținut în stare de arest în mod nejustificat.
Solicită admiterea recursului și punerea acestuia în libertate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că deși măsura arestări a fost reținută potrivit art. 143 Cod pr.penală și 148 lit.f, cu 3 luni în urmă s-a motivat arestarea preventivă potrivit art.143 și art.148 lit.a,b și f Cod pr.penală, cum că lăsarea acestora în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului prin sustragerea, alterarea sau distrugerea probelor, fără a justifica lit.a,b întrucât acestea nu sunt aplicabile inculpatului, neexistând nici o urmă de indiciu că ar putea influența aflarea adevărului sau că s-ar putea sustrage.
Întrucât recurentul inculpat este arestat de 9 luni, consideră că pericol pe care acesta îl prezenta pentru societatea s-a diminuat și nici indicii temeinice că ar putea săvârși fapte penale nu mai poate fi reținut, deoarece în perioada detenției a înțeles ce înseamnă lipsa de libertate.
De asemenea arată că potrivit CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile de vinovăție, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești.
Solicită punerea recurentului inculpat în libertate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile susținute de colegii avocați și solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
De asemenea, solicită obligarea la plata onorariului de avocat oficiu.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate pentru netemeinicie pe aceleași considerente ca și ceilalți colegi avocați și trimiterea cauzei pentru rejudecare și punerea în libertate, motivat de faptul nemaiexistând pericolul ca inculpații să fugă, să se ascundă, să se sustragă de la urmărire sau judecată, sau că ar încerca să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, expert ori să distrugă vreun mijloc de probă, astfel încât apreciază că primele două temeiuri care au determinat arestarea inițială au devenit caduce, respectiv dispozițiile literei a și b ale art.148 pr.pen ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere și dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Deși pedeapsa este mai mare de 4 ani, consideră că pericolul pentru ordinea publică nu există, instanța de fond nemotivând în concret acest aspect, indicând
cazul și.
De asemenea, face trimitere la cazul împotriva Franței când nu a fost respectat termenul rezonabil.
Consideră că pericol pe care acesta îl prezenta pentru societatea s-a diminuat și nici indicii temeinice că ar putea săvârși fapte penale nu mai poate fi reținut, solicitând admiterea recursului.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și punerea recurentului inculpat în libertate.
Întru-un subsidiar îndepărtat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea deoarece după 3 luni de arestare, consideră că s-a diminuat pericolul social.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică, în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării, iar recurenții inculpați prezintă pericol social concret pentru ordinea publică având în vederea natura infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată- fapte deosebit de gravă și limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală.
Față de natura infracțiunilor, relațiile sociale efectuate și circumstanțele personale ale inculpaților cărora le-a fost adus la cunoștință de Comisia că au dosare în străinătate, rezultă cu certitudine că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat arată că referirile făcute de Comisia rogatorie nu-l privesc pe inculpatul.
Avocat arată că recurentul inculpat deși a fost cercetat și judecat în străinătate a fost achitat deoarece nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Recurenții inculpați, și solicită a fi judecați în stare de libertate.
Recurentul inculpat C-tin având cuvântul, arată că este arestat de 9 luni, a recunoscut și colaborat cu organele de cercetare și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în temeiul art.300 2 cu art.160 pr.pen. s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților: - (fost, poreclit ""), (fost ), (poreclit " ") și, aflați în Penitenciarul Bacău. totodată s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventive formulată de inculpații (poreclit " "), și . Totodată s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați a sumei de 100 lei reprezentând 25% din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, d-na avocat -.
S-a constatat că inculpații -, (fost ), și au avut apărători aleși.
In temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, prima instanță a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați a fost cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii. Potrivit art. 139 alin. 2.C.P.P. așa cum a fost modificat de Legea 356/2006, încheierile prin care s-a dispus, până la această dată asupra măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au autoritate de lucru judecat, astfel că și la acest moment, instanța are obligația să verifice legalitatea luării măsurii preventive, chiar dacă toate au rămas definitive prin soluționarea recursurilor, arestarea fiind menținută. Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, a fost apreciată ca fiind legală neimpunându-se revocarea ei, așa cum au solicitat apărătorii inculpaților, reținându-se că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a tuturor celor cinci inculpați, nu au încetat.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că - (fost, poreclit ""), (fost ), (poreclit " ") și, sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, a demonstrat că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală."
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ".
