Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.238/R/2009
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 13 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul (fost ), aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, asistat de apărător ales, av., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar o cerere prin care apărătorul desemnat din oficiu al inculpaților, av. solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiul dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în acest moment, urmărirea penală terminată, fiind sesizată instanța de judecată. S-a arătat că măsura arestării este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, însă în acest moment urmărirea penală este finalizată, fiind administrate toate probele necesare aflării adevărului. În consecință, apreciază că punerea în libertate a inculpatului ar produce un impact minim asupra desfășurării procesului penal. Dacă la momentul luării și prelungirii măsurii arestării preventive se putea vorbi de existența indiciilor, în acest moment, la trimiterea în judecată a inculpatului, trebuie să se discute de probe certe de vinovăție. Cu atât mai mult, în rechizitoriu, s-a reținut complicitatea și nu forma autoratului la infracțiunile reținute. Se reține existența unui grup foarte numeros, însă coinculpații nu au fost cercetați toți în același dosar. DIICOT Sad isjuns cauza față de unii inculpați, astfel că s-a ajuns la situația în care unii inculpați au calitatea de martori în dosarul privind pe ceilalți inculpați. Se vorbește de o persoană cu numele de, ajungându-se la concluzia că este vorba de numitul, fratele inculpatului. La prezentarea materialului de urmărire penală, a arătat că a fost în eroare cu privire la persoana cu numele de și că de fapt, acesta ar fi inculpatul pe care-l asistă. În afară de declarația lui, nu există altă legătură cu inculpatul. Este un dosar voluminos, însă nu se referă la activitatea inculpatului, ci la activitatea întregului grup infracțional. Există la dosar și procesele-verbale întocmite de autoritățile din Germania, însă în niciunul nu se face vorbire de inculpatul. Cu toate acestea, Parchetul a reținut că inculpatul participa la activitatea grupului. În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală, respectiv percheziția inculpatului, percheziția domiciliară și nu s-a găsit nimic. Se arată totuși că inculpatul este cel care coordona activitatea grupului. Cum de nu s-a găsit nimic atunci în calculatorul său personal care să-l lege de infracțiunile reținute? Trebuie să se facă aplicarea principiului proporționalității, în sensul că măsura preventivă luată trebuie să fie proporțională cu probațiunea administrată. În speță, raportat la temeinicia probelor existente în cauză, nu se respectă această proporționalitate. În ce privește art.148 lit.f pr.pen. pericolul pentru ordinea publică există în situația în care odată pus în libertate, inculpatul, ar exista un risc ca ordinea publică să fie răsturnată. Urmărirea penală s-a efectuat în afara României, atunci cum ar putea cetățenii români să fie afectați dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. autorităților nu are nicio legătură cu luarea unei măsuri atât de restrictive. Pentru toate aceste motive, solicită punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Nu se poate vorbi în acest moment de indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. În speță, urmărirea penală este finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată. În acest moment indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive trebuie concretizate în probe solide. Din dosar rezultă că majoritatea actelor nu sunt probe, ci cel mult indicii. La baza formării conștiinței și convingerii procurorului cu privire la vinovăția inculpatului au stat rapoartele de informare întocmite în Germania de de Crimă Organizată. Aceste rapoarte informative nu constituie probe. În rapoarte se vorbește de bănuieli, nu există nicio trimitere la vreun act materiale. Toate susținerile sunt la modul general, făcându-se referire la întregul grup infracțional. La momentul arestării inculpatului, atât tribunalul, cât și curtea de apel au avut în vedere această presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Prin neputința de a proba acele susțineri, această presupunere este infirmată. Nu se poate proba existența unui singur act material. Singura persoană care-l menționează pe inculpatul este inculpatul Nu există nici un act de executare cu privire la înțelegerea din convorbirile telefonice dintre cei doi. Din practica instanțelor și a CEDO rezultă că trebuie luate în discuție și celelalte măsuri preventive care pot fi luate față de inculpat. Trebuia să se arate de ce celelalte măsuri preventive, mai puțin restrictive, nu pot fi aplicabile în speță. Instanța de fond nu a analizat care este scopul acestei măsuri. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a pronunțat o soluție legală atunci când a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 pr.pen. având în vedere declarațiile date de coinculpații, precum și percheziția domiciliară și informatică efectuată în cauză. Sunt incidente și temeiurile prev.de art.148 lit.f pr.pen. și s-a arătat în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui o cauză ca inculpații să reia activitatea desfășurată anterior. Inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală. Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este fondată, deoarece de la ultima prelungire, din 13 martie 2009, nu au intervenit modificări care să ducă la concluzia că temeiurile arestării s-au modificat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză și arată că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales și arată că nu este vinovat.
