Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
DECIZIA PENALĂ NR. 259/R/MF.
Ședințapublică din 25 aprilie 2008
Curtea constituită din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu Judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G -
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate
de inculpații A, fiul lui și, născut la data de 04 ianuarie 1982,., fiul lui și, născut la data de 25 ianuarie 1987, și, fiul lui - și, născut la data de 09 ianuarie 1988, în prezent toți aflați în arestul INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns:
recurentul inculpat A, în stare de arest și asistat de avocat, desemnat din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 1764/2008, depusă la dosar, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, confoem delegației avocațiale, depusă la dosar, recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, curtea permite apărătorilor prezenți să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul -, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv și înlocuirea acestei măsuri cu cea de a nu părăsi localitatea. Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului solicitând punerea acestuia în libertate pentru a reveni în familie.
Arată că, nu s-a stabilit vinovăția inculpatului iar acesta a
dovedit o bună conduită, a recunoscut fapta și a contribuit la stabilirea corectă a situației de fapt. Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale și consideră că săvârșirea prezentei fapte a fost un accident. Îl însoțea de fapt pe care a fost instigator la săvârșirea faptei și a mai contribuit și consumul de alcool. Consideră totodată că este un viol atipic, declarația părții vătămate fiind dovada în acest sens.
Susține că inculpatul - nu a amenințat în nici un
fel pe partea vătămată, C care a lovit-o fiind inculpatul. Nu susține lipsa vinovăției, dar susține că a beneficiat de rezultatul constrângerii celuilalt inculpat, respectiv inculpatul, asupra părții vătămate. Precizează că, dacă va fi pus în libertate nu va mai săvârși astfel de fapte, acel moment fiind un accident.
Solicită admiterea recursului, revocarea măsurii și înlocuirea acesteia cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Mai solicită și punerea în libertate a inculpatului, lipsind
pericolul public. Să se rețină de instanță circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta precum și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta recunoscându-și fapta.
Avocat pentru inculpatul, solicită
admiterea recursului și punerea în libertate a acestuia, inculpatul nu prezintă pericol public.
Solicită să se aibă în vedere circumstanțele reale și
circumstanțele personale ale inculpatului. Susține că inculpatul a luat pe partea vătămată cu intenția de a merge la poliție și să spună ce s-a întâmplat, dar inculpatul l-a încuiat în cameră cu partea vătămată și i-a luat cheile de la mașină pentru a nu putea să fugă. Precizează că inculpatul este rezident în Italia, unde are o firmă cu sora și cumnatul său, a recunoscut săvârșirea faptei și tot el a fost C care a vrut să meargă la organele de poliție să declare tot ceea ce s-a întâmplat.
Solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Avocat, desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că achiesează la concluziile celorlalți avocați ai inculpaților.
Solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Inculpatul a recunoscut fapta și o regretă și precizează că acesta nu prezintă pericol social.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor și de menținere a încheierii atacate.
Susține că pericolul pentru ordinea publică rezultă și din
comportamentul impulsiv care în combinație cu alcoolul au condus la săvârșirea acestui fel de faptă. Inculpaților le-a lipsit capacitatea de control și nu poate fi pus în libertate.
Precizează și că, inculpatul mai este judecat pentru o
altă faptă respectiv privare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită
judecarea sa în libertate, soția este singură, fără ajutor și are și un copil de 4 luni.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate, regretă fapta.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate pentru a-și relua serviciul. Consideră că a fost un accident care nu se va mai repeta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților A, fiul lui și, născut la data de 04.01.1982 în municipiul Curtea de A, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat i, județul A, în prezent aflat în Arestul A, fiul lui și, născut la 25.01.1987 în municipiul Curtea de A, județul A, CNP -, domiciliat în comuna, sat i nr. 1, jud. A, în prezent aflat în Arestul A, fiul lui - și, născut la data de 09.01.1988 în mun. Curtea de A, jud. A, CNP -, domiciliat în comuna, sat i, județul A, în prezent aflat în Arestul A, și s-a menținut în continuare această măsură.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.04.2008, tribunalul a fost învestit cu soluționarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații A, și -, trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art.197 alin.1 Cod penal, comb. cu art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, prin rechizitoriul nr. 2/P/2008 din 23.04.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
Tribunalul, sesizat cu această cauză, în baza art.300/1 rap. la art. 160.pr.penală, după înregistrarea dosarului și înaintea expirării duratei arestării preventive, a pus în discuție din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Analizând această măsură, sub acest aspect al menținerii acesteia, tribunalul constată următoarele:
Inculpații A, și - au fost arestați preventiv conform încheierii nr.2/CC/03.01.2008 Tribunalului Argeș, pe timp de 29 de zile începând cu 03.01.2008 și până la 31.01.2008 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin.1 comb cu art.197 alin.2 lit.a și alin. 3 Cod penal.
Până în prezent aceasta măsură a fost prelungită de mai multe ori, până la data de 30.04.2008, inclusiv, apreciindu-se că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 pr.penală și 148 lit.f pr.penală.
