Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 27/2010
Sedința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, A și împotriva încheierii din data de 7 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații recurenți, și, în stare de arest asistați de avocat a, apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpaților și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat a, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații, și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestora în stare de libertate. Întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Învederează în susținere că nu subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și nu reiese din probele de la dosar că lăsarea acestora în stare de libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal. Precizează că măsura arestării preventive este o măsură cu caracter excepțional, cercetarea inculpaților în stare de libertate, fiind regula.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât subzistă temeiurile arestării preventive a inculpaților.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Precizează că recunoaște fapta și se află în arest preventiv de 10 luni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, învederând că are doi copii minori, iar concubina sa este arestată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpaților, A și.
În baza art. 139 al.2 Cod procedură penală s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, A și.
În baza art.139 al.1 Cod procedură penală s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, A și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive au declarat recurs în termen inculpații, A și.
În motivarea recursurilor inculpații, A și au criticat încheierea atacată susținând că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurenți, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursurile sunt nefondate, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care au fost trimiși inculpații în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de împrejurările în care fost săvârșită fapta de furt calificat și complicitate la furt calificat, inculpatul fiind cunoscut și cu antecedente penale vizând fapte similare.
De altfel, inculpații, A și au și fost condamnați prin sentința penală nr.170/8.10.2009 a Judecătoriei Hunedoara la pedepsele de câte 4 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și complicitate la infracțiunea de furt calificat.
Din perspectiva CEDO, existența unei hotărâri de condamnare nedefinitivă, pronunțate de un tribunal independent, constituie un temei justificat pentru detenția inculpaților.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților legal și temeinic Tribunalul Hunedoaraa menținut arestarea preventivă, dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus instanța constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu o altă măsură preventivă.
Având în vedere că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența unui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
- obliga inculpații să plătească statului suma de câte 180 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de câte 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondare recursurile declarate de inculpații, A și împotriva încheierii din data de 7 ianuarie 2010 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr-.
Obligă inculpații să plătească statului suma de câte 180 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs din care suma de câte 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex /14.01.2010
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