CURTEA
Prin încheierea penală din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160 Cod procedură penală și art.300/1 al.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații (fiul lui și, născut la data de 31 03 1978 în mun.B, județul B,. în mun-B,-,.B,.11, județul B și (fiul lui și, născut la data de 11 10 1974 în mun.G, județul G,. în mun.G,-, --8,.5,.114, județul G) prin încheierea penală nr.2/C/22.01.2009 și încheierea penală nr.3/C/27.01.2009 a Tribunalului Sălaj, care a fost menținută în continuare, constatând că în cauză s-a fixat termen de judecată la data de 06.05.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații - și, pentru comiterea infracțiunii informatice și constituirea de grup infracțional prev. de art.26 Cod penal raportat la art.42 al.1 din Legea 161/2003, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal art.26 Cod penal raportat la art.42 al.2 din Legea 161/2003, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.25 din Legea 365/2002, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.26 raportat la 27 alin.1 și 27 al.2 din Legea 365/2002, cu aplic. art.41 al.2, art.7 din Legea 39/2003,totul cu aplic. art. 33 lit.a, inculpatul și art. 42 al.2 din legea 161/2003 cu aplic. art.41 al.2 și 37 lit.b Cod penal, 42 al.2 din Legea 161/2003, cu aplic. art.41 al.2 și art.37 lit.b, art.27 al.1 din Legea 365/2002, cu aplic. art.41 al.2, 37 lit.b Cod penal, art.27 al.2 din Legea 365/2002, cu art.41 al.2 și37 lit.b Cod penal, art.7 din Legea 39/2003, cu art.37 lit.b reținându-se că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale, începând din 2004 și până în prezent a înlesnit și ajutat, la accesarea fără drept a unui sistem informatic (bancomat) folosind aparatura de citire a benzii magnetice cu intenția de a obține date de identificare aau tilizatorilor și fabricând echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică ajutând la efectuarea de retrageri de numerar de la diverse bancomate, prin utilizarea unor instrumente de plată electronică, fără consimțământul titularului, sau prin utilizarea de date de identificare fisctive împreună cu alte persoane constituite în grup, iar inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale începând cu anul 2007 accesat fără drept un sistem informatic folosind aparatura de citire a benzii magnetice în scopul obținerii de date de identificare a utilizatorilor de carduri și efectuând retrageri de numerar de la diverse bancomate, prin utilizarea de instrumente de plată electronică, prin aderarea la un grup infracțional constituit în acest scop.
În fapt, începând din anul 2004 inculpatul și alți inculpați cercetați în stare de arest în dosarul - a Tribunalului Sălaj au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Aceștia s-au deplasat în mod repetat în Germania, unde montau pe bancomate dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor și ulterior, inscripționau datele obținute pe carduri blank cu care retrăgeau sume de bani din bancomate situate pe teritoriul României, Italiei sau Franței, din anul 2007 participând și inculpatul.
Aceste fapte s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, în mod repetat, astfel încât au demonstarat existența unui grup infracțional structurat. În cadrul grupului s-au detașat ca lideri inculpații și -, ceilalți membri acționând în urma indicațiilor primite: montau dispozitive de citire a cardurilor, le demontau, descărcau informațiile, le decriptau, retrăgeau sume de bani din bancomate.
