Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 24/2008

Ședința secretă de la 13 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica

JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 3: Sanda Trif președinte secție

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10 Martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal, în stare de arest în Penitenciarul Aiud și asistat de avocat apărător din oficiu pentru inculpat cu delegație la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.

Reprezentanta parchetului susține că în cauză se impune declararea ședinței secrete.

Apărătorul din oficiu al inculpatului pune aceleași concluzii.

Instanța, declară ședință secretă raportat la dispozițiile art.290 Cod procedură penală și constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile în acest sens.

Întrebat fiind de către instanță dacă dorește să facă declarații, inculpatul arată că dorește să facă declarații în fața instanței, împrejurare față de care s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosar.

Instanța, din oficiu, raportat la disp. art.385/9 alin.3 Cod procedură penală pune în discuția părților cazul de casare prev. de art.385/9 pct.3 Cod procedură penală raportat la art.47 alin.2 Cod procedură penală referitor la faptul că instanța care a rejudecat cererea de liberare provizorie sub control judiciar după casare este aceiași.

Reprezentanta parchetului susține că în cauză art.47 alin.2 Cod procedură penală nu este aplicabil în această situație completului care a judecat cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În subsidiar dacă se constată incidența în cauză a acestor dispoziții susține că se impune casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărătorul inculpatului recurent, avocat susține că completul care a soluționat cererea de liberare provizorie sub control judiciar de la Tribunalul Alba nu a fost competent să judece dosarul deoarece s-a pronunțat de două ori asupra fondului cererii.

Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare pronunțarea unei hotărâri de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Din încheierea atacată rezultă două motive care stau la baza respingerii acestei cereri, respectiv cel care se referă la natura infracțiunii și că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar zădărnicii aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate și a mamei acesteia.

Dar, potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală condițiile liberării provizorii sub control judiciar se referă la cuantumul pedepsei pentru care este cercetat inculpatul dar nu se indică natura infracțiunii, legea nefăcând distincție față de natura infracțiunii.

Deci, ultimul motiv pentru care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiat.

Infracțiunea săvârșită de recurent este pedepsită cu închisoare între 1 și 7 ani, iar potrivit art.160/2 alin.1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda și pentru o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și astfel nu se circumscrie prevederilor legale.

Se mai reține de către instanța de fond că punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului ar zădărnicii aflarea adevărului prin influențarea mamei și a părții vătămate.

Dar la acest moment această situație chiar dacă ar fi posibilă nu ar avea nici un efect deoarece aceste părți au dat declarații în cauză și în aliniatul 3/1 din OUG nr.60/2006 există prevăzută posibilitatea ca prin hotărârea instanței prin care se dispune liberarea provizorie sub control judiciar să poată fi obligat inculpatul de a nu se apropia de persoanele vătămate. Aliniatul 3/2 al aceluiaș text de lege prevede că dacă inculpatul se sustrage sau încalcă aceste obligații se poate lua măsura arestării preventive.

În concluzie solicită admiterea recursului și punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, în cauză nefiind întrunite condițiile pentru respingerea acesteia.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate la fond.

Mai arată că față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive în baza disp. art.146 și 148 lit.e și f Cod procedură penală, iar la litera e) se menționează că există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate.

Mai mult decât atât în cauză nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală referitor la liberarea provizorie sub control judiciar, instanța de fond în mod corect dispunând menținerea măsurii arestării preventive.

Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat solicită ca reprezentanta parchetului să indice datele concrete care atestă faptul că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să influențeze în vreun fel părțile vătămate, deoarece chiar prin absurd dacă ar fi reală această situație, nu are relevanță în cauză.

Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi orașul.

Instanța, în baza actelor și lucrărilor dosarului lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față;

Constată că prin încheierea pronunțată la data de 10 martie 2008 Tribunalul Alba - Secția penală a dispus în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 17 noiembrie 1968, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, rezultă că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, este neîntemeiată, deoarece prin punerea în libertate a inculpatului s-ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea părții vătămate, în contextul în care victima este fiica inculpatului și au domiciliu comun.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul din oficiu, a susținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar greșit a fost respinsă fiind îndeplinite prevederile legale; că nu există la dosar dovezi din care să rezulte că inculpatul a făcut presiuni asupra victimei sau martorilor din dosar.

La termenul de judecată din 13 martie 2008 instanța de recurs, din oficiu, în baza disp. art. 385/9 alin. 3 Cod proc.penală a pus în discuția părților cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 3 rap. la art. 47 alin. 2 din Codul d e proc. penală.

Prealabil analizării pe fond a recursului, Curtea urmează a analiza, din oficiu, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 3 rap. la art. 47 alin.2 Cod proc. penală, privind existența unui caz de incompatibilitate a instanței de judecată.

Astfel, din actele dosarului rezultă că prin încheierea pronunțată la data de 3 martie 2008 în dosar nr-, Tribunalul Alba - Secția penală a dispus, printre altele, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală respingerea, ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 17 noiembrie 1968.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că, din probele administrate în cauză, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat este admisibilă, în principiu, însă este neîntemeiată raportat la actele dosarului.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen inculpatul.

Prin decizia penală nr. 19/2008 din 6 martie 2008 Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 3.03.2008 a Tribunalului Alba - secția penală, a casat în parte încheierea atacată sub aspectul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată și dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că instanța de apel nu l-a ascultat pe inculpat în cursul soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, încălcând astfel dispozițiile art. 160/8 a din Codul d e procedură penală și exigențele unui proces echitabil.

Cu ocazia rejudecării prin încheierea penală din 10 martie 2008, după ascultarea inculpatului, instanța de apel a respins din nou ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie a inculpatului. Aceasta este încheierea penală supusă actualului control de legalitate

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că același complet care, la data de 03.03.2008, a respins, ca neîntemeiată cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, a soluționat după rejudecare aceiași cerere la data de 10.03.2008, respingând-o pe fond.

Or, potrivit art. 47 alin. 2 Cod procedură penală, la judecarea acesteia nu mai poate participa judecătorul care și- exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Fiind vorba, așadar de aceeași cerere formulată de inculpat este cert că judecătorii care s-au pronunțat anterior asupra ei, respingând-o ca neîntemeiată, și-au exprimat anterior părerea, în înțelesul art. 47 alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente, fiind în speță incidente dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea fără a mai analiza celelalte motive de recurs susținute de inculpat, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. Cod procedură penală, va admite recursul acestuia cu consecința casării încheierii penale atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respectiv Tribunalului Alba - Secția penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 10 martie 2008 de Tribunalul Alba - secția penală și în consecință:

Casează încheierea penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Alba - Secția penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 13 Martie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red. /dact.

2ex/13.03.2008

și

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

MINUTA DECIZIEI PENALE Nr. 24/13.03.2008

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 10 martie 2008 de Tribunalul Alba - secția penală și în consecință:

Casează încheierea penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de apel, respectiv Tribunalul Alba - Secția penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 13 Martie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ss,- - ss.- - - ss.- -

Pentru conformitate,

Președinte:Dana Ghițoaica
Judecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda Trif

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Alba Iulia