Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.272
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la 4.11.1980 și, fiul lui G și, născut la 5.04.1984, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160bCod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpațilorA, fiul lui și, ns. la 4.11.1980 și, fiul lui G și, ns.la 5.04.1984, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent aflată în Penitenciarul și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenți - inculpați A, aflat în stare de arest, personal și asistat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, avocat și, aflat în stare de arest, personal și asistat de apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat și avocat, pe rând având cuvântul pentru inculpați, după ce în prealabil au luat legătura cu aceștia, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat critică încheierea de ședință din 7 aprilie februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că în mod greșit s-a menținut starea de arest preventiv, încheierea pronunțată fiind nemotivată și încălcând termenul rezonabil acceptat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
Instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea și a unui capăt de cerere, formulată în temeiul art.139 rap. la art.1451Cod procedură penală, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea, însă a nesocotit acest capăt de cerere nemotivându-l în nici un fel.
În opinia sa, motivarea instanței în sensul că, în cauză sunt îndeplinite disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt neavenite, deoarece aceste considerente sunt necesare a fi îndeplinite la propunerea de arestare și nu cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, mai mult decât atât dacă în cauză ar fi îndeplinite aceste dispoziții, ce martori ar putea influența acesta când toți martorii din cauza de față au identitate protejată.
De asemenea învederează faptul că au fost încălcate prev. art. 5 paragraful 3 și art. 23 din Constituția României, cu referire la cauzele Wolf contra Poloniei, Hass contra Poloniei și Khudobin contra Rusiei și depune un înscrisuri în acest sens.
Mai precizează apărătorul inculpatului că acesta este arestat de 2 ani și 2 luni, este adevărat că în cauza de față inculpații au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României însă, consideră că acesta este un drept procesual al inculpaților și nu o încercare de tergiversare a cauzei.
S-a motivat în încheierea recurată că fapta prezintă pericol concret pentru ordinea publică,însă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pericolul concret pentru ordinea publică poate fi avut în vedere atunci când se ia măsura arestării, nu însă și pentru prelungirea acesteia.
Mai invocat apărătorul recurentului- inculpat și împrejurarea că unul dintre coinculpați a fost pus in libertate în cursul judecății în primă instanță, astfel încât nu a fost respectat nici principiul legalității de tratament aplicabil deopotrivă în materie penală.
În concluzie, pentru cele mai sus invocate solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestora în stare de libertate sau înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat A, de asemenea critică încheierea de ședință din 7 aprilie februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie și învederînd pe de o parte, că nu există probe temeinice de vinovăție în ceea ce-l privește pe recurent, nemaisubzistînd sub nicio formă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării împotriva sa, iar pe de altă parte susținând că durata rezonabilă a arestării lor preventive a fost cu mult depășită, fiind arestat preventiv în cauză de 2 ani și 2 luni.
În cauză au fost administrate probe care nu-l incriminează în mod direct în cauză operând prezumția de nevinovăție
Față de considerentele de mai sus, solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea, pentru egalitate de tratament.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii ca nefondate a celor 2 recursuri declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2009, considerând că instanța de fond a reținut în mod corect că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive și că se justifică menținerea ei, câtă vreme inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru astfel de infracțiuni este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru membrii societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul nepatrimonial la sănătate.
În cauză sunt îndeplinite cumulativ disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală și nu se impune schimbarea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt, de asemenea solicită admiterea recursului, și judecarea sa în libertate având în vedere că se află în arest de mai bine de 2 ani deși în cauză nu sunt probe certe care să conducă la vinovăția sa, la percheziția efectuată nu s-au găsit droguri asupra sa. Solicită să fee judecat în stare de libertate.
Inculpatul A, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, și judecarea sa în libertate având în vedere perioada petrecută în arest preventiv. Mai arată că în încheierea de ședință din data de 16 februarie 2007 se menționează că nu sunt indicii că ar fi desfășurat o astfel de activitate infracțională.
Precizează totodată că solicită punerea sa în libertate pentru a se integra în societate apreciind îndestulătoare perioada petrecută în arest preventiv.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 7.04.2009, în baza art. 3002Cod procedură penală, rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații A, și și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
În motivarea acestei încheieri, instanța de fond a precizat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile din care să rezulte că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați precum și condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală menționându-se în raport de acest ultim text de lege că, există probe conform cărora lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest pericol concret rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea acestor gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membri ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul personal nepatrimonial la sănătate dar și prin crearea unei reacții negative în cazul în care împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu reacționează în mod eficient.
