Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 271/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.1173/2/2010
341/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.271/
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bucureștia fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 7 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorului titular, având depusă la dosar delegația nr.004.279/10.II.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu se mai justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi care să justifice privarea sa de libertate, având în vedere faptul că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, are o stare de sănătate precară, așa încât cercetarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, fiind îndeplinite, în continuare, cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de natura și gravitatea în special a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, comisă în formă continuată, constând în aceea că, în perioada 26.XII.2008 - 17.2009, împreună cu sau singur, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comercializat diverse cantități de heroină contra unor sume de bani.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a recunoscut de la început comiterea infracțiunilor, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, are un minor în întreținere și este bolnav, motive pentru care solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din 07.01.2010, Tribunalul București - Secția I Penală a menținut în temeiul art.3002- art.160 alin.3 Cod procedură penală starea de arest a inculpaților, și, iar în temeiul art. 139 alin.1 Cod procedură penală a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și, ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1264/D/P/2008, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr143/2000 cu aplic, art.41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal, și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic, art.37 lit. b Cod penal, ambele cu aplic, art.33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept prev, de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic, art.33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.14 alin.1 lit. d din Legea 143/2000 și art.37 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit. a și b Cod penal (arestat în altă cauză), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic, art.37 lit. a și b Cod penal, (în libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cod pen. și art.99 și urm. Cod penal, (în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2. din Legea 143/2000 și (în stare de libertate) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, reținându-se că:
Inculpata, la data de 30.10.2008, împreună cu numitul "" au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 3,27 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 650 lei, provenită din fondurile Inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.20/UP/04.02.2009, emis de Tribunalul București Secția a ll-a Penală.
Inculpatul, la data de 30.10.2008, împreună cu inculpata, a vândut colaboratorului sub acoperire cu nume de cod " " o punguță ce cântărea 3,27 grame substanță care conțin heroină contra sumei de 650 lei. Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.21/UP/04.02.2009, emis de Tribunalul București Secția a il-a Penală.
Inculpatul, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, împreună cu inculpatul au aprovizionat cu heroină pe inculpații, și pe numita "", cât și pe de o parte a consumatorilor din zona, sector 5 și la data de 03.02.2009, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la adresa unde locuia inculpatul, respectiv în str. -.- nr.6, sector 5, fost depistat deținând fără drept, în vederea comercializării cantitatea de 632, 20 grame substanță care conține heroină. Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.24/UP/04.02.2009, emis de Tribunalul București Secția a ll-a Penală.
Inculpata, la datele de 26.12.2008 și respectiv 29.12.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut împreună cu, colaboratorului cu nume de cod, " cantitatea totală de 0,75 grame substanță care conține heroină contra sumei de 240 lei, provenite din fondurile A astfel: la data de 26.12.2008 împreună cu au vândut colaboratorului cu nume de cod " " șase punguțe ce cântăreau 0,40 grame de substanță care conține heroină, contra sumei de 240 lei; la data de 29.12.2008 împreună cu au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cinci punguțe ce cântăreau 0,35 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 200 lei. Inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.23/UP/04.02.2009, emis de Tribunalul București Secția a ll-a Penală.
Inculpatul, în perioada 26.12.2008 - 17.01.2009, atât împreună cu, cât și singur, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale au vândut, colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 1,13 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 590 lei, provenită din fondurile Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.22/UP/04.02^009;emis de Tribunalul București Secția a ll-a Penală.
Inculpatul la datele de 30.10.2008 și 31.10.2008, în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale, implicându-l pe minorul, împreună au vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,31 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 160 lei, provenită din fondurile Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.45/UP/23.02.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală.
Inculpata, la data de 21.12.2008 și 22.12.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,42 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 180 lei provenită din fondurile Inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.27/UP/06.02.2009, emis de Tribunalul București Secția a ll-a Penală.
Inculpatul, la datele de 06.11.2008 și 15.11.2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,16 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 80 lei, provenită din fondurile MIRA. Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.49/UP/25.02.2009, emis de Tribunalul București Secția I Penală.
Potrivit dispozițiilor art.3002Cod procedură penal, instanța este datoare să verifice din oficiu, în situația în care inculpatul este arestat, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 și 3 cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive, verificarea acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penal, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, rap. la art.148 lit.f Cod procedură penală, motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a reținut că din datele existente în cauză sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de verificări și investigații, procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod " ", procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", procese-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratori cu inculpații, --urile ce conțin înregistrarea convorbirilor directe și a convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, dovezi de predare la camera de corpuri delicte, procese-verbale de percheziții domiciliare, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.
De asemenea, este neîndoielnică îndeplinirea condiției privind cuantumul pedepsei infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2. și pedepsite cu închisoare de la 10 ani la 20 ani.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constată că și aceasta este îndeplinită. Astfel, se constată ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (10-20 ani închisoare), ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei. Inculpata se află în stare de recidivă postcondamnatorie, infracțiunea ce formează obiectul dosarului a fost săvârșită în perioada liberării condiționate, la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă neavând sursă licită de venituri. Inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpata la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul a comis fapta în stare de recidivă poscondamnatorie, iar infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost săvârșită în perioada liberării condiționate; inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale iar la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpata la data prinderii în flagrant nu era angajată în muncă, neavând sursă licită de venituri. Inculpatul la data prinderii în flagrant nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul concret de pericol social precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Toate aceste împrejurări au justificat susținerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin.1 Cod procedură penală.
