Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 26
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 18 mai 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 05.01.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art. 300/2 rap la art. 160/b al.3 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G, în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 7955/11.01.2010 eliberată de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere, instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fără a avea în vedere faptul că acesta nu și-a însușit cheile de la mașină, așa cum s-a reținut, ci el numai a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere și în stare de ebrietate.
Astfel, apreciază că la acest moment motivele pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive nu mai subzistă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de apel în mod corect menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că și la acest moment subzistă motivele pentru care s-a luat inițial împotriva acestuia măsura arestării preventive,iar inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat anterior tot pentru astfel de fapte penale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față constată:
Prin încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2010, Tribunalul Dâmbovița în baza disp. art. 3002rap. la disp. art. 160balin. 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a apelantului - inculpat G, fiul lui și, născut la 18.05.1984 în P, jud.D, domiciliat în comuna Tătărani, sat, jud.D, CNP -, deținut la Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat-o impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea pronunțată de către Judecătoria Târgoviște la 31.05.2009, în dosarul nr-, a fost emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă nr.15/U/2009, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de disp. art.192 alin.2 cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, de disp. art.208 alin.4 - 209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal și de disp. art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, reținându-se că în noaptea de 30/31.05.2009, acesta a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, de unde a sustras cheile autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B-79-, care era parcat în stradă, în dreptul domiciliului acestuia, și ulterior acest autoturism, pe care l-a condus din localitatea până în localitatea, deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
S-a constatat la luarea măsurii că există indicii temeinice care au confirmat că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost ulterior condamnat prin sentința primei instanțe, aceste infracțiuni fiind sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea sa în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică - relevate de împrejurările în care a acționat, pe timp de noapte, în condițiile în care anterior fusese condamnat pentru comiterea unor infracțiuni silvice, de furt și de violare de domiciliu, toate inducând un sentiment de nesiguranță în comunitatea locală și temerea că lăsat în libertate, acesta va comite și alte fapte de natură penală, cu mențiunea că măsura se impune și pentru o bună desfășurare a procesului penal, fiind întrunite în acest sens disp. art. 148 lit.d și f Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.380 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 16.11.2009 în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare ( la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de disp. art.192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de disp. art.208 alin.4 - 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de disp. art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal și la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de disp. art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal) în condițiile disp. art.71 și 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în baza disp. art.350 Cod procedură penală, fiind menținută starea de arest a acestuia.
Tribunalul, sesizat fiind cu soluționarea apelului declarat de către inculpat împotriva sentinței pronunțate în primă instanță, a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a arestării nu s-au schimbat, ele impunând în continuare privarea de libertate a apelantului-inculpat.
Astfel, s-a motivat că, deși inculpatul se află sub incidența prezumției de nevinovăție, instituție care continuă să opereze în favoarea apelantului-inculpat până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, totuși nu pot fi ignorate probele analizate de către instanța de fond, care au format convingerea acesteia că el a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Totodată, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea apelantului-inculpat în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest context, s-a evidențiat că cele trei fapte pentru comiterea cărora s-a dispus măsura arestării preventive a inculpatului, au fost săvârșite la numai 4 luni de la punerea sa în libertate condiționată din executarea unei alte pedepse, de 1 an închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni similare (violare de domiciliu, furt și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere), aspecte care relevă că acesta persistă în încălcarea unor norme penale care pot să se soldeze cu consecințe deosebit de grave pentru patrimoniul și securitatea cetățenilor, din comunitatea locală, ca și pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât în noaptea de 30/31 mai 2009, acesta consumase și băuturi alcoolice, ceea ce a îndreptățit instanța să considere că se impune ca apelantul să rămână în detenție provizorie pentru asigurarea unui climat de ordine și securitate socială.
Astfel, s-a concluzionat că menținerea arestării preventive a apelantului-inculpat nu contravine garanțiilor prev. de disp. art.5 paragrafele 1 și 3 din, apărând justificată în raport de argumentele expuse în cele ce preced, măsura fiind necesară și din perspectiva descurajării și limitării unor manifestări similare, față de amploarea unor astfel de fenomene, ceea ce a impus ca apelantului-inculpat să-i fie refuzat dreptul de a fi cercetat în stare de libertate, la aceasta opunându-se rațiuni mai puternice, respectiv interesul de a prezerva un climat de normalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive, fără a avea în vedere faptul că nu se face vinovat în întregime de infracțiunile reținute în sarcina sa, deoarece nu și-a însușit fără drept cheile autovehiculului, așa cum s-a reținut, ci doar a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere și aflându-se în stare de ebrietate, acesta fapte fiind de o importanță redusă, ce nu justifică menținerea măsurii arestării sale preventive.
