Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.242/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 3 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații- și, ambii n prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal au răspuns inculpații, în stare de arest: asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/3.04.2009 și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.7/5.02.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii inculpaților și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat,solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului cu condiția de a nu părăsi țara.
Susține că încheierea pronunțată de Tribunalul Vrancea este netemeinică și nelegală, fiind avute în vedere disp.148 lit.f și 143 Cod procedură penală. Instanța în mod nelegal a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, reținând gravitatea deosebită a cauzei, pedeapsa mai mare de 4 ani pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215alin.5 Cod penal, precum și pericolul pentru ordinea publică. Motivarea este generală și abstractă și se bazează pe motivele invocate de procuror. Nu s-a făcut referire la momentul de față și la persoana inculpatului. Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie dovedit cu probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă acel pericol concret.
S-a reținut în sarcina inculpatului înșelăciunea în convenții, că și-a dat nume false, că a ascuns vederii depozitele, ceea ce nu corespunde realității. De asemenea, cu privire la prejudiciu susține că este necesară efectuare unei expertize contabile întrucât există dubii referitor la cuantumul acestuia și chiar a existenței lui.
De asemenea, instanța are dubii și cu privire la constituirea unui grup organizat, care atrage gravitatea faptei.
Invocă Decizia nr.734/R/8.12.2005 a Curții de Apel Oradea în care se arată că pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit, el neputând fi prezumat.
În mod netemeinic, s-a făcut referire la cazierul judiciar, motivat de faptul că a mai fost condamnat definitiv pentru fapte similare, însă nu există hotărâri definitive. Face referire la art.66 Cod procedură penală, privind prezumția de nevinovăție și art.6 alin.2 din CEDO.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că faptele pentru care inculpatul a fost arestat nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în raport de persoana inculpatului și starea de neliniște care s-ar crea dacă acesta ar fi judecat în libertate. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, situația în prezent este diferită, urmărirea penală este terminată. Instanța de fond a făcut referire la nulitatea declarației dată de inculpat la urmărirea penală, însă nu s-a pronunțat dacă sunt incidente disp.art.197 Cod procedură penală.
Sigurele probe sunt convorbirile telefonice și declarațiile unor martori implicați în derularea afacerilor comerciale și file CEC, dar care nu dovedesc intenția inculpatului de a frauda, atât timp cât a fost preocupat de recuperarea banilor pe marfa vândută. La încadrarea juridică a faptei prev.de art.215.5 Cod penal, nu trebuie avut în vedere numai criteriu valoric al pagubei ci și criteriul care perturbă activitatea unei societăți comerciale.
Sub aspectul laturii obiective, nu s-a făcut dovada inducerii în eroare, inculpatul nu a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă ci a încheiat un contract în care erau incluse drepturi și obligații pentru fiecare parte contractantă. Emiterea filelor CEC s-a făcut pentru a prezenta o garanție, nu pentru a obține pentru sine un folos injust.
Cu privire la prejudiciu reținut, consideră că trebuie efectuată o expertiză contabilă, să se raporteze acest prejudiciu la fiecare inculpat în parte.
Mai susține că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, temeiurile pentru care a fost luată această măsură nu au existat și nici nu există la acest moment, raportat la persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a avut o atitudine corespunzătoare anterior reținerii sale, are familie. Consideră că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există posibilitatea de a sustrage, de a părăsi țara, întrucât are statutul de refugiat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării dea nu părăsi țara.
Depune la dosar concluzii scrise.
Procurorulsusține că încheierea atacată cu recurs este temeinică și legală, subzistând și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive., instanțe diferite în grad, au analizat aceste temeiuri.
Invocă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la termenul rezonabil, funcție de complexitatea cauzei, persoana inculpatului, modalitatea în care s-a acționat, ecoul pe care îl au faptele în rândul colectivității sau a persoanelor care desfășoară activități comerciale.
Aderarea la un grup infracțional se poate face direct sau indirect, pentru săvârșirea unor fapte cu consecințe penale.
Încheierea dată de Tribunalul Vrancea este în concordanță cu probele dosarului, este justificată, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Apărătorul inculpatului, avocat, în replică,cu privire la termenul rezonabil, susține că acesta este de 180 zile, care a fost depășit de mult. Inculpatul nu este vinovat că cercetarea se întinde pe o perioadă îndelungată.
Inculpatulsusține că nu au existat firme "fantomă", depozitele aveau bannere, marfa avea prețuri. Prejudiciul nu se poate stabili decât pe baza unei expertize contabile. Nu este adevărat că s-a constituit într-un grup organizat infracțional, a primit bani pe baza unor convenții de lucru. Își asumă o parte din vină, dar consideră că nu poate fi arestat. Nu poate să se apare, să procure probe, acte. Nu a comis fapte de violență. Solicită admiterea recursului și să fie pus în libertate.
