Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 265/
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 2354/2009, emisă de Baroul Constanța.
Traducerea susținerilor inculpatului a fost asigurată de domnul - traducător autorizat de limbă arabă.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recurentul inculpat prin traducător, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că, cercetarea judecătorească se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere faptul că nu are antecedente penale, a avut o conduită bună și nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar comite alte infracțiuni. Inculpatul dacă s-ar afla în libertate, ar avea posibilitatea de a-și dovedi vinovăția. Apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f cod pr. penal, care trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Lipsește condiția de a exista probe că, lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe trebuie să se regăsească în dosar. Apreciază că, măsura arestării preventive a inculpatului nu se justifică, el este administratorul unic al societății de care face vorbire în dosar și, activitatea comercială ar avea de suferit. Cu privire la celelalte două cereri formulate și respinse de instanța de fond, atât timp cât textele de lege sunt clare, lasă la aprecierea instanței.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. În mod corect s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, avându-se în vedere limitele de pedeapsă și in mod corect, constatându-se că nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive, Tribunalul Constanțaa menținut arestarea inculpatului. Inculpatul nu a făcut nici un demers pentru recuperarea prejudiciului, prezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru a se preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpatului de la cercetarea judecătorească, solicită menținerea stării de arest.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că este administratorul unic al societății, activitatea lui este blocată, se află într-o situație foarte gravă, nu are cum să recupereze prejudiciul atât timp cât este închis și vrea să-și dovedească nevinovăția. Nu vrea să înșele pe nimeni.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință pronunțată la 29 aprilie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, în temeiul art. 139 al. 1 rap. la art. 145 al. 1 cod pr. penală, s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul pentru înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, în temeiul art. 1608aal. 6 teza 1, rap. la art. 1608al. 1 cod pr. penală și art. 1602al. 1 cod pr. penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin încheierea menționată anterior, în temeiul art. 160 al. 1 și al. 3 cod pr. penală, rap. la art. 3002cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.7/P/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal.nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și s-a dispus, în conformitate cu art.149/1 rap.la art.143 și art.148 lit.f Cod proc.pen. arestarea preventivă a inculpatului cetățean egiptean, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215alin.1,2,3,5 Cod penal și art.31 rap.la 290 alin. 1 Cod penal.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că există indicii temeinice că inculpatul este autorul faptelor penale menționate iar prin lăsarea lui în libertate s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea acelorași infracțiuni, reținându-se că în calitate de administrator al 2006 SRL, ajutat de coinculpatul, l-a indus în eroare pe reprezentantul SRL C, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare de tractoare uzate, sens în care a determinat- în mod repetat pe soția sa, să completeze în fals și fără vinovăție, două facturi fiscale în valoare totală de 359.400 lei, privind achiziționarea unui număr de 47 de tractoare uzate, despre care știa că în fapt nu există.
Din mijloacele de probă administrate până în actualul stadiu procesual, rezultă că în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 în referire la art. 68/ 1 Cod proc. pen. întrucât sunt indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit în forma autoratului, fapta pentru care a fost cercetat și trimis în judecată și conturează starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
temeinice sunt evidențiate de plângerea și declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, înscrisuri (documente bancare, avize de însoțire a mărfii, facturi fiscale), depozițiile martorilor, declarațiile celor doi inculpați.
De asemenea, subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen. deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal și sunt probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publică, presupune o anumită rezonanță socială negativă, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de dezaprobare publică, de insecuritate socială.
Dincolo de pericolul social generic ridicat al faptei, instanța are în vedere gravitatea faptei prin chiar natura ei,circumstanțele concrete și modalitatea de comitere, cuantumul ridicat al prejudiciului, perturbarea relațiilor sociale ocrotite de norma penală de incriminare, reacția publică la săvârșirea unor asemenea fapte grave, elemente care coroborate cu datele privind persoana inculpatului și conduita procesuală, constituie probe că lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Măsura corespunde și scopului acesteia, prev. în art. 136 Cod proc. pen. privind buna desfășurare a procesului penal,prin asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția instanței, cercetarea judecătorească nefiind începută, evitarea denaturării probatoriului, a riscului sustragerii de la judecată ori de la executarea pedepsei, dacă inculpatul va fi găsit vinovat.
Totodată, măsura arestării preventive este în consonanță cu prevederile Convenției Europene Drepturilor Omului, în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului și că, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, ținând seamă de necesitatea și proporționalitatea măsurii, raportat la scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cauză, pentru argumentele expuse mai sus. Pe de altă parte, nu sunt încălcate nici dispozițiile și jurisprudența CEDO în legătură cu termenul rezonabil pentru care este justificată privarea de libertate.
Probatoriul administrat după data arestării, nu a adus elemente noi în favoarea inculpatului ori modificări a temeiurilor inițiale în baza cărora a fost dispusă măsura preventivă, acestea continuând să subziste, astfel că nu pot fi primite cererile de revocare (art. 160/ b alin.2 Cod proc.pen.) ori înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar:
În conformitate cu art. 160 / 2 alin.1 Cod proc. pen.liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și al celor săvârșite cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Procedura soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, parcurge mai multe etape, respectiv: măsurile premergătoare examinării cererii, examinarea și admiterea în principiu, soluționarea cererii.
