Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.272/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 20.07.1966, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 9 iunie 2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și interpretul de limba germană.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate, în principal, a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de inculpat și a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea recursului arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu subzistă, termenul rezonabil a fost depășit inculpatul fiind arestat de 11 luni. În cauză au fost audiate părțile vătămate și toți martorii și se mai pune problema efectuării expertizei criminalistice la Solicită a se avea în vedere expertizele aflate la dosar din care rezultă că nu a fost pusă în pericol viața nici unei persoane și de asemenea practica CEDO din care rezultă că menținerea măsurii arestării nu trebuie luată în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Invocă cazuri recente și anume cauzele și în care, pentru infracțiuni mult mai grave, tribunalul a revocat măsura arestului preventiv. Consideră că măsura arestării preventive nu se mai impune pentru buna desfășurare a procesului penal, că prin trecerea a 11 luni de zile pericolul s-a diminuat și a se avea în vedere obligația instituită de practica CEDO în sensul că judecătorul să aibă în vedere alte măsuri preventive decât cea a arestului preventiv.
Procurorul apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia ca atare și a se menține încheierea atacată ca legală și temeinică.
Sub aspectul fondului apreciază că temeiurile sunt pendinte, în cauză existând indicii că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din fapta săvârșită, persoana inculpatului și rezonanța negativă în rândul societății. Cu privire la termenul rezonabil apreciază că acesta nu este depășit și pentru asigurarea în continuare a scopului procesului penal consideră că se impune privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită a se avea în vedere cazul Tase c/a România.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu există nici un motiv să fie menținut în stare de arest preventiv, că se va supune hotărârii instanței de fond și că se află în Penitenciarul Oradea.
Prin intermediul interpretului s-a procedat la traducerea dezbaterilor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 combinat cu art. 160/b Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la 20.07.1966 în - Germania, fiul lui și, în prezent deținut in Arestul J B, măsură luata prin încheierea nr. 28 din 13 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.37/2008 de către aceeași instanță.
A fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că, împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/ Cod procedură penală și prevederile art.23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menține măsura arestului preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate sau înlocuirea măsurii cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul recurent, prin intermediul apărătorului său a susținut, în esență, că măsura menținerii arestului preventiv este netemeinică, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și că termenul rezonabil a fost depășit.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală cu referire la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu referire la art.141 Cod procedură penală și art.160/b alin.3 Cod procedură penală va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de către inculpat referitor la netemeinicia hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile cerute de art.143 Cod procedură penală și inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanța de fond respectă întrutotul dispozițiile legale în materie precum și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art.20 raportat la art.174-176 lit.b Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.148 lit.f combinat cu art.160/b alin.3 Cod procedură penală, în cursul judecății, măsura arestării preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cât privește cea de-a doua condiție, instanța apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie interpretat în contextul actualelor reglementări juridice.
Instanța de control judiciar consideră că nu se poate acredita ideea că atunci când asupra unei persoane planează acuzații grave, de săvârșire a unei infracțiuni de tentativă de omor deosebit de grav, prev.și ped. de art.20 raportat la art.174-176 lit.b Cod penal, în cazul lăsării în libertate a unei astfel de persoane, nu ar fi afectată încrederea opiniei publice în lege și slujitorii acesteia. Această afectare produce, după caz, la nivelul societății civile sentimente de insecuritate față de incapacitatea legii de a fi eficientă și de a garanta protecția socială față de fapte grave.
Cât privește cerința textului legal, de a exista dovezi că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, este de reliefat că probațiunea administrată până în acest moment nu este de natură a înlătura constatarea că există date certe, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond, constatând că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpatului impune în continuare privarea de libertate a acestuia a menținut starea de arest preventiv față de acesta. Măsura preventivă fiind legală și temeinică, nu există motive la acest moment, pentru revocarea acesteia.
Conform prevederilor art.160/b alin.1 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, ceea ce s-a și realizat în fapt, respectiv prin încheierea recurată, înainte de a expira perioada celor 60 de zile ( inserată și în prevederile art.23 din Constituția României ), instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Având în vedere complexitatea cauzei, instanța apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil.
Pentru considerentele reliefate, instanța de control judiciar nu poate accepta teza susținută de inculpatul, că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării de nu părăsi localitatea sau țara, prev. de art.136 alin.1 lit.b, c Cod procedură penală combinat cu art.145, 145/1 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 20 iulie 1966, din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 16.06.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./16.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
Din 17 iunie 2009
Către,
CURTEA DE APEL ORADEA
Departamentul economico-financiar
Vă facem cunoscut că, în dosarul penal cu nr. de mai sus, privind pe persoana solicitată Bani, doamna interpret de limba germană ( telefon nr.- ) - a prestat serviciul de interpret în dezbateri la termenul din 9 iunie 2009, pe durata a 4 ore.
În consecință, vă solicităm să procedați la achitarea contravalorii serviciului prestat, potrivit legislației în vigoare.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
