Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.255/
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii din data de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 31/10.04.2009 emisă de Baroul Brăila- Cabinet de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că își însușește recursul formulat de apărătorul său împotriva încheierii din 6.04.2009 a Tribunalului Brăila. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin avocat ales, avocat, opinează în sensul că, la menținerea stării de arest preventiv trebuie avută în vedere, în primul rând, persoana inculpatului judecat și modul în care acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi judecat în stare de libertate.
Cercetarea în cauză nu se face in rem, se face față de o persoană și apreciază că din încheierea recurată nu rezultă care ar fi pericolul pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate.
Învederează că, prin motivarea instanței de fond, nu este analizată persoana inculpatului și nu rezultă pericolul pe care în mod subiectiv acesta l-ar prezenta.
Susține că, în ceea ce privește condiția cerută de art.148 lit. f, instanța de fond se referă strict la faptă.
Este adevărat, există prezumția că s-ar genera o stare de insecuritate și că instanța de judecată ar trebui să ia măsuri în acest sens.
Dar, pe de altă parte, trebuie să se facă referire și la dreptul la libertate pe care o persoană nevinovată il are. Susține că inculpatul este nevinovat iar instanța este obligată să aibă în vedere, în permanență, și această posibilitate.
Este obligatoriu, astfel, a se pune în balanță starea de insecuritate pe care ar genera-o un inculpat cercetat pentru omor și posibilitatea ca inculpatul să fie nevinovat. Învederează că această analiză nu s-a făcut niciodată.
Susține că în acest dosar nu există indicii temeinice care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat. Reconstituirea care a avut loc se referă la fapte anterioare săvârșirii faptei, un conflict deschis intre inculpat și victimă, în preziua incidentului. Nu se referă deci la faptă. Martorii au fost audiați, în mare majoritate, concluzionându-se că unii dintre ei nici nu au perceput acest incident. Prin urmare nu a fost vorba despre un conflict de mari proporții.
În ceea ce privește urmele de sânge care ar fi aparținut victimei, găsite pe patul puștii care aparține inculpatului, avocat susține că expertiza ADN a infirmat expres această situație. Astfel, s-a arătat că există urme de sânge pe patul puștii de vânătoare, care a fost folosită de foarte mulți ani, insă este exclus ca aceste urme de sânge să aparțină victimei.
Astfel, sunt niște prezumții de modul: câinii lătrau, și nu ar fi putut să intre o persoană străină care să alarmeze câinii; ultima persoană care a văzut victima în viață este inculpatul, insă acest lucru s-a întâmplat seara iar victima a decedat la 1 noaptea, și faptul că exista un conflict între victimă și inculpat, etc. Insă conflictul exista de luni de zile, nu a izbucnit pe moment.
Cu privire la încadrarea prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, solicită a se constata că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică, indiferent de fapta pentru care este cercetat. Invocă vârsta inculpatului, faptul că nu a mai săvârșit infracțiuni de natură violentă care să ducă la presupunerea că, liber, ar face ravagii intr-o comunitate.
Cu privire la încadrarea prev. de art.148 lit.b Cod procedură penală, arată că martorul, în declarația aflată la fila 404 din dosarul de urmărire penală, este audiat în legătură cu personalitatea inculpatului. Arată că a fost adus și audiat ca martor la propunerea inculpatului. Prin urmare, nu are nicio relevanță cu aflarea adevărului.
Precizează că, la data când a propus pe acest martor, se afla în stare de a fi cu domiciliu obligatoriu iar martorul locuiește în altă parte. Astfel, trebuia să il anunțe că trebuie să se prezinte la B, la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a făcut demersuri normale în acest sens.
Solicită să fie admis recursul formulat și să se constate că inculpatul pe lângă faptul că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, nici nu a influențat depoziția vreunui martor. Solicită, în principal, revocarea măsurii arestării pentru că nu se impune. Inculpatul a fost prezent la toate citațiile și solicitările organului de anchetă timp de doi ani, deși se afla în stare de libertate.
Dacă instanța de recurs apreciază că pentru justa soluționare a cauzei ar fi necesară o măsură coercitivă, solicită, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, județul
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat. Consideră că, dacă s-ar acorda prezumției de nevinovăție interpretarea dorită de inculpat, atunci ar deveni incompatibile acestei instituții toate măsurile preventive prevăzute de Codul d e procedură penală. insă nu aceasta a fost intenția legiuitorului cand a reglementat aceste măsuri preventive.
În ceea ce privește dispoziția instanței de fond de menținere a stării de arest preventiv, consideră că aceasta este una oportună, instanța a avut în vedere în mod preponderent aspectele legate de particularitățile infracțiunii și de faptă în general, pe care le-a apreciat ca având o forță superioară elementelor legate de persoana inculpatului si s-a raportat în mod special la gravitatea deosebită a infracțiunii de omor ce a fost comisă de inculpat.
De altfel, dacă ar trebui analizate aspectele ce țin de persoana inculpatului, ar trebui să se constate că și elementele ce dovedesc încercările acestuia de influențare a unui martor trebuie raportate tot la persoana inculpatului și la conduita sa procesuală și sunt de natură să ajute în motivarea incidenței art. 148 lit.f Cod procedură penală.
În ceea ce privește această încercare, din conținutul convorbirilor telefonice care se află la dosarul cauzei rezultă că aceasta a fost intenția inculpatului și acesta este lucrul care interesează - respectiv intenția și nu modalitatea concretă în care s-a realizat sau nu activitatea de influențare. De aceea, este irelevant modul în care acel martor ulterior a ințeles să depună mărturie în condițiile în care simpla intenție dovedită a inculpatului este de natură să contribuie la stabilirea periculozității acestuia.