A susținut că la acest moment motivele pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu mai subzistă, și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond judecarea sa în stare de libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefundat, după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2777/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de disp. art.192 alin.2 cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, de disp. art.208 alin.4 - 209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal și de disp. art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea disp. art.37 alin.1 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 30/31.05.2009, acesta a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, de unde a sustras cheile autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare B-79-, care era parcat în stradă, în dreptul domiciliului acestuia, și ulterior a folosit acest autoturism, fără consimțământul părții vătămate, conducându-l din localitatea până în localitatea, deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Prin sentința penală nr.380/16.11.2009 Judecătoria Târgoviștel -a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște, inculpatul a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 22 decembrie 2009.
Instanța de apel a procedat la verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive, la termenul de judecată din data de 05 ianuarie 2010, in conformitate cu art.3002cod pr.penala rap. la art.160/b alin.3 pr.penală și a constatat că motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.
Curtea observă că într-adevăr, în speță, temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost reținut și de către prima instanță prin încheierea atacată.
Astfel, arestarea preventivă a recurentului a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Judecătoria Târgoviște la data de 31 mai 2009, iar temeiul arestării preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit.d și f pr.penală. evident cu constatarea îndeplinirii condițiilor cumulative prev. de art. 143 și C.P.P. art. 136
C.P.P.Chiar dacă unul dintre temeiurile luării măsurii preventive, anume acela prev. de art. 148 lit. d cod procedură penală, ar putea suscita discuții, în legătură cu existența acestui caz de arestare jurisprudența instanțelor nefiind unitară din perspectiva faptului că, prin abrogarea disp. art. 148 lit. h cod procedură penală, nu s-ar putea da eficiență unui alt text cu o dispoziție similară, totuși în speță sunt pe deplin întrunite disp. art.148 lit. f cod procedură penală.
Astfel, în condițiile în care prima instanță de judecată a reținut vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, fundamentându-și această soluție inclusiv pe declarațiile inițiale de recunoaștere ale inculpatului, este evident că una dintre condițiile cumulative ale arestării, anume cea prev. de art. 143 C.P.P. este cu prisosință îndeplinită.
Referitor la celelalte condiții ce reprezintă temeiurile arestării inculpatului, Curtea constată că în mod cert lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul major al reluării activității infracționale, deoarece, în fișa de cazier judiciar de la fila 53 dosar urmărire penală figurează alte două condamnări aplicate anterior recurentului pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, inclusiv la regimul circulației pe drumurile publice.
Este adevărat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauză nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detenție, însă în cauza de față, arestarea preventivă a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de Convenție, măsura preventivă nefiind fundamentată în mod exclusiv pe existența acestor antecedente penale.
În mod evident însă, multiplele și repetatele condamnări ce figurează în cazierul judiciar al recurentului, formează convingerea Curții în sensul că lăsarea sa în libertate este supusă unui risc major de reluare a activității delictuoase, aspect care, coroborat cu întrunirea celorlalte condiții prevăzute de lege, așa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia că temeiurile ce au stat la baza privării de libertate a recurentului impun în continuare menținerea sa în stare de arest.
Mai mult decât atât, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, respectiv prin pătrunderea în locuința părții vătămate de unde a sustras cheile autoturismului marca Skoda care era parcat în stradă, și pe care ulterior l-a condus din localitatea până în localitatea, deși nu avea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, atestă temeritatea deosebită a inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstracție în aprecierea pericolului social concret al lăsării acestuia în libertate, justifică pe deplin concluzia primei instanțe.
Față de concluziile expuse mai sus și observând că beneficiul prezumției de nevinovăție nu constituie un element suficient pentru a se aprecia că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 18 mai 1984, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 05 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul -.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. Cr.-
4ex/12.01.2010
-
Judecătoria Târgoviște
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