Examinând condițiile legale pentru liberarea provizorie, conform art. 160/ 8 alin.1 Cod proc. pen. instanța a constatat că cererea nu este admisibilă în principiu,deoarece infracțiunea prevăzută de art. 215 alin 1, 2,3,5 Cod penal, nu se încadrează între infracțiunile pentru care legea permite liberarea provizorie, datorită limitei maxime de pedeapsă prevăzută de norma de incriminare, care este de 20 ani închisoare.
Nefiind îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege, cererea este inadmisibilă și a fost respinsă ca atare.
Împotriva încheierii de ședință din 29.04.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul - fiul lui și, născut la 1.11.1980 in Port, Republica Arabă - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, nu există probe din care să rezulte că, lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar instanța de fond nu a avut în vedere că nu posedă antecedente penale, că a avut o conduită bună și nu se poate susține cu temei că ar comite alte infracțiuni dacă ar fi pus în libertate.
A mai susținut inculpatul recurent că, judecarea sa în stare de libertate i-ar permite să-și dovedească nevinovăția, dar mai ales să facă demersurile necesare pentru deblocarea activității societății comerciale al cărei administrator unic este, având astfel posibilitatea să recupereze prejudiciul.
În concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii Tribunalului Constanța din 29.04.2009 și urmare rejudecării, să se constate că nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f cod pr. penală și să se înlocuiască măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Examinând încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța la 29.04.2009 în dosarul nr- în raport de criticile din recursul inculpatului, de probatoriul administrat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost dispusă prin încheierea nr. 7/P din 15.01.2009 a Tribunalului Constanța, în conformitate cu prevederile art. 1491rap. la art. 143 și art. 148 lit. f cod pr. penală, reținându-se că, acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 cod penal și de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 rap. la art. 290 alin. 1 cod penal.
Prin rechizitoriul din 10.02.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1,2,3,5 cod penal și a infracțiunii prevăzute de art. 31 cod penal rap. la art. 290 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței, menționat anterior, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, s-a reținut că, în calitate de administrator al SC " 2006" SRL, inculpatul, ajutat de coinculpatul, l-a indus în eroare pe partea vătămată cu prilejul derulării unui contract de vânzare cumpărare a unui număr de 47 tractoare uzate, cauzându-i un prejudiciu de 359.400 lei. Totodată, inculpatul recurent determinat-o pe soția sa să completeze în fals două facturi fiscale prin care se atestă în mod nereal faptul că, SC " " SRL Cac umpărat de la SC " 2006" SRL C un număr de 12 și respectiv 35 tractoare uzate.
În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului Constanța, fără a se fi început cercetarea judecătorească.
În condițiile în care pe baza probelor administrate la urmărirea penală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent este întărită odată în plus presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele de natură penală cercetate.
Infracțiunea de înșelăciune ( art. 215 alin. 1,2,3,5 cod penal ) este prevăzută cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare, situație în care se constată îndeplinită cerința prevăzută de art. 148 lit. f cod pr. penală privind cercetarea pentru fapte ce sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
De la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent și până în prezent nu au apărut elemente noi, favorabile acestuia care să justifice o eventuală revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta.
Față de modalitatea în care se pretinde prin rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, respectiv uzarea de calitatea de administrator și prejudicierea importantă prin înșelăciune a unui partener de afaceri, în mod temeinic tribunalul a reținut că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Drept urmare, curtea constată că, este îndeplinită și cea de a 2-a cerință prevăzută de art. 148 lit. f cod pr. penală.
Lăsarea în libertate a inculpatului care, potrivit propriilor susțineri dorește să deblocheze activitatea firmei al cărei administrator este, prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin posibilitatea de a săvârși alte fapte asemănătoare acelora pentru care este cercetat în cauză.
Cum în cauză cercetarea judecătorească nu a început, iar măsura arestării preventive a inculpatului recurent durează de numai 3 luni de zile, curtea constată că, menținerea măsurii arestării preventive se justifică prin necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, iar durata măsurii este rezonabilă, în sensul prevederilor art. 5 din
Potrivit prevederilor art. 1602al. 1 cod pr. penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Inculpatul recurent fiind cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care legea prevede o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare, este evident faptul că este inadmisibilă cererea sa de a i se aplica respectiva măsură preventivă.
Raportat la cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului recurent și va menține ca legală și temeinică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța la 29.04.2009 în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 189 cod pr. penală, onorariile avocatului din oficiu și al traducătorului autorizat, în sumă de câte 100 lei fiecare, se vor plăti din fondurile
Potrivit art. 192 al. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul să plătească statului 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod pr. penală;
Dispune plata din fondurile MJ a onorariilor cuvenite apărătorului din oficiu av. și traducător autorizat, în sumă de câte 100 lei fiecare.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red. Jud. -/15.05.2009
Tehnodact. Gref.
3 ex./18.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
Dosar penal nr-
_____ mai 2009
CĂTRE,
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de Apel Constanța, se află înregistrat dosarul nr-, privind recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
In conformitate cu dispozițiile legale s-a procedat la traducerea susținerilor inculpatului din limba română in limba arabă și invers.
Această traducere, a fost efectuată în cauză de către dnul, persoană autorizată ca traducător de limba arabă, conform Legii nr. 178/1997, de către Ministerul Justiției;
Alăturat, vă înaintăm:
- decizia penală nr. 265/P din 8 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr- prin care s-a dispus avansarea din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu traducător.
.translator, poate fi contactat la numărul de telefon 0744.241.300.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
