Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 240
Ședința publică de la 21 Martie 2008
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de inculpații și - ambii aflați în stare de arest preventiv, în Arestul D - împotriva încheierii pronunțate la data de 17 martie 2008 de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat asistat de avocat ales și recurentul-inculpat asistat de avocat ales -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat în concret, iar în cauză există și alte persoane pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul fiind scos de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar inculpatul, care a introdus drogurile în țară, fiind trimis în judecată în stare de libertate, impunându-se aplicarea cu privire la inculpatul a unui tratament egal; a mai arătat că acesta este inginer, este încadrat în muncă, a recunoscut faptele, astfel că nu se mai poate aprecia că lăsarea lui în libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Avocat -, pentru recurentul-inculpat, a arătat că inculpatul este cel care a furnizat drogurile, și totuși nu s-a dispus arestarea în lipsă a acestuia, iar inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, astfel că se impune aplicarea egalității de tratament și cu privire la ceilalți doi inculpați, care ar trebui judecați în stare de libertate. A mai arătat că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare, a fost provocat de investigatorii sub acoperire, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, solicitând revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, având în vedere că inculpații au distribuit droguri în repetate rânduri, prin intermediul altor persoane, faptele comise fiind grave.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, a arătat că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că a fost sincer și a colaborat cu organele judiciare, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea pronunțată la data de 17 martie 2008 în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolja dispus, în baza art. 160 raportat la art. 3001alin. 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la data de 10.01.1980 în C - și - fiul lui și, născut la data de 17.06.1982 în C - ambii deținuți în Arestul
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Organizate și Terorism, Serviciul teritorial Craiova, a sesizat instanța de fond, potrivit art. 3001.C.P.P. cu rechizitoriul nr. 10/D/P/2008, dispunându-se trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Lg. 39/2003, art. 2 alin. 1 din Lg. 143/2000 modificată prin Lg.522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2.p și art. 26.Cod Penal rap. la art. 3 alin. 1 din Lg. 143/2000 modificată prin Lg. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în perioada septembrie 2007 - februarie 2008, au constituit un grup organizat la care a aderat și, ocupându-se cu comercializarea de substanțe stupefiante (rezină de cannabis) ce era primită din Spania de la un alt membru al grupului, identificat sub numele de, prin firma de curierat rapid "".
Astfel, la 20 februarie 2008, instanța de fond a fost sesizată cu propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați și, prin încheierea de la aceeași dată, s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 20 februarie 2007 și până la 19 martie 2008, inclusiv.
Instanța de fond a procedat, din oficiu, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și, iar din analiza actelor și lucrărilor existente în dosar, a constatat în esență că sunt întrunite cumulativ, în continuare, exigențele art. 148 lit. h C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și lăsarea acestora în libertate ar crea pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică s-a apreciat că rezultă din modul de operare, urmarea produsă și persistența infracțională a inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, s-a apreciat că măsura preventivă dispusă față de cei doi inculpați a fost judicios aleasă, în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 C.P.P. menținerea arestării preventive a acestora fiind premisa efectuării cu celeritate a cercetării judecătorești.
Pe cale de consecință, ținându-se seama de dispozițiile art. 160 raportat la art. 3001alin. 3 și următoarele și C.P.P. art. 5(1) lit. c teza I din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii de arestare preventivă luată față de cei doi inculpați.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs, în termen, inculpații și, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, întrucât pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat în concret, iar în cauză există și alte persoane pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul fiind scos de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar inculpatul, care a introdus drogurile în țară, fiind trimis în judecată în stare de libertate, impunându-se aplicarea și cu privire la ceilalți doi inculpați a unui tratament egal; au mai arătat că au recunoscut faptele, colaborând cu organele judiciare, astfel că nu se mai poate aprecia că lăsarea lor în libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, fiind întrunite în continuare condițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, ce rezultă din procesele-verbale aflate la dosar, planșele foto, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, adresele emise de, declarațiile inculpaților, care au recunoscut că au distribuit droguri, și ale învinuiților.
Totodată, pentru infracțiunile respective legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând și probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modul coordonat, calificat în care aceștia au acționat, amploarea activității infracționale, durata de timp pe parcursul căreia aceasta s-a desfășurat, rezonanța socială pe care faptele inculpaților le au în rândul comunității, atitudinea sinceră a acestora nefiind în măsură, numai prin ea însăși, să ducă la concluzia lipsei pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
Pe de altă parte, soluțiile diferite adoptate în privința celorlalte două persoane cercetate în cauză - și au fost motivate de organul de urmărire penală pe baza contribuției diferite, mai reduse, a acestora la comiterea faptelor, în acest moment procesual neimpunându-se revocarea măsurii arestării preventive pentru a asigura egalitatea de tratament cu aceștia, fiind însă posibil ca, în continuare, în măsura în care cercetarea judecătorească ar releva o situație diferită în această privință, să se procedeze în consecință.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - ambii aflați în stare de arest preventiv, în cadrul D - împotriva încheierii pronunțate la data de 17 martie 2008 Tribunalului Dolj, în dosarul cu nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenții - inculpați la câte 20 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. Jud. ---
Jud. fond:
-21.03.2008
C va urmări și încasa de la recurenții - inculpați și, suma de 20 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Sorina Petria MitranJudecători:Sorina Petria Mitran, Mircea Mugurel Șelea
