Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 243
Ședința publică de la 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 3: Chirilă Mihaela
Grefier - - -
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care a fost menținută măsura de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu inculpatul recurent la enitenciarul Spital Tg. Ocna, la dosarul cauzei fiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare semnată de acesta, și înaintată adeverința medicală eliberată pe numele acestuia privind imposibilitatea asigurării prezenței sale în fața instanței de judecată la termenul de azi.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent consideră că este lipsă de procedură cu acesta, având în vedere că a fost transferat la Tg. Ocna pentru analize medicale, ceea ce presupune că nu este imposibilă asigurarea prezenței sale în fața instanței de recurs dacă se emite dispoziție de transfer.
Curtea constată că din cuprinsul adeverinței medicale înaintată la dosar de locul de deținere al inculpatului recurent rezultă că față de acesta se efectuează investigații pentru TBC pulmonar.
Av. pentru inculpatul recurent învederează instanței că acesta a mai fost transferat în penitenciarul Iași pentru un termen anterior, când s-au suprapus termenul de fond cu cel stabilit pentru recurs, inculpatul fiind condus în fața instanței de fond, deși a insistat la acel moment să fie adus inculpatul în fața instanței de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că se poate acorda cuvântul în recurs.
Curtea apreciază că procedura de citare cu inculpatul recurent este corect îndeplinită prin fax, la dosar existând și dovada imposibilității aducerii acestuia în fața instanței de recurs, față de boala pe care o prezintă și investigațiile care se efectuează.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a făcut discuții pe tema arestării preventive dispusă față de acesta, a încercat să dovedească neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, a făcut o analiză sub aspectul condițiilor prev. de art. 136. 143 și 148 Cod procedură penală ori de câte ori s-a discutat măsura arestării preventive.
Și astăzi, în recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest, arată că dispozițiile art. 136 Cod procedură penală prevăd două situații clare, exprese și explicite pentru arestarea preventivă. O primă situație este cea în care se arată că măsura preventivă se ia pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. În traducerea cea mai neavizată posibil, aceasta înseamnă că oricare dintre măsurile preventive poate fi luată doar în cazul în care (pentru că într-un proces, mai ales când este vorba despre arestarea preventivă) trebuie să existe probe, dacă nu înseamnă că doar bârfim. Trebuie să existe probe în sensul că bunul mers al procesului penal nu ar fi asigurat dacă inculpatul ar fi liber și că astfel el ar pune în dificultate organele de urmărire penală sau instanța de judecată, în a-și desfășura activitatea. Nu există probe în acest sens, însă, cu toate acestea, inculpatul este arestat preventiv.
Cea de a doua teză prevăzută de art. 136 Cod procedură penală prevede că o măsură preventivă se impune a fi luată atunci când este necesare a se evita sustragerea inculpatului de la urmărire penală (ceea ce nu este cazul, urmărirea penală fiind finalizată), de la judecată sau de la executarea penală. Din nou se referă la o chestiune ce trebuie probată în vreun fel, adică să existe probe, sau cel puțin indicii, că inculpatul ar încerca să se sustragă. Nici această situație nu se regăsește în actele și lucrările dosarului.
Din punctul său de vedere analiza ar trebui să se oprească aici, pentru că nu există nimic, nu există nicio probă care să fundamenteze arestarea preventivă.
În ceea ce privește art. 143 Cod procedură penală, arată că principala probă împotriva inculpatului a constat inițial în plângerea părții vătămate, formulată la 5-6 zile după presupusa faptă("probabil a stat să se gândească dacă să facă sau nu plângere, dacă obține ceva de la inculpat, și abia apoi a făcut plângerea"). Ulterior, în fața instanței partea vătămată a dat o declarație lacrimogenă, care nu se coroborează cu declarația și plângerea inițială. Consideră că singura probă ce ar putea să îl incrimineze pe inculpat este plângerea părții vătămate, care nu este consecventă în relatări, aduce elemente și împrejurări noi și chiar face unele completări ("probabil că trecerea timpul a avut asupra ei un efect benefic").
După termenul de judecată la care a fost audiată partea vătămată, au fost audiați doi martori, care inițial au fost inculpați, apoi au dobândit calitatea de părți vătămate, și, întrucât nu și-au manifestat dorința de a participa în proces în această calitate, au devenit martori. Aceștia au spus că nu a avut loc vreo lipsire de libertate. Faptul că pe durata acelei petreceri, sau întâmplări, orice persoană din local putea să părăsească localul, că acolo erau și alte persoane în afara grupului respectiv, persoane la care se putea apela; mai erau barmanii și administratorul localului. Nici un moment vreuna din persoanele de acolo, partea vătămată sau ceilalți participanți la ceea ce s-a întâmplat, nu a apelat la respectivele persoane pentru a ieși din local, nu a pus mâna pe clanța ușii pentru a ieși din încăpere, deși atunci când se deplasau către toaletă treceau prin fața ușii de la ieșire. Este aberant să se creadă că a fost cineva ținut cu forța, împotriva voinței.
