Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 07 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 2: Chirvasă Mihaela
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
Grefier - -
DECIZIE Nr. 255
Ministerul Public reprezentat prin Procuror
La ordine judecarea recursurilor formulate de inculpații A și, deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 17.04.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost menținută măsura de arest preventiv față de inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți A, asistat de domnul avocat, apărător ales, și, asistat de domnul avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la termenul de judecată data de 25 aprilie 2008 s-a invocat inadmisibilitatea recursului promovat de inculpatul A, întrucât, prin decizia penală nr. 238 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului, promovat împotriva aceleiași încheieri din data de 17.04.2008, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
inculpații recurenți precizează că își mențin recursurile promovate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească șui acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor promovate.
Apărătorul inculpatului recurent A, av. precizează că încheierea din 17.04.2008 a fost recurată atât de inculpat cât și de apărătorul acestuia, recursurile au fost judecate și din acest punct de vedere există autoritate de lucru judecat și solicită instanței a dispune în consecință.
Domnul avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2008 a Tribunalului Iași și să dispună punerea sa în stare de libertate.
Inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, este arestat de o perioadă de 6 luni, are un copil minor, așa cum rezultă din ancheta socială și certificatul de naștere depuse la dosar.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi traficat droguri. Acesta a recunoscut că a consumat droguri, dar nu a făcut trafic de droguri, a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, și, apreciază domnul avocat că poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, cu privire la recursul inculpatului, apreciază că în mod justificat s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia, raportat la faptele pentru care este cercetat și probatoriul administrat până la acest moment, reținându-se în mod corect că sunt indicii care să justifice această măsură. Din această perspectivă încheierea este legală și temeinică, sunt întrunite în continuare condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală și se impune a fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul inculpatului A, având în vedere că prin decizia penală nr. 238 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, s-a respins ca nefondat recursul recurentului declarat împotriva aceleiași încheieri din data de 17.04.2008, urmează a fi respins recursul din prezenta cauză ca inadmisibil.
Inculpatul recurent A, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța cu privire la recursul promovat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursurilor penale de față, reșține următoarele:
Prin încheierea din 17 aprilie 2008 Tribunalul Iași, în dosarul nr-, verificat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată împotriva inculpaților și A, conform art. 300 ind. 2, raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art. 160 ind. b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut măsura de arest preventiv luată față de inculpații, fiul lui și, născut la data de 07.08.1982 și A, fiul lui și, născut la data de 02.08.1980.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că pe rolul Tribunalului Iași a fost înregistrat sub numărul de mai sus, rechizitoriul cu numărul 241/D/P/2006 al - Serviciul Teritorial Iași, privind pe inculpații și A, trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere atunci când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Ori, în speță temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat și nici nu au încetat.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art.148 alin.1 lit..f Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există date că aceștia încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți sau a unui martor.
De asemenea, instanța care a dispus arestarea inculpaților a ținut seama în cauză că temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinit cumulativ, pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pentru toate motivele expuse, în baza disp. art.160 ind. a alin.1 și alin.4 Cod procedură penală raportat la art.143 și 148 lit. și f Cod procedură penală dispunând arestarea preventivă a inculpaților.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei, la data de 03.03.2008.
Ori, raportat la aceste două momente al luării măsurii arestării preventive față de inculpați și al verificării temeiniciei și legalității acestei măsuri, instanța a constatat că nu s-au interpus elemente noi, de natură să modifice sau să facă să înceteze temeiurile care au determinat arestarea inculpaților.
Toate aceste aspecte conduc indubitabil la concluzia subzistenței temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere și necesitatea derulării cu maximă celeritate a procesului penal și fără pericolul influențării probelor ce se vor administra.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații A și.
1. În ce-l privește pe A, Curtea reține că a mai formulat recurs împotriva aceleiași încheieri, recurs soluționat în sensul respingerii ca nefondat prin decizia penală nr. 238 din 23 aprilie2008 a Curții de APEL IAȘI, astfel încât recursul de față apare ca inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a teza I Cod procedură penală.
2. Inculpatul critică încheierea tribunalului arătând că se află în arest preventiv de 6 luni, deși nu există dovezi că ar fi traficat droguri. El susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că este necesară prezența sa alături de familie, având un copil născut curând.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul T - Serviciul Teritorial Iași, fiind acuzat împreună cu coinculpatul A de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal, raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, și art. 4 alin. 1 din aceeași lege modificată și completată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
Curtea de apel constată că în ce-l privește pe inculpatul este îndeplinită cerința art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței de indicii temeinice că a săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Inculpatul se află în cazul de arestare de la litera "f" a art. 148 Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ condițiile acestui text. Instanța de recurs constată că la acest moment nu s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive și că situația personală a inculpatului nu poate justifica - prin ea însăși - revocarea arestării preventive ori înlocuirea sa cu o măsură preventivă mai puțin constrângătoare. În aplicarea art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul acestui inculpat, ca nefondat, conform art. 192 (2) Cod procedură penală, inculpații - recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul A și ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare și inculpatul suma de 100 lei, din care 50 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.06.2008
Tribunalul Iași,
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Chirvasă Mihaela, Dublea Aurel
