Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 260/R/2009
Ședința publică din 02 iunie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02.10.1984, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prevăzută de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2882 din 29.05.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza a se dispune punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Arată că, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, n baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală, s- menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 02 octombrie 1984 în loc. S, jud. B, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 45/M/9 decembrie 2008 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/M/09.12.2008.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihora constatat că prin nr. 466/2009 pronunțată la data de 15 aprilie 2009 de către Judecătoria Oradea inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție cu aplicarea art. 71 cod penal și art. 64 cod penal alin.1 lit. a teza II și b cod penal.
Din actele și lucrările dosarului instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 45/M/9 decembrie 2008 Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 43/M/09.12.2008.
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.c,g,i cod penal (pct.1 și 2 din rechizitoriu) și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 33 lit.a cod penal.
ăsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale existând probe și indicii temeinice în sensul art.143 care C.P.P. duc la concluzia unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat și cât timp, până în prezent acestea nu s-au schimbat măsura preventivă luată este legală.
Referitor la temeiul arestării prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța de apel a apreciat că acesta subzistă și în prezent, alături de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat, circumstanțele reale ale comiterii faptei, respectiv modul și mijloacele concrete de săvârșire dovedesc existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța de apel a reținut nu numai că temeiurile subzistă ci și că acestea nu s-au modificat în vre-un fel, astfel că, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și modificarea ei, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii lui în libertate, cu motivarea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa.
Examinând încheierea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Verificând din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 300 ind.2 și art. 160 indice b din Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de apel a dispus menținerea acesteia.
Curtea apreciază că soluția dispusă prin încheierea penală din 20 mai 2009 este legală și temeinică.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate: pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică. În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, precum și rezonanța faptelor comise.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpa împotriva încheierii penale din 20 mai 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Bihor.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 02 octombrie 1984, împotriva încheierii penale din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /10.06.2009.
Judecători apel - D-
Judecător fond -
3 ex./10.06.2009,
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Condrovici Adela, Rus Claudia
