Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 260
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 6.03.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- din 5.03.3009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și interpret autorizat de limbă bulgară.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului depune împuternicire avocațială și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2l lit.c p Cod Penal, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, pe motiv că încheierea nu este motivată, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 300 ind. 1 alin.3 p Cod Penal, printr-o singură frază constatându-se că temeiurile impun în continuare menținerea măsurii arestării preventive. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând, punerea în libertate a inculpatului, sau înlocuirea măsurii arestării cu interdicția de a părăsi țara, motivat de faptul că inculpatul nu a cunoscut că legea română prevede ca infracțiune fapta pe care a comis-o, aspect care este de natură a contura pericolul concret pentru ordinea publică, iar din datele dosarului nu rezultă că inculpatul ar reprezenta pericol public.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de Tribunalul Arad, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, prin interpret a solicitat să fie pus în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arada reținut că prin încheierea nr. 14/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, sens în care a fost emis mandatul de arestare nr. 14/11.02.2009, în sarcina inculpatului reținându-se că a introdus în țară, fără drept, prin un număr de 60 pistoale cu gaz marca P 22, pe care le-a deținut fără drept în bagajele personale. S-a avut în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit.f p Cod Penal, în sensul că există probe c certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că pedeapsa pentru fapta de contrabandă calificată este închisoarea de la 3 la 12 ani.
La data de 5 martie 2009, Tribunalul Arada fost sesizat cu rechizitoriul întocmit de T Biroul Teritorial Arad în dosar nr. 20/D/P/2009, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 271 din Lg.86/2006.
În condițiile prev. de art. 300 ind. 1.p Cod Penal și având în vedere dispozițiile art. 148 lit. f p Cod Penal, Tribunalul Arad, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului a constatat că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă, privarea de libertate fiind justificată.
Împotriva încheierii penale din 06.03.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 06.03.2009. a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și securitatea cetățenilor, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpatului (contrabandă calificată pren. de art. 271 din Legea 86/2006 ), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent ( împrejurările de săvârșire a actelor materiale ale activității infracționale,mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale,reținute prin actul de sesizare a instanței de judecată; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională. Scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 06.03.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 06.03.2009
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 6.03.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr- din 6.03.3009.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red./13.03.09
Tehnored AJ/19.03.09
Prima instanță: Trib. A-
19 Martie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