Cu siguranță instanța are mai multă experiență, inclusiv de viață. Solicită a se analiza această situație, întrucât consideră că este imposibil de imaginat că o fată inocentă, cuminte, ar fi putut ajunge într-o așa situație.
În ceea ce privește moralitatea părții vătămate, arată că la termenul de judecată anterior, când instanța de fond s-a pronunțat cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, au mai fost audiate două fete implicate în scandal. La acel moment nu a vrut să insiste, pentru că, pe de o parte, nu avea legătură cu cauza, iar pe de altă parte, nu avea î fața cui să insiste. Cele două fete sunt cunoscute ca practicând cea mai veche meserie din lume, una dintre ele are chiar un anunț pe Internet că oferă servicii sexuale contra unor sume de bani. Cu toate acestea, a fost creditată de instanță cu moralitate și bun simț, pentru că, dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar fi ajuns la menținerea stării de arest preventiv. Una dintre aceste fete arată că a vrut să plece din local, însă i-a fost frică, în condițiile în care, chiar în acea seară, a întreținut relații sexuale contra unor sume de bani cu persoane care se aflau în local. Cu toate acestea, în fața instanței de judecată, cele două martore, cât și partea vătămată, au susținut că au fost lipsite de libertate și ținute în local împotriva voinței lor.
La un termen anterior au mai fost audiați alți doi martori care nu confirmă că s-ar impune arestarea preventivă; ei au declarat că nu au văzut ca ușa de la intrare să fi fost încuiată. Unul dintre martori spune că atunci, partea vătămată chiar i-a făcut avansuri de natură sexuală. În acest context, în condițiile în care se trece cu vederea într-o manieră impardonabilă peste probele din dosar, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, ignorându-se declarațiile martorilor din care rezultă că nu există vreo faptă de lipsire de libertate. În aceste condiții, întrucât ne rezumăm doar la citirea actului de sesizare, nu știe de ce se mai vorbește despre legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv.
Consideră că la momentul de față o asemenea măsură nu se mai justifică, nu există nici un element care să justifice existența condițiilor prev. de art. 136.C.P.P. chiar și bănuiala pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, chiar de lipsire de libertate, în raport de care instanța de fond a adresat martorilor întrebări.
Nu înțelege să mai facă discuții cu privire la infracțiunea de viol, pentru că atunci când se percepe o sumă de bani pentru întreținerea raportului sexual, nu înseamnă că este viol.
Referitor la disp. art. 148.C.P.P. consideră că s-a făcut o confuzie grosolană între pericolul social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul social al faptei este o noțiune care nu are legătură cu arestarea preventivă, el este avut în vedere eventual la o posibilă pedeapsă, însă, pentru inculpat, dacă există justiție în țara noastră, este convins că nu se va ajunge la o pedeapsă.
Pericolul concret pentru ordinea publică ar trebui să vizeze ce ar putea să se întâmple dacă inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar putea prejudicia cu ceva societatea, ce rău s-ar întâmpla dacă el ar fi liber. Inculpatul este conștient că dacă va fi liber "are sabia deasupra capului" și nu va risca în nici un fel să ajungă înapoi în arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și punerea în libertate a inculpatului, adică aplicarea legii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât prima instanță a avut o perioadă îndelungată de timp dosarul și a avut posibilitatea de a depune diligențe pentru stabilirea situației de fapt. Discuțiile făcute de apărare cu privire la situația de fapt vizează fondul cauzei și nu arestarea preventivă. Instanța de fond "și-a făcut un obicei" în a analiza probele administrate în cauză, în mod corect dispunând menținerea stării de arest preventiv luată față de inculpat. Consideră că și la acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inițială, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat.
Apărătorul inculpatului recurent, solicitând cuvântul în replică, arată că a înțeles să critice modul în care au fost analizate probele sub aspectul oportunității menținerii stării de arest preventiv. Dispozițiile art. 143 Cod procedură penală nu impun analiza probelor sau a fondului, ori, în cauză, nu s-a probat nimic, Parchetul nu a dovedit acuzațiile aduse inculpatului.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 09.04.2009 a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului -, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, coroborat cu art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală și a constatat ca fiind legală și temeinică măsura, menținând-o, în baza art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
S-a respins solicitarea inculpatului - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța este datoare să verifice, periodic, în intervalul de timp prevăzut de disp. art. 160 indice b alin. 1 Cod procedură penală, dacă măsura arestării preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea cerințelor legale în materie și, totodată, dacă la acest moment se mai mențin aceleași temeiuri care au stat la baza luării măsurii preventive.
Examinând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală, instanța constată că, în speță, probele administrate până la acest termen, evaluate în această etapă procesuală doar sub aspectul verificării condițiilor de legalitate și temeinicie a măsurii arestării preventive - pot oferi pentru un observator independent, suficiente elemente care să susțină, în mod rezonabil, bănuiala că inculpatul ar putea fi autorul faptelor penale descrise în actul de sesizare al instanței și că în cauză nu au apărut elemente susceptibile să modifice percepția asupra bazei factuale care a determinat luarea măsurii preventive.