Inculpatul -, având porecla "", coordona activitățile și le furniza aparatura electronică "-ul" de citire a benzii magnetice a cardurilor, pe care le punea la dispoziția învinuitului, care la rândul său le preda altor persoane care făceau parte din grup, printre care și inculpatul.
Inculpatul a montat mai multe aparate de citire a cardurilor pe -uri din Germania, iar ulterior le recupera și le trimitea pentru descărcare pe un memory stik, după care la diferite date a retras numerar folosind carduri falsificate, ( 27.04.2008, 28.03.2008 etc.).
Măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost dispusă de către Tribunalul Sălaj prin încheierile penale nr.2/C/2009 și 3/C/2009, fiind prelungite până la data de 18.04.2009, respectiv 23.04.2009.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive au fost cele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală.La Tribunalul Sălaja fost înregistrat dosarul -.
Potrivit disp.art.300/1 al.1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest instanța este datoare să verifice din oficiu, în Camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar conform art.300/1 al.3 Cod procedură penală când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii, instanța constată că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale respectiv art.143, 148 lit.f Cod procedură penală, corespunzând și scopului prev. de art. 136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens s-a apreciat că la momentul dispunerii măsurii au existat indicii în sensul art.143 al.3 Cod procedură, indicii din care rezultă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere declarațiile altor inculpați, care a declarat că inculpatul după ce confecționa ul îl preda numitului, sau că împreună cu acesta s-au deplasat la locuința inculpatului din B, str. -, unde acesta a înmânat un unei persoane necunoscute de el, sau declarațiile inculpaților, sau a martorului care a arătat că unul dintre membri grupului era originar din G, iar mama acestuia se ocupa de achiziționarea de fier vechi (inculpatul ), interceptarea convorbirilor, procese-verbale de supraveghere, percheziții informatice.
Apărătorul inculpatului a susținut că din tot materialul probator de urmărire penală dovedește activitatea infracțională a unei persoane pe nume "", însă nu se poate face nici o legătură între acea persoană și inculpatul. Din declarațiile celorlalți inculpați cercetați în dosar nr. - și din declarația coinculpatului, luată cu ocazia arestării preventive a acestuia rezultă că inculpatul era numit "".
Au fost îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală. Astfel inculpații au săvârșit o faptă penală prev. de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a lor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptelor ce derivă din natura infracțională reținute în sarcina inculpaților, modalitatea și împrejurările comiterii lor, cât și rezonanța în rândul opiniei publice și reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzații grave sunt judecate în stare de libertate, de conduita inculpaților (inculpatul fiind recidivist) cu condamnări pentru infr. de fals, tentativă de trecere frauduloasă a frontierei).
Aprecierea pericolului public se raportează atât la modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul organizat al acesteia, precum și la reacția generală în rândul societății.
Astfel s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea, acestea nu s-au schimbat și pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.
Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie astfel că măsura arestării preventive este conformă cu scopul instituit de art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații și, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive sau să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
In motivele de recurs inculpatul, prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă întrucât urmărirea penală a fost finalizată, fiind sesizată instanța de judecată.
În consecință, apreciază că punerea în libertate a inculpatului ar produce un impact minim asupra desfășurării procesului penal, iar dacă la momentul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, se putea vorbi de existența indiciilor, în acest moment, la trimiterea în judecată a inculpatului trebuie să existe probe certe de vinovăție, cu atât mai mult cu cât în rechizitoriu s-a reținut complicitatea și nu forma autoratului la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
DIICOT S, a reținut prin rechizitoriu existența unui grup foarte numeros, însă coinculpații nu au fost cercetați toți în același dosar, întrucât față de unii dintre aceștia s-a disjuns cauza, sens în care s-a ajuns în situația în care unii dintre inculpați au calitatea de martori în dosarul privind pe ceilalți inculpați.