Instanța a reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută și pedepsită de art.197 alin 1 comb. cu art 197 alin 2 lit a și alin 3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 01/02.01.2008, inculpații, pe baza unei înțelegeri prealabile și împreună, au întreținut prin constrângere mai multe raporturi sexuale orale cu minora -, în vârstă de 14 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
S-a constatat, astfel, că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive (existența cazului prev. de art.148 lit.f pr.penală și disp.art.143 pr.penală).
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în liberate a inculpaților, s-a constatat că acesta subzistă și că el rezultă din împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, faptul că victima infracțiunii a fost minoră în vârstă de 14 ani, ceea ce denotă periculozitatea inculpaților care, dacă ar fi lăsați în libertate, ar crea o stare de temere în rândul membrilor societății.
S-a apreciat că motivele invocate în apărarea inculpaților, respectiv starea de ebrietate în care se afla inculpatul - în momentul săvârșirii infracțiunii, faptul că inițiatorul activității infracționale a fost numai inculpatul A și atitudinea părții vătămate față de inculpații și ulterior comiterii infracțiunii, nu constituie temeiuri pentru a se dispune punerea în libertate a acestora, urmând a fi avute în vedere de instanță la judecarea pe fond a cauzei penale.
Având în vedere disp. art.300/1 alin.3 Cod pr.penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, s-a dispus menținerea arestării preventive față de aceștia.
Impotriva încheierii au declarat recurs inculpații, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul - solicită punerea sa în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, susținând în acest sens, că principalul autor al faptei este inculpatul A, el beneficiind numai de rezultatul constrângerii victimei de către acest inculpat, și în acest mod săvârșind activitatea infracțională reținută în sarcina sa, astfel de fapte fiind de altfel un accident.
Având în vedere că a recunoscut fapta, că a avut o bună conduită și o reală cooperare la stabilirea corectă a situației de fapt, pentru toate aceste considerente, care se adaugă celorlalte, se impune revocarea arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, el nefiind un pericol public.
Inculpatul critică și acesta încheierea atacată, în sensul că în această cauză activitatea infracțională a fost desfășurată în mod principal de către inculpatul A, având o contribuție redusă la săvârșirea infracțiunii, și, date fiind aceste circumstanțe reale dar și personale, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
C de-al treilea inculpat A solicită, de asemenea, cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a recunoscut și regretat fapta și nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, toți inculpații în cauză au fost arestați preventiv la data de 3 ianuarie 2008, reținându-se în sarcina acestora infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 combinat cu art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de ianuarie 2008, au întreținut, prin constrângere, mai multe raporturi sexuale orale cu minora de 14 ani -, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.
Temeiul luării măsurii arestării l-a constituit prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, pentru fiecare inculpat, în sensul că aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De menționat, că această măsură, a fost prelungită de mai multe ori, inculpații fiind trimiși în judecată în stare de arest.
Analizând această măsură a arestării preventive după primirea dosarului, potrivit art.300/1 Cod pr.penală, tribunalul, în mod corect, în opinia curții, a dispus menținerea arestării preventive.
Astfel, în mod just tribunalul a apreciat că în cauză subzistă în continuare pericolul pentru ordinea publică ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, curtea reținând, astfel, că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate, așa cum pretind dispozițiile art.300/1 alin.1 și 3 Cod pr.penală, incident în cauză.
Pericolul pentru ordinea publică poate să fie apreciat, așa cum menționează în esență și tribunalul, și prin rezonanța faptei săvârșită de către inculpați care, dacă ar fi puși în libertate, pentru o astfel de faptă de un deosebit pericol social, ar crea în comunitate climatul negativ că organele judiciare îndreptățite să apere ordinea și moralitatea publică, nu iau măsuri suficiente în acest sens.
Având în vedere această situație, curtea consideră că toate celelalte apărări făcute de inculpați, în sensul că au avut o contribuție mai mare sau mai mică la săvârșirea acestei infracțiuni, că au recunoscut fapta, că nu au antecedente penale, nu pot avea relevanță în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică reclamat de fiecare inculpat că nu mai există, subzistând, în opinia curții, la fel ca și a tribunalului, în continuare.
Totodată, pe considerentele expuse, curtea apreciază că nu se impune în această cauză nici revocarea acestei măsuri preventive și înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai ușoară, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea, nefiind întrunite condițiile legale în acest sens, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, așa cum ar pretinde în sensul înlocuirii și revocării textul art.139 alin.1 Cod pr.penală, ele menținându-se în continuare.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
In baza art.189 Cod pr.penală, curtea va obliga pe inculpatul A la cheltuieli judiciare statului, incluzând și onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza și 192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga și pe fiecare dintre inculpații și - la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la data de 04 ianuarie 1982,., fiul lui și, născut la data de 25 ianuarie 1987, și, fiul lui - și, născut la data de 09 ianuarie 1988, în prezent toți aflați în arestul INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații și - la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul A la 140 lei cheltuieli judiciare cu același titlu, din care suma de 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond
15 mai 2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Teodora Gheorghe Sorescu