Instanța constată totodată, că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite de legea penală cu pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani.
Coroborând acest aspect cu pericolul social concret care rezidă din modul în care se presupune că a acționat inculpatul în pretinsul demers infracțional, importanța relațiilor sociale presupus încălcate prin faptele pentru care este cercetat inculpatul, în principal, relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea vieții sexuale a persoanei, gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite acțiunile ilicite, urmările produse, având în vedere că este necesară luarea tuturor măsurilor pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, temeiurile arestării inițiale impunând in continuare privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește durata detenției preventive instanța reține că legitimitatea menținerii în detenție a unui arestat trebuie apreciată în funcție de particularitățile cauzei, desfășurarea urmăririi penale și a cercetării judecătorești cu inculpatul arestat preventiv fiind dublată, în speță, de un comportament activ al autorităților competente în scopul finalizării procesului penal, acestea nefiind în culpă sub aspectul diligențelor depuse, complexitatea deosebită a cauzei impunând administrarea unui probatoriu vast, și că, dimpotrivă, conduita părților și a apărătorilor acestora (prin lipsa la termenele de judecată acordate sau depunerea de cereri de amânare, în mod repetat, ori neacordarea asistenței juridice, obligatorii în cauză) sunt de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că, de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului - or ulterior momentului la care s-a constatat legalitatea și temeinicia arestului preventiv, nu au apărut alte elemente, noi, care să fie de natură că conducă la concluzia că temeiurile arestării preventive au încetat sau că, cel puțin, s-au modificat, așa cum se prevăd disp. art. 160 indice b alin. 3 Cod procedură penală.
În condițiile în care nu a apărut nici un element care să justifice o eventuală încetare sau o schimbare a temeiurilor arestării inculpatului, instanța constată că solicitarea referitoare la posibilitatea instanței de înlocuire a măsurii arestului preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului - și să dispună menținerea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prev. de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că se impune casarea încheierii instanței de fond și punerea sa în libertate întrucât nu sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 136 Cod penal, art. 143 sau 148 Cod penal.
Inculpatul - prin apărător arată că nu este vinovat de faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, iar probele administrate în cursul cercetării judecătorești confirmă aceasta, nemaifiind necesară judecarea sa în stare de arest întrucât nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate. Arată inculpatul - că nu există probe suficiente în cauză care să-l incrimineze,nici probe că el s-ar sustrage de la judecată dacă ar fi lăsat în libertate, de aceea, solicită punerea în libertate.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ prevederile art. 136, 143, 148 lit. "f" Cod procedură penală și a menținut starea de arest a inculpatului. Astfel inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 9 din 09.02.2008 a Tribunalului Iași, reținându-se îndeplinirea disp. art. 136, 143, 148 lit. "f" Cod procedură penală și ulterior s-a prelungit măsura arestării preventive cu respectarea prevederilor legale.
Inculpatul - a fost trimis în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Iași din 26.07.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 Cod penal, 197 alin. 2 Cod penal, art. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. "a", 37 lit. "a" Cod penal, reținându-se că în noaptea de 04 spre 05 februarie 2008 întreținut raporturi sexuale cu inculpatul -, în aceeași noapte a închis ușa de la intrarea clubului în care se găseau pentru a putea controla eventualele plecări ale victimelor din acea seară. De asemenea, inculpatul - este acuzat că în aceeași noapte a folosit un cuțit tip briceag pentru aoi ntimida pe vătămata și la domiciliul său deținea substanțe stupefiante (rezină de canabis).
Instanța de fond a analizat riguros pericolul social concret al judecării inculpatului - în stare de libertate, raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorii sociale ocrotite prin textul incriminator și a limitelor de pedeapsă, apreciindu-se just că lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere.
de a înfrânge prezumția de nevinovăție și pierderea caracterului preventiv și provizoriu al măsurii, menținerea arestării preventive a inculpatului pe o durată mai mare de timp este justificată de complexitatea cauzei, multitudinea de persoane implicate și diversitatea mijloacelor de probă ce se impun a fi administrate nemijlocit, nefiind depășit termenul rezonabil al judecării și al arestării preventive.
Raportat datelor procesual-penale ce urmează a fi efectuate în cauză și la situația inculpatului -, arătată mai sus, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu au apărut elemente noi care să ducă la încetarea sau modificarea acestora, impunându-se menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 09.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Spital T -Ocna împotriva Încheierii penale din 09.04.2009 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
28.04.2009
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 30.04.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL SPITAL TG. OCNA
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 243 din 17.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1977)pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE,
Judecător, - GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 17.04.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL SPITAL TG. OCNA
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 243 din 17.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 01 August 1977)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - GREFIER,
- -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Juverdeanu Tatiana, Chirilă Mihaela