In rechizitoriu se arată despre o persoană cu numele de ""ajungându-se la concluzia că este vorba de numitul, fratele inculpatului, însă la prezentarea materialului de urmărire penală a arătat că se află în eroare cu privire la persoana cu numele de "" și că de fapt acesta ar fi inculpatul.
In ceea ce privește art.148 lit.f pr.pen. pericolul pentru ordinea publică există în situația în care inculpatul odată pus în libertate ar exista riscuri ca ordinea publică să fie perturbată.
Urmărirea penală s-a efectuat înafara teritoriului României, sens în care cetățenii români nu ar putea fi afectați dacă inculpatul ar fi pus în libertate iar din nici o probă de la dosar nu rezultă că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
autorităților nu are nici o legătură cu luarea unei măsuri de arestare preventivă, sens în care pentru toate aceste motive s-a solicitat punerea în libertate a inculpatului.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că nu se poate vorbi în acest moment de indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, întrucât în cauză urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul fiind trimis în judecată.
În acest moment indiciile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive trebuie concretizate în probe solide.
Din dosar rezultă că majoritatea actelor nu sunt probe, ci doar simple indicii.
La baza formării conștiinței și convingerii procurorului cu privire la vinovăția inculpatului au stat rapoartele de informare întocmite în Germania de de Crimă organizată, însă aceste rapoarte nu constituie probe ci doar simple bănuieli întrucât nu există nici o trimitere la vreun act material.
Toate susținerile sunt la modul general făcându-se referire la întregul grup infracțional.
La momentul arestării inculpatului atât tribunalul cât și Curtea de apel au avut în vedere această presupunere rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea însă această presupunere a fost infirmată întrucât nu a fost confirmată de probe certe. Singura persoană care-l menționează pe inculpatul este inculpatul G, însă nu există nici un act de executare cu privire la înțelegerea din convorbirile telefonice efectuate de cei doi.
Recursurile formulate de cei doi inculpați urmează să fie admise pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul întocmit de DIICOT Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații și, pentru comiterea infracțiunii informatice și constituirea de grup infracțional organizat prev.de art.26 pen. rap.la art.42 al.1 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.26 pen. rap.la art.42 al.2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.26 pen. rap.la art.27 al.1 și 27 al.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 al.2 pen. art.7 din Legea nr.39/2003 inculpatul și art.42 al.2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 și 37 lit.b pen. art.42 al.2 din Legea nr.161/2003 cu aplic.art.41 al.2 și art.37 lit.b pen.și art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 al.2 și art.37 lit.b pen. art.27 al.2 din Legea nr.365/2002 cu aplic.art.41 al.2 și art.37 lit.b pen. art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.37 lit.b pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul.
S-a reținut că inculpatul în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale începând din anul 2004 și până în prezent, a înlesnit și ajutat la accesarea fără drept a unui sistem informatic (bancomat), folosind aparatură de citire a benzii magnetice cu intenția de a obține date de identificare a utilizatorilor și fabricând echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, ajutând la efectuarea de extrageri de numerar de la diverse bancomate, prin utilizarea unor instrumente de plată electronice, fără consimțământul titularului sau prin utilizarea de date de identificare fictive împreună cu alte persoane constituite în grup, iar inculpatul în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracțională începând cu anul 2007 accesat fără drept un sistem informatic folosind aparatură de citire a benzii magnetice în scopul obținerii de date de identificare a utilizatorilor de carduri și efectuând extrageri de numerar de la diverse bancomate prin utilizarea de instrumente de plată electronică, prin aderarea la un grup infracțional constituit în acest scop.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de cei doi inculpați prin încheierile penale nr.2 și 3/2009 ale Tribunalului Sălaj, în baza art.148 lit.f pr.pen.
