Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.26/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 15.08.1975, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat A, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu inculpatul.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat A, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și judecarea acestuia în stare de libertate. Susține că după 9 luni de zile nu se mai poate motiva menținerea stării de arest preventiv prin simpla apreciere a gravității și naturii faptei. Pericolul concret trebuie apreciat nu prin faptă ci prin comportamentul inculpatului. Invocă practica CEDO în care se statuează că menținerea inculpaților în stare de detenție nu se mai poate întemeia pe simplul motiv al gravității faptelor. De asemenea CEDO statuează că autoritățile naționale trebuie să analizeze posibilitatea de a lua alte măsuri mai puțin intruzive și în cazul în care optează pentru măsuri privative de libertate, aceste motive să fie convingătoare și pertinente. Susține că în cauză nu este vorba de o infracțiune de trafic de influență și apreciază că ar fi vorba de infracțiuni de înșelăciune cu un prejudiciu modic. Inculpatul nu are antecedente penale, practica taximetrie și repara mașina în parcarea blocului. De asemenea invocă practica CEDO în care se statuează că, întrucât instanțele respective nu au prezentat fapte concrete cu privire la riscurile în caz de punere în libertate, prin faptul că nu au ținut cont de măsuri alternative, precum și prin faptul că au ales să se sprijine în principal pe gravitatea faptelor comise și să nu analizeze individual situația părții au comis ilegalități. Arată că inculpatul a fost ascultat, și o parte din martori au fost audiați.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și se impune în continuare privarea de libertate. Cu privire la pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, susține că acesta rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, din scopul urmărit și din urmarea produsă, la care se adaugă împrejurarea scopului săvârșit infracțiunii în vederea obținerii de foloase injuste, care coroborat cu împrejurarea că la data săvârșirii infracțiunii nu avea un loc de muncă asigurat, justifică temerea că lăsat în libertate ar putea săvârși infracțiuni de același gen.
Recurentul inculpat A, având ultimul cuvânt consideră că nu reprezintă un pericol social și solicită să fie judecat în stare de libertate. Are un copil minor pe care îl creste singur de mult timp iar existența o câștiga prin repararea mașinilor.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2010 Tribunalul Argeșa respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat prin apărător.
În baza disp. art. 300/2 și art.160/b Cod pr.penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A, deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar infracțiunile pentru care s-a luat măsura arestării preventive și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De asemenea, în sensul disp.art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din împrejurările în care acestea au fost săvârșite, respectiv prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a-și însuși pe nedrept bunuri materiale, dar și prin urmările produse ce au constat atât în înșelarea părților vătămate, cât și în percepția negativă pe care inculpatul a lăsat-o să se creadă vis-a-vis de relațiile de serviciu din cadrul instituțiilor la care a făcut referire în activitatea sa infracțională De asemenea, dat fiind faptul că inculpatul nu era angajat în muncă la data constatării săvârșirii faptelor, există temerea ca odată pus în libertate acesta să intre din nou în raporturi juridice de conflict cu legea penală.
Menținerea măsurii se impune și din considerente ce țin de buna desfășurare a procesului penal, aflat la începutul fazei cercetării judecătorești, instanța depunând eforturi susținute ca această fază să se deruleze cât mai repede și în condiții de legalitate, conform normelor procesual penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că instanța a confundat dispoziția din art.148 lit.f Cod procedură penală referitoare la pericolul pentru ordinea publică cu pericolul social pe care îl prezintă fapta ce face obiectul învinuirii. S-a susținut, de asemenea, că pericolul pentru ordinea publică trebuie să rezulte în principal din datele ce caracterizează persoana inculpatului și nu să fie dedus din limitele de pedeapsă ce reflectă gradul de pericol social generic al faptelor presupus a fi comise și s-a cerut a se avea în vedere că inculpatul poate beneficia de o măsură mai puțin restrictivă care să înlocuiască măsura arestării preventive luată inițial.
Se arată în continuare că în cauză nu sunt conturate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, fiind vorba de fapt de infracțiunea de înșelăciune. S-a invocat și durata excesiv de lungă a procedurii, în condițiile în care inculpatul se află în detenție preventivă de circa 9 luni.
Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.385/6 al.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată următoarele:
1.-Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta însă nu înseamnă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Trebuie astfel subliniat faptul că, așa cum s-a statuat, în mod constant, în practica curții existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția și cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Existența și în același timp subzistența în continuare unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă a inculpatului constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
2.-Apărarea inculpatului, în sensul că încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată este alta, nu constituie prin ea însăși un caz de casare a încheierii, acest fapt având relevanță numai cu prilejul judecării în fond a cauzei.
3.-O perioadă de circa 9 luni în care inculpatul este cercetat în stare de arest nu poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil în care se desfășoară procedura penală și nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv, mai ales în condițiile în care cercetarea judecătorească abia a început.
Față de cele impuse, curtea în temeiul art.385/5 al.1 pct.1 lit. Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A, iar în baza art.192 Cod procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 15.08.1975 ]n Pitești, județul A, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 05.01.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- dr.-
Grefier,
Red.:EM.
Tehnored.:
2 ex./26.01.2010.
Jud.fond:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