Inculpatul, având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate. Este sigurul susținător al familiei. Nu poate părăsi țara pentru că are statut de refugiat. Nu este adevărat că s-a constituit într-un grup organizat infracțional pentru a înșela. Cu inculpatul s-a întâlnit în ultima perioadă. Nu au existat firma "fantomă", acestea erau înregJ. la Registrul Comerțului, a încheiat contracte. Mai susține că este multă marfă și bani de recuperat și de restituit și cu toate acestea prejudiciul rămâne același. Cât timp se află în stare de arest nu poate aduce dovezi. Solicită admiterea recursului și să fie pus în libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.03.2009 a Tribunalului Vrancea s-a dispus respingerea ca neîntemeiate a cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și și menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 33/R/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- s-a admis recursul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, dispunându-se casarea în parte a încheierii în sensul înlăturării dispozițiilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
În rejudecare s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 136 lit.b pr.pen.
Pe linia deciziei de casare instanța a constatat că în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților au fost verificate și apreciate din punct de vedere legal că ele subzistă, motiv pentru care discuțiile prin prisma schimbării sau dispariției temeiurilor invocate de inculpați se impun a fi analizate în raport de probele adminJ. și pe parcursul cercetării judecătorești.
De reținut este faptul că trimiterea în judecată a inculpaților s-a făcut și pentru infracțiunile de înșelăciune, atât în varianta tip cât și în variante speciale cu agravantele prevăzute la al.5 al.art. 215.pen. Ori, din acest punct de vedere faptele realizate prin fraudă și care dau conținut elementului material al infracțiunilor de înșelăciune sunt identificabile aparent în cauză, având în vedere depozițiile inculpaților adminJ. în cursul judecății.
Multitudinea raporturilor comerciale desfășurate de societățile comerciale gestionate de către cei doi inculpați (atât în calitățile pe care le-au avut dar și sub aspectul mijloacelor utilizate în efectuarea plății datorate agenților comerciali parteneri), aspect recunoscut de aceștia în declarațiile date, raportat la numărul societăților prejudiciate, dau consistență din punct de vedere juridic temeiurile avute în vedere cu prilejul luării măsurii preventive, respectiv art. 148 al.1 lit.f pr.pen. cu referire la art. 143 al.1 pr.pen.
De reținut este faptul că acest temei este reapreciat de instanță la acest moment numai prin prisma infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215.pen. și având în vedere caracterul continuat, repetitiv al activității infracționale desfășurate de către inculpați, prejudiciul cauzat fiind într-adevăr unul estimat la valoarea de 1.648.941,27 lei și care urmează a fi stabilit din punct de vedere probatoriu în cursul judecății prin probele ce se vor administra.
În ceea ce privește starea de pericol, de insecuritate colectivă atât pentru societatea civilă în general cât mai ales pentru raporturile comerciale în special, instanța apreciază că la acest moment subzistă urmând a fi reanalizată pe parcursul judecății corespunzător evoluției procesuale a cauzei, a identificării prejudiciilor cauzate fiecărei părți vătămate/civile constituită în cauză.
Nu este de ignorat faptul că cei doi inculpați anterior activităților incriminate prin prezenta cauză, au derulat operațiuni comerciale situație recunoscută în declarațiile date) și în raport de care s-au declanșat proceduri de cercetare penală ( cazierul judiciar fiind edificator pentru inculpatul ).
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și solicitând revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive invocând depășirea unui termen rezonabil, lipsa pericolului concret pentru ordinea publică și necesitatea clarificării situației de fapt prin efectuarea unei expertize contabile.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Astfel Curtea constată că cei doi inculpați recurenți au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 04.07.2008, reținându-se că există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni grave, prin constituirea în grup în grup infracțional organizat și acționarea împreună pentru înșelarea unui număr mare de societăți comerciale, prejudiciul total reclamat fiind de 1.648.941 lei, că pentru infracțiunile în legătură cu care sunt cercetați inculpații legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar circumstanțele reale și personale, modul de operare, fac ca lăsarea in libertate a inculpaților să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior în mod succesiv instanțele au apreciat că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților subzistă și că nu au intervenit schimbări care să determine revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
În acest context Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate de recurenții și cu privire la ultima încheiere prin care
s-a dispus menținerea lor în stare de detenție preventivă neputându-se reține că în cauză a fost depășit un termen rezonabil pentru măsura preventivă date fiind complexitatea cauzei și dificultatea administrării probatoriului în asemenea situații.
Cât privește pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate acesta este în continuare actual, gravitatea faptelor și persoana inculpaților conducând la concluzia că pentru menținerea sentimentului de siguranță publică și combaterea unor asemenea conduite infracționale este necesară ținerea celor acuzați de comiterea de astfel de fapte în stare de detenție preventivă, chiar pentru o perioadă mai mare de timp.
Nici ultima critică formulată de inculpați nu poate conduce la admiterea recursului câtă vreme dispunerea de probatorii este atributul instanței investite cu soluționarea fondului cauzei diminuarea eventuală a prejudiciului ce poate fi reținut în sarcina inculpaților urmând a fi analizată la momentul la care o expertiză va statua în acest sens.
Față de cele mai sus arătate se constată că în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, nefiind îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru toate aceste considerente recursurile declarate în cauză de inculpații și vor fi respinse ca nefondate conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală în cu consecința obligării fiecărui recurent în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații-, fiul lui și, născut la 02.04.1979 în, jud.V, CNP -, domiciliat în,-, jud. și, de naționalitate arabă, născut la 27.01.1965, în, Israel, fiul lui și,ma, CNP -, toți n prezent deținuți în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 7.04.2009
Tehnored. - 8.04.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