Această măsură a fost prelungită de mai multe ori, iar după sesizarea instanței de fond prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați în baza dispozițiilor art.300/1 pr.pen.
Așa cum s-a arătat mai sus, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată cu privire la infracțiunile reținute în sarcina acestuia, fiind terminată o fază a procesului penal și apreciem că inculpații nu mai pot influența mersul acestuia.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luând în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Potrivit art.139 al.3/5 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 al.1 lit.b și c, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o altă măsură preventivă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
Măsura preventivă trebuie să fie luată în conformitate cu dispozițiile legale și temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat.
In cauză au fost administrate probele pe care organele de cercetare penală le-au considerat suficiente pentru trimiterea în judecată a inculpaților asupra cărora nu ne putem pronunța în această fază a procesului de recurs la încheierea de constatare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, deși sunt criticate de inculpați prin apărătorii aleși ai acestora.
Asupra tuturor probelor administrate în cauză urmează să se pronunțe instanța de fond la finalizarea cercetării judecătorești.
Referitor la gradul de pericol social pe care l-ar prezenta inculpații pentru societate, apreciem că dacă la momentul luării măsurii arestării preventive acest pericol a existat, trecerea timpului a dus la diminuarea pericolului social.
In sarcina inculpaților s-a reținut că aceștia au sustras diverse sume de bani din bancomate amplasate pe teritoriul Germaniei, Italiei și Franței, iar raportat la locul comiterii faptelor înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică din România și nici pentru cetățenii altor state.
Convenția Europeană a Drepturilor omului în cauza Letellier contra Franței, referitor la pericolul pentru ordinea publică, a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea unor anumite infracțiuni, pot să succinte o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
In circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în lumina prevederilor convenției, în tot cazul, în măsura în care dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de infracțiune.
Totuși un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În afară de aceasta, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă a libertate.
Având în vedere că urmărirea penală a fost finalizată cu trimiterea în judecată a inculpaților, referitor la infracțiunile reținute în sarcina acestora, că inculpații nu mai pot influența mersul dezbaterilor, că acestora li s-a reținut o contribuție mai mică la comiterea infracțiunilor, că în cauză s-a solicitat efectuarea unei comisii rogatorii în Germania care s-ar putea desfășura pe o perioadă îndelungată de timp, că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, pericolul pe care îl prezintă inculpații pentru societate s-a diminuat și că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură mai puțin restrictivă, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admise recursurile formulate de inculpații și, împotriva încheierii penale din 13.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, care va fi casată și rejudecând cauza:
In baza art.139 pr.pen. se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev.de art.145/1 pr.pen.
Potrivit art.145/1 rap.la art.145 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații vor fi obligați să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la instanța de judecata ori de câte ori sunt chemați;
b) sa se prezinte la Poliția Mun.G (inculpat ) și respectiv la Poliția Mun.B (inculpat ), desemnate cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere ce se va întocmi sau ori de cate ori sunt chemați;
d) sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme.
f) sa nu se apropie de martorii menționați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Urmează să li se atragă atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua împotriva acestora măsurii arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpați, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Potrivit art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d admite C.P.P. recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 11 10 1974 în mun.G, județul G, și (fost ) (fiul lui și, născut la data de 31 03 1978 în mun.B, județul B, aflați în Arestul IPJ S, împotriva Încheierii penale fără număr din data de 13 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o casează și rejudecând:
În temeiul art. 139 pr.pen. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.pen.
În baza art. 145/1, raportat la art. 145 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați sa respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecata ori de câte ori sunt chemați;
b) sa se prezinte la Poliția Mun.G (inculpat ) și respectiv la Poliția Mun.B (inculpat ), desemnate cu supravegherea acestora, conform programului de supraveghere ce se va întocmi sau ori de cate ori sunt chemați;
d) sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme.
f) sa nu se apropie de martorii menționați în rechizitoriu și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua împotriva acestora măsurii arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpați, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
23.04.09/4EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