Totodată s-a mai arătat că în prezent se fac demersurile necesare pentru audierea martorilor cu identitate protejată, iar prin lăsarea în libertate a inculpaților există pericolul ca acesta să încerce prin diverse căi identificarea și influențarea acestor martori.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A și, precizând în genere ambii că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care sunt cercetați în prezenta cauză, deoarece nu s-au administrat, până în prezent probe în acest sens, cu excepția unei declarații a unui coinculpat și a rudelor acestuia dar și că fiind arestați preventiv de aproximativ 2 ani a fost îndeplinit termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraful 3 din CEDO și din Constituția României exemplificându-se și trei din cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului conform cărora o perioadă mai restrânsă de arest preventiv ar fi trecut peste acest termen rezonabil.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și a disp. art. 3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare.
În prezenta cauză cei doi recurenți sunt cercetați pentru infracțiuni prev. de Legea nr. 143/200 respectiv de trafic de droguri dar și pentru cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind constituirea unui grup infracțional organizat ce are ca scop traficarea acestor substanțe stupefiante.
Toate infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt considerate de legiuitor prin prisma incriminării din punct de vedere al pedepselor stabilite ca infracțiuni deosebit de grave.
Un prim punct al recursurilor l-a prezentat lipsa probelor din care să rezulte indicii conform cărora recurenții ar fi comis faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, cum rezultă din materialul probator administrat până în prezent se constată că aceste indicii prezintă din declarațiile coinculpatului, cercetat împreună cu recurenții pentru comiterea acelorași fapte penale dar și din declarațiile martorilor cu identitate protejată, în a cărei audiere se stăruie și pentru care instanța de fond face eforturi.
În mod justificat instanța de fond a arătat că se impune menținerea inculpaților, sub acest ultim aspect, deoarece există posibilitatea ca aflați în stare de libertate recurenții să depună eforturi pentru a depista persoanele ce au depus mărturie cu identitate protejată întrucât ei cunosc ceilalți indivizi care ar fi știut sau nu despre activitățile pentru care ei sunt cercetați în prezenta speță. De altfel, unul dintre recurenți și anume a precizat că în mai multe rânduri că, martorul cu identitate protejată și menționat în rechizitoriu ca este de fapt fratele său. În cazul în care acest lucru s-ar adeveri este lesne de considerat că acest recurent va încerca influențarea acestui martor cu identitate protejată.
Pe de altă parte și instanța de recurs consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar în afară de existența indiciilor și probelor privind comiterea faptelor pentru care sunt cercetați recurenții și despre care s-a făcut anterior vorbire subzistă și pericolul social concret ce l-ar reprezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților. Acest pericol social concret a fost bine și legal descris de către instanța de fond.
Au mai făcut referire recurenții la încălcarea acelui termen rezonabil prev. de art. 5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect Curtea, remarcă că, menținerea până la acest moment a arestării preventive se datorează și recurenți care au invocat excepții de neconstituționalitate, situații ce au determinat instanța de fond să suspende judecarea procesului și să trimită dosarul la Curtea Constituțională în vederea soluționării acestor excepții, excepții care în cele din urmă au fost respinse ca nefondate.
Se mai constată că, având în vedere gravitatea infracțiunilor în cauză sunt, așa cum mai sus s-a precizat, martori cu identitate protejată, în audierea cărora inculpații stăruie împrejurare ce a generat și generează amânarea judecării cauzei tocmai pentru ca organele ce au stabilit această identitate să-i pună la dispoziția instanței de judecată.
Dintr-un alt punct de vedere se observă că, recurenții nu au făcut referire și la termenul rezonabil menționat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ceea ce înseamnă că ei nu sunt nemulțumiți de prelungirea procedurilor judiciare, la care au avut o însemnată contribuție ci, sunt nemulțumiți numai de măsura preventivă în executarea căreia se află în prezent.
Considerentele mai sus expuse conduc Curtea la împrejurarea că, până în prezent nu a fost încălcat termenul rezonabil la care face referire recurenții și că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ba chiar există temeiuri noi respectiv acelea privind audierea martorilor cu identitate protejată.
Față de cele de mai sus Curtea, consideră că recursurile sunt nefondate motiv pentru care le va respinge cu această motivație în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la 4 noiembrie 1980 și, fiul lui G și, născut la 5 aprilie 1984, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat, astfel: A la 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului P și la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DC
6 ex./16.04.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