Potrivii dispoz. art.139 alin.1 Cod procedură penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Analizând actele și lucrările dosarului și față de cele expuse mai sus și față de stadiul cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații și nu se justifică, urmând a le respinge ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, și pentru buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care în conformitate cu dispoz. art. 3002Cod de procedură penală raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală a menține măsura arestării preventive a acestora.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând Curții punerea sa în libertate.
În susținerea recursului, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat precum și acesta personal, au arătat că nu se mai mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii privative de libertate, putându-se desfășura procesul cu inculpatul în stare de libertate, avându-se în vedere poziția procesuală a acestuia, precum și starea sa precară de sănătate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în conformitate cu disp. art.3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul promovat, în virtutea următoarelor considerente:
Inculpatul zis "" a fost arestat preventiv în baza mandatului nr. 22/UP din 04.02.2009 al Tribunalului București - Secția a II-a Penală în temeiul art.146, 1491, 148 lit. f), art. 151 Cod procedură penală, reținându-se la acea dată că inculpat ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată - art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal - constatând în aceea că în datele de 26.12.2008, 29.12.2008, 17.01.2009, 03.02.2008 ar fi vândut diferite cantități de heroină contra unor sume de bani.
Prin rechizitoriul nr. 1264/D/P/2008, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București acesta a fost trimis în judecată alături de ceilalți inculpați, reținându-se în sarcina sa că în perioada 26.12.2008 - 17.01.2009, singur ori împreună cu, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut o cantitate totală de 1,13 grame substanță ce conținea heroină, contra sumei de 590 lei, colaboratorului cu nume de cod " ".
Atât la luarea măsurii arestării preventive, cât și ulterior la menținerea acestei măsuri, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 143 - 148 lit. f) Cod procedură penală.
Astfel, în mod corect, prima instanță a constatat, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art. 3002- art. 160 Cod procedură penală - că în ceea ce-l privește pe inculpatul sunt suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit fapta de care este acuzat, avându-se în vedere în acest sens probele strânse în cursul urmăririi penale, dar și materialul probator administrat pe parcursul cercetării judecătorești, precum și existența unui pericol social concret pentru ordinea publică, în ipoteza punerii în libertate a inculpatului.
În urma propriului examen, Curtea apreciază că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, prin gravitatea sa particulară și prin reacția comunității la săvârșirea sa, în contextul în care atinge valori importante, precum sănătatea fizică și cea psihică - poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp.
În opinia Curții, detenția își menține caracterul legitim în condițiile în care există o amenințare efectivă la odinea publică, prin punerea în libertate a inculpatului.
Iar riscul de tulburare a odinii publice este evaluatin concreto, pornind de la circumstanțele cauzei, dar și de la cele de ordin personal ale inculpatului.
Referitor la caracterul rezonabil al duratei arestării preventive, Curtea face următoarele precizări:
Este știut că persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune - condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție - devine, după trecerea unei perioade de timp - insuficientă, fiind necesare alte motive ce să justifice continuarea privării de libertate (în acest sens, CEDO - cauza Garrinquec Franței, 10 iulie 2008).
Conform art. 5 paragraful 3 din Convenție,se impune ca atunci când motivele de menținere în detenție se dovedesc suficiente și pertinente, autoritatea judiciară să depună diligențe particulare în asigurarea desfășurării procesului penal cu celeritate.
În cauza de față, Curtea nu identifică vreun element care, în desfășurarea procedurilor judiciare, să fi afectat durata rezonabilă a măsurii privative de libertate.
Așadar, gravitatea infracțiunii, în contextul unor bănuieli puternice și legitime de participare a recurentului inculpat la săvârșirea faptei, în mod recurent, constituie un factor pertinent, alături de riscul ca acesta să se sustragă de la procesul penal, pornind de la datele ce circumstanțiază persoana sa - recidivist la data săvârșirii faptei, fără loc de muncă și o sursă licită de venituri și, pe cale de consecință pericolul de repetare a faptelor, circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea inculpatului- făcând plauzibil pericolul și adecvată măsura (în acest sens, CEDO - cauzei Clooth Belgiei, 12.11.1991).
În fine, un alt element pe care Curtea îl evaluează din perspectiva caracterului rezonabil al duratei arestării preventive este acela al existenței unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale a inculpatului, în contextul unei cauze ample, cu numeroși inculpați, în care procesul adunării probelor e adesea o sarcină dificilă, iar consecințele, implicațiile săvârșirii unor asemenea acte ilicite în planul sănătății fizice, psihice a consumatorilor de droguri sunt deseori, deosebit de grave.
Pe de altă parte, examinarea măsurilor alternative, în sensul celor solicitate de recurentul inculpat cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea restrictivă de drepturi de a nu părăsi localitatea conduce la concluzia necesității menținerii arestării preventive, în condițiile în care în cauză nu s-au schimbat temeiurile ce au fundamentat luarea măsurii arestării preventive, ci dimpotrivă subzistă cu evidență.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul inculpat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare, dintre care 100 lei reprezintă onorariul avocat oficiu pentru ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
-
Red. - /15.02.2010.
Dact./ 23.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Cristina Carmen Craiu, Daniela