Având în vedere și că nu s-au invocat elemente noi care să fi survenit ulterior ultimelor dispoziții de menținere a stării de arest și care să justifice o altă măsură preventivă sau revocarea arestului preventiv, solicită respingerea recursului formulat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că martorul se afla în altă parte în perioada săvârșirii faptei. El a dus acest martor la B și nu a avut nicio intenție de a-l influența ci doar de aoc onvinge pe soția acestuia să ii permită să meargă la Nu se face vinovat de săvârșire a faptei.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 06.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Brăila, în baza art.3002în referire la art.160 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1050/P/2008 din data de 10.12.2008 al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.
Prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție din data de 15.09.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. de art.174 Cod penal și s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru 30 zile.
Această măsură a fost prelungită succesiv de două ori, astfel încât ultima ordonanță care prevedea obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea își înceta producerea unor efecte în data de 11.12.2008.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 4.12.2008, în temeiul art.139 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura preventivă a reținerii pentru 24 ore.
Prin încheierea nr- din 4.12.2008, Tribunalul Bucureștia admis solicitarea Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și a dispus arestarea preventivă inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 4.12.2008 și până la data de 01.01.2009.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- la termenul de judecată din 17.12.2009 in baza art.300/1 Cod procedură penală cu aplicarea art.160 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Prin încheierea de ședință din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila s-a dispus în temeiul art. 300/2 în referire la art.160 /b Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatului și s-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligației de a nu părăsi localitatea.
In fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada septembrie.-01.decembrie.2006 intre inculpat și victimă a existat o relație conflictuală, datorată unui presupus furt comis de victima G în dauna inculpatului.
In după-amiaza zilei de 30.11.2006, inculpatul a fost convins că victima a fost cea care l-a furat și în aceste condiții a agresat fizic și verbal pe aceasta, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele în prezența mai multor martori, agresiune care a continuat în biroul acestuia. In urma agresiunii victima a decedat.
Măsura arestării preventive s-a dispus în temeiul art.148 lit.b și f Cod procedură penală.
Potrivit art.300/2 Cod procedură penală raportat la art 160/b Cod procedură penală, instanța este obligată să verifice periodic în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
In cazurile în care temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin și este justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, instanța va menține arestarea preventivă potrivit art.160/b al.3 Cod procedură penală.
In cauză, Tribunalul Brăilaa reținut că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin și în prezent, acestea nefiind modificate.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală instanța a procedat la efectuarea transcrierii înregistrării convorbirii telefonice dintre inculpat și martorul, transcriere ce a fost înmânată într-un exemplar și apărătorului inculpatului, la termenul de judecată din 13.02.2009.
Cu privire la acest temei, instanța a apreciat și apreciază în continuare, că simpla împrejurare că inculpatul a încercat să ia legătura cu martorul prin intermediul fiului său cu privire la depoziția ce urma să o dea în fața anchetatorilor creează dubii cu privire la atitudinea inculpatului în ceea ce privește demersurile pentru aflarea adevărului. Acest martor urmează a fi audiat la termenul următor, fiind citat cu mandat de aducere.
Temeiurile arestării preventive prev. de art. 148 Cod procedură penală nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, fiind suficient a se constata existența chiar și numai unui singur temei, cel prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat în temeiul art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, temei care subzistă în continuare în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii cuprinsă între 10- 20 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Desigur, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, însă aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei pentru care inculpatul este judecat.
În această apreciere instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul este judecat pentru o infracțiune de omor, aceasta fiind de o gravitate deosebită, ce are în vedere apărarea celei mai mari valori și anume viața.
S-a reținut că toate aceste aspecte ce rezultă practic din însuși pericolul social al faptei pentru care inculpatul este judecat, denotă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de ședință din data de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăilaa declarat recurs inculpatul, criticând-o ca netemeinică, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prin prisma prevederilor art.3859al.3 Cod procedură penală, dar și a susținerilor inculpatului, Curtea constată că Tribunalul Brăilaa pronunțat o hotărâre temeinică și legală și o va menține.
In mod corect, instanța de fond a apreciat pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, pentru starea de nesiguranță și insecuritate pe care a creat-o în rândul cetățenilor, pericol ce izvorăște, fără dubiu, din fapta de omor ce se reține în sarcina inculpatului.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului potrivit căreia, la dosarul cauzei nu ar exista probe certe de vinovăție și, în virtutea prezumției de nevinovăție, acesta ar trebui judecat în stare de libertate.
In legislația internă, dar și în cea europeană coexistă prevederile ce garantează prezumția de nevinovăție a persoanelor și cea privind măsura arestării preventive a acestora, prevederi ce nu se exclud reciproc.
Astfel, potrivit alineatului 2 al articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", iar potrivit art.5 din aceeași convenție, "nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: .c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune".
In cazul de față, deși nu a fost dovedită vinovăția inculpatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă, există indicii verosimile că acesta ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa, indicii ce se subsumează condiției prevăzută în art.143 din Codul d e procedură penală, care coroborat cu art.148 lit.b și f din același Cod, cu motivele expuse de instanța de fond, conduc, în mod legal, la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceste considerente, urmează ca, în baza art.38515pct.l lit.b Cod procedură penală rap. la art.141 Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și să oblige pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 al.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 15 iunie 1944 în sat, județul B, cu domiciliul în B,- bis, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii din data de 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /16.04.2009
Tehnored. -/ 2 ex./16.04.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