Apărătorii inculpaților au arătat că se impune cercetarea lor în stare de libertate, nemaiexistând pericolul ca inculpații să fugă, să se ascundă, să se sustragă de la urmărire sau judecată, sau că ar încerca să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor, expert ori să distrugă vreun mijloc de probă, astfel încât apreciază că primele două temeiuri care au determinat arestarea inițială au devenit caduce, respectiv dispozițiile literei a și b ale art.148 pr.pen ori, din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere și dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Infracțiunile pentru care inculpații - (fost, poreclit ""), (fost ), (poreclit " ") și, au fost trimis în judecată, art.24,25, 27, din Legea 365/2002, art.25 pen.rap. la art,27 alin.1 Legea 365/2002, art.8 din Legea 39/2003. Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un de 15 ani.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpații sunt cercetați într-un grup de peste 6 persoane, iar aria de comitere faptelor era deosebit de extinsă depășind frontiera națională a României spre alte state europene ( Italia, Olanda, Marea Britanie). infracțional din care făcea parte fiecare inculpat a acționat o perioadă de timp îndelungată pe teritoriul acestor state și în România pe baza rezultatelor și elementelor furnizate de inculpatul, aspect ce demonstrează rolul important al fiecărui inculpat pentru grup ori alte rețele. Astfel în absența acestora grupul sau rețelele nu ar fii putut să acționeze și să producă urmări atât de grave. Este evident că în aceste împrejurări a fost tulburată grav ordinea publică europeană și stabilitatea și siguranța cetățenilor din statele europene, iar acest aspect a pus în evidență și caracterul actual al pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații și datorită căruia nu se poate dispune lăsarea acestora în libertate. Din actele dosarului a rezultat că există încă și alți membri ai grupului în stare de libertate, fie în țară fie în străinătate cu care inculpații ar putea să intre din nou în legătură ori care l-ar putea să comită și alte infracțiuni. De asemenea acesta ar putea comite alte infracțiuni exercitând presiuni asupra martorilor din țară de a nu spune adevărul ori de a-i împiedica să participe la audiere etc. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte este actual și datorită lor.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care au fost săvârșite infracțiunile, în formă continuată, prin colaborarea lor, fiecare asumându-și un rol determinat pentru a obține venituri ilicite, în diferite orașe din M, (B, R, Podu, I), în străinătate fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă, putându-i-se sustrage cardul sau copia codul PIN în vederea sustragerii sumelor de bani.
de probatoriul administrat in cauză la acest moment procesual, ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpaților, de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice. Totodată, conduita oscilanta a inculpaților pe parcursul judecării cauzei, a confirmat pericolul concret al acestora si a generat temerea rezonabila, ca aflați in stare de libertate ar putea împiedica buna desfășurare a cercetării judecătorești.
In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului, prima instanță a apreciat că aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5, alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii arestării preventive. Așa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită (a se vedea, mai alesmutatis mutandis, hotărârea Toth Austriei din 12 decembrie 1991). Ori complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaților care nu au recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei, numărul inculpaților și martorilor ce trebuie audiați in cauza a condus la concluzia ca durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun și în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei. Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, a cererilor succesive formulate, în mai multe rânduri de inculpați privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar, îi plasează pe inculpați ca fiind prezumtivii autori ai săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare, iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Pentru8 aceste considerente prima instanță a respins cererea de înlocuire a arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, întrucât la aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (integritatea patrimoniului), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia, sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea sa cu ceilalți membrii ai grupării, de cunoștințele tehnice pe care le posedă și de care s-au folosit toți membrii grupării apelând la acesta. Toate aceste aspecte, coroborate, au condus la concluzia ca se impune menținerea in stare de arest preventiv a inculpatului pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.
Împotriva soluției de mai sus au declarat recurs inculpații, solicitând în principal casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea în libertate avându-se în vedere limita rezonabilă a arestului preventiv.
Recursul formulat este întemeiat.
Conform prevederilor art.160 al.3 pr.pen. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prinîncheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Când în cauză sunt mai mulți inculpați, instanța este datoare ca pentru fiecare inculpat să analizeze dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În cauza de față, prima instanță nu a motivat separat pentru fiecare inculpat, dacă temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea sa de libertate, mai ales că nu toți au fost trimiși în judecată pentru aceleași infracțiuni și pe de altă parte fiecare poate prezenta un grad diferit de pericol social.
Prima instanță a făcut o analiză globală a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată referindu-se numai la inculpatul deoarece acesta a solicitat înlocuirea măsurii preventive. Pe de altă parte, prima instanță nu a motivat explicit considerentele pentru care a dispus respingerea cereri ide revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpații, C- și
Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea n baza art.38515pct.2 lit.c cu art.3859pct.9 pr.pen. va admite recursul declarat de recurenții inculpați -, C-, și împotriva Încheierii penale din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- pe care o va casa în totalitate și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bacău.
Se va lua act că recurenții -, C-, și au avut apărători aleși.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 de lei pentru avocat din Baroul Bacău se va suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c cu art.3859pct.9 pr.pen. admite recursul declarat de recurenții inculpați -, C-, și împotriva Încheierii penale din data de 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- pe care o casează în totalitate.
Dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bacău.
Ia act că recurenții -, C-, și au avut apărători aleși.
În baza art.189 pr.pen. onorariul de avocat din oficiu în sumă de 100 de lei pentru avocat din Baroul Bacău se av suporta din fondul și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa Ecaterina Ene
- - - -
- -
Grefier,
-
Red.
red.
tehnored. - ex.2
30.03.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ioana Vorniceasa Ecaterina Ene
