Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 266/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1124/2/2010
323/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.266/
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-inculpată împotriva Încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, personal, în stare de arest preventiv, asistată juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.005.352/9. depusă la fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate arată că nu există temeiuri pentru privarea, în continuare, de liberate a inculpatei, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite, cumulativ, cerințele art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, întrucât, chiar dacă pedeapsa închisorii este mai mare de 4 ani, cercetarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a inculpatei, împrejurarea că are doi minori în întreținere, în prezent îngrijiți de bunica maternă, în vârstă de 70 ani, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate inculpatei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât sunt îndeplinite, în continuare, cerințele art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală.
Recurenta-inculpată, personal, este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Prin încheierea de ședință 25.01.2010 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins ca nefondată cererea de înlocuire a arestării preventive a inculpatei și a menținut, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală arestarea preventivă a aceleiași inculpate, arestată conform mandatului de arestare preventivă nr. 223 /UP din 13.11. 2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut,în fapt,că la momentul procesual analizat nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei, menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care este trimisă în judecată, fiind îndeplinite condițiile art.143 Cod procedură penală cât și cerințele prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală în sensul că există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul, în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, a avut în vedere natura infracțiunii pentru care inculpata, alături de ceilalți inculpați au fost trimisă în judecată, modalitatea concretă în care se reține că aceștia au acționat, ce denotă o planificare minuțioasă a activității infracționale precum și circumstanțele personale ale inculpatei.
Întrucât s-a constat că temeiurile care au determinat inițial arestarea inculpatei nu s-au schimbat, cererea acesteia de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata care a arătat - prin apărătorul desemnat din oficiu - că nu mai este îndeplinită cerința prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală în ceea ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsată în libertate susținând că cercetarea judecătorească poate avea loc în bune condiții și dacă ar fi lăsată liberă și a invocat, de asemenea circumstanțele sale personale (mamă a doi copii care se află în prezent în îngrijirea mamei sale, persoană cu o vârstă înaintată ).
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală în considerarea următoarelor argumente:
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în forma de participație a complicității prev. de art. 26.p rap. la 2 alin. 2 Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se ca temei al arestării disp. art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
În sarcina inculpatei s-a reținut că în zilele de 03.10.2008 și 03.11.2008 cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat pe inculpatul zis "" să vândă colaboratorului " ", nume de cod, cantitățile de 3,68 grame heroină și 3,79 grame heroină, încasând suma de 1600 lei reprezentând contra valoarea acestora.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București nr. 1202/D/P/2008 inculpata (precum și inculpații și ) a fost trimisă în judecată sub acuzația de comitere a acestei infracțiuni, arestarea preventivă a inculpatei fiind menținută succesiv, în condițiile art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Tribunalul Bucureștia constatat de asemenea, că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev. de art. 136 rap. la art. 143 Cod procedură penală și că în privința recurentei este incident cazul de arestare prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Potrivit prev. de art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune în încheiere motivată menținerea arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, cea ce Curtea trebuie să analizeze,sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acesteia impun sau nu, în continuare privarea de libertate.
Curtea constată că, probațiunea administrată în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea cauzei, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, a unor date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a ajutat cu intenție și în mod repetat pe coinculpatul să vândă heroină, în cantități semnificative contra unor sume oneroase, fiind conturată participația sa la infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, astfel că este justificată menținerea arestării preventive față de inculpata în cauză (cazul, și Hartley vs. ).
Menținerea arestării preventive a inculpatei, în condițiile legii nu afectează dreptul acesteia la un proces echitabil, inculpata având posibilitatea de a cere și administra probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
În speța de față, menținerea arestării preventive a recurentei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat constant necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului d e procedură penală rămân, măsurile vizate de art. 145 și art. 1451(cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 04.05.2006, Vrencev contra din 23.09.2008, Ladent contra Poloniei la 18.03.2008).
Curtea apreciază că măsura arestării preventive a recurentei este legal menținută de către prima instanță, că condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunii de care este bănuită inculpata, având în vedere încălcarea adusă normelor care combat infracțiunile de trafic de droguri.
Măsura arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri nu se dovedesc suficiente pentru a proteja acest interes.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998, Labita contra Italiei din 06 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 07 aprilie 2005, în prezenta cauză s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpata este bănuită de comiterea unei infracțiuni grave, este o condiție pentru menținerea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a se bănui că recurenta ar fi comis faptele invocate, impune în sensul art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană ca faptele să poată fi în mod rezonabil încadrate în unul din textele care incriminează anumite tipuri de comportament, iar în prezentul dosar, infracțiunea imputată recurentei este prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, constituind infracțiunea de trafic de droguri de mare risc atât la momentul comiterii cât și cel al trimiterii în judecată (cauza Wlach contra Poloniei din 19.10.2000).
Scopul măsurii arestării preventive a recurentei - inculpată a fost acela de a fi prezentată autorității competente conform art. 5 paragraful 3 din, verificându-se de către instanță legalitatea măsurii arestării preventive și ulterior, menținerea acesteia (cauza Benham contra Regatului Unit 1996, Jecius contra Lituaniei 2000, Neumerzhitsky contra Ucrainei 2005).
Contrar celor susținute de către recurentă prin apărătorul desemnat din oficiu și personal, în cauză, Curtea constată îndeplinite condițiile impuse de art.143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală fiind apreciată corect menținerea arestării preventive.
Referitor la exigența impusă de lit. f) a art.148 Cod procedură penală privind exigența pericolului concret pentru ordinea publică Curtea constată că aceasta este întrunită și rezultă din probele dosarului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs. Franța că,în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciată ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În condițiile în care infracțiunile de trafic de droguri reprezintă una din cele mai grave forme de criminalitate organizată în care veriga cea mai pernicioasă o reprezintă tipul de traficanți din care se presupune că face parte și inculpata prin susținerea flagelului consumului de droguri și a viciului în sine, cu grave consecințe asupra sănătății publice, cu atât mai mult cu cât activitățile de trafic, în lipsa compensațiilor muncii - natura unei ocupații aducătoare de venituri facile și au ca impuls tocmai repercutarea lipsurilor oricăror mijloace de subzistență, se poate apreciacă lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De aceea, în cazul în speță, se impune o reacție fermă a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Privarea de libertate în continuare a recurentei continuă să fie legitimă întrucât temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-a modificat, iar intervalul scurs de la luarea acesteia nu a depășit limitele rezonabile ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, poate fi impus, în mod rezonabil unei persoane prezumată nevinovată, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraful 3 Convenție.
Drept pentru care, Curtea, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr.46774//3/2008.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală va obliga pe recurentul inculpat la cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul disp. art.385/15 pct.1 lit.b). Cod procedură penală respinge,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr.46774//3/2008.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod Procedură Penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 100 lei,se va avansa din fondul Ministerului și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - /19.02.2010
Dact./ 26.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
