Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 271
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
*
Grefier- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - -Biroul Teritorial Bacău
Reprezentat legal de procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, în cauză nu subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, nu rezultă din dosar probe și indicii temeinice din care să rezulte faptul că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate. Apreciază că singurele probe reținute în cauză sunt declarațiile investigatorilor sub acoperire, care nu pot conduce la menținerea inculpatului în stare de arest, întrucât acesta deținea droguri doar pentru consum propriu și nu pentru comercializare,aceste declarații nu sunt coroborate cu alte probe în acest sens.
Precizează că inculpatul a oferit doar o singură dată unei persoane o cantitate de substanță, aspect care nu s-a materializat, respectiva persoană nu a acceptat primirea. Solicită în consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul solicită în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică. În cauză subzistă temeiurile prev. de art.148 lit.f pr.penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în raport de gravitatea faptei, gradul de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptă care aduce atingere valorii sociale.
Recurentul-inculpat în cuvântul său precizează că cei doi investigatori sub acoperire nu făceau parte din grupul său, nu a comercializat droguri, este vinovat de deținere pentru consum propriu, iar cantitatea de substanță reținută în rechizitoriu nu a fost găsită, este nereal ce s-a reținut. A solicitat integrarea în programul de reabilitare, solicitarea care a fost respinsă.
De asemenea, precizează că doar pe o singură persoană a încercat să o determine să consume droguri,dar aceasta a refuzat. Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din data de 13.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚs -a dispus în temeiul art.300/1 pr.penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului ca fiind legală și temeinică.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Instanța, din oficiu, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr- 11/U din 18.03.2009 a Tribunalului Neamț menținută de instanța de control judiciar, analizându-se temeinicia și legalitatea acestei măsuri și constatându-se a fi incident cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.f pr.penală.
Pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului rezultă,în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată cât și din pretinsa activitate desfășurată în perioada infracțională.
Măsura arestării preventive, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000 s-a impus și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Pedepsele prevăzute de lege pentru faptele pretins a fi comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea inculpatului în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, astfel cum sunt reținute în actul de sesizare.
Având în vedere că la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar 1 lună, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către alt inculpat, descris în rechizitoriu, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Măsura arestării preventive a inculpatului este conformă scopului instituit prin art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând în cauză factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie respectiv suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorul recurentului inculpat invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă dovezi certe că inculpatul ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate.
Pe de altă parte recurentul inculpat consideră că dosarul cauzei nu conține suficiente probe sau indicii temeinice în susținerea acuzațiilor aduse, de natură a justifica menținerea arestării preventive a acestuia.
În considerarea motivelor de recurs expuse,recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată,instanța de fond a constatat corect că împotriva inculpatului, alături de alte cazuri care justifică detenția preventivă a acestora, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni grave ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura acestor infracțiuni.
În acest sens, Curtea reține că, faptele pentru care este judecat inculpatul denotă activități infracționale îndreptate împotriva uneia din cele mai importante valori protejate de legea penală, respectiv sănătatea publică, deci fapte de o periculozitate extremă, cu impact social deosebit, care impun izolarea inculpatului, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității.
Mai mult, asemenea fapte neurmate de o riposta fermă a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea persoanelor acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de acest gen, impresia ca pot persista în sfidarea legii.
Nefondate sunt și susținerile inculpatului care apreciază că probele în acuzare existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a confirma vinovăția acestuia, justificându-se astfel punerea sa în libertate, sunt lipsite de temei.
Atâta timp cat probele existente la dosarul cauzei, oferă bănuieli rezonabile ca inculpatul a săvârșit faptele supuse judecații, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive luată și menținută în cauză, este legală și oportună pentru buna desfășurare a procesului penal,neafectând prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea persoanei acuzate.
Existenta sau inexistenta probelor în acuzare va fi evaluată de instanța de fond, care va pronunța o hotărâre în deplină concordanță cu situația de fapt ce rezultă din ansamblul probator administrat in cauză.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondate recursul declarat de acesta.
Va constată că recurentul inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b respingeC.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 13.04.2009 pronunțată de tribunalul neamț în dosarul nr-.
constată că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. recurentul inculpat să plătească statului suma de 1oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2009, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored. /16.04.2009
2 ex.
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Silviu Anti, Ștefan Nimineț
