Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.277/R/2008
Ședința publică din 30 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, - G, și - împotriva Încheierii penale din 16.04.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, av., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, în substituirea av. și, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpații și, asistați de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpații, și arată că sunt de acord să fie asistați de apărătorii desemnați din oficiu.
Apărătorul inculpaților și invocă excepția nulității absolute a încheierii Tribunalului Sălaj, pronunțată la data de 16 aprilie 2008, pe motiv că inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt. Deși se consemnează în încheierea atacată că inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, în realitate acestuia nu i s-a acordat ultimul cuvânt, apreciind că astfel i s-a încălcat dreptul la apărare. Pentru a dovedi cele arătate, solicită efectuarea unei adrese către Tribunalul Sălaj pentru a ne comunica o copie după înregistrarea ședinței de judecată și după caietul grefierului. Arată că în dosarul nr-, Curtea de Apel Cluja casat o hotărâre a tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru acest motiv, că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului arestat.
Reprezentanta Parchetului arată că nu există probe care să înlăture mențiunea din încheierea instanței de fond, iar recursul se impune a fi judecat de urgență, fiind inculpați arestați în cauză. În ce privește situația invocată de avocat, aceasta se poate clarifica printr-o amânare a pronunțării.
Deliberând, având în vedere că nu mai este obligatorie înregistrarea ședinței de judecată, încuviințează cererea privind comunicarea unor copii după caietul grefierului, astfel că se dispune suspendarea cauzei timp de 10 minute până la comunicarea acestora.
La reluarea dezbaterilor după comunicarea unor copii după caietul grefierului, Curtea constată că susținerea apărătorului inculpatului este reală, în sensul că nu i s-a acordat acestuia ultimul cuvânt în ședința din 16 aprilie 2008.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Apărătorul inculpaților și arată că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului prin faptul că nu i s-a acordat acestuia ultimul cuvânt, astfel că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută. Solicită punerea de îndată în libertate a inculpaților. Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate. În baza art.160/2 alin.2 pr.pen. solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri nu există. Inculpații au fost arestați reținându-se ca temei art.148 lit.f pr.pen. La termenul din 16 aprilie 2008 instanța de fond a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut măsura cu privire la toți inculpații, fără a descrie temeiurile individuale care impun privarea de libertate a fiecărui inculpat. Instanța de fond a menținut măsura din octombrie 2007 motivând foarte simplu că aceasta se impune datorită faptului că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni grave și temeiurile arestării subzistă. Nici Parchetul nu motivează de ce se impune privarea de libertate a inculpaților și care sunt probele certe din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate. Pericolul social al faptei, în opinia instanței de fond, este sinonim cu pericolul pentru ordinea publică. În fața instanței de fond au fost audiați mare parte din părțile vătămate și peste 10 martori. Niciuna din aceste persoane nu fac vreo referire concretă la inculpații pe care-i asistă. Toți au arătat că nu-i cunosc pe inculpați și că nu au avut de-a face cu ei. Nu sunt indicii temeinice care să justifice această măsură privativă de libertate. Potrivit art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, una din condițiile pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive este să existe motive verosimile care să ducă la convingerea că inculpatul este vinovat de fapta care i se reține în sarcină. În speță, nu există probe certe care să justifice menținerea acestei măsuri și nici că inculpații ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Nici Parchetul, nici prima instanță nu invocă care sunt acele probe care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Arată că din 2.07.2007 până la 04.07.2007 când s-a judecat propunerea de arestare preventivă, inculpații nu au părăsit țara, ci au rămas pentru aflarea adevărului. Deci nu există nici un motiv pentru a se crede că inculpații în stare de libertate, s-ar sustrage de la judecată sau că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpaților în continuare în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului susține excepția invocată în principal, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. S-a dispus menținerea măsurii arestării preventive reținându-se ca temei dispozițiile art.143 și 148 lit.f pr.pen. Instanța avea obligația să dispună prelungirea acestei măsuri motivat, raportat la fiecare inculpat în parte. Toate încheierile instanței de fond fac referire la acel grup infracțional organizat și nu arată ce pericol pentru ordinea publică prezintă concret fiecare inculpat. Nu se face referire la fiecare inculpat în parte referitor la contribuția lui la săvârșirea faptei și la persoana inculpatului. În fața instanței de fond au fost audiați multe părți vătămate și 11 martori, însă niciunul nu a dat detalii, ci toți au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul pe care-l asistă. Toți au arătat condițiile în care au fost luate declarațiile în faza de urmărire penală, respectiv că li s-a dictat declarația și au fost supuși la amenințări și presiuni. Instanța de fond nu are în vedere decât declarațiile acestor persoane din faza de urmărire penală, nu și pe cele date cu ocazia cercetării judecătorești, deși aceștia au revenit și au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul. Prima instanță trebuia să se raporteze la declarațiile date în faza cercetării judecătorești. Se poate dispune menținerea măsurii arestării preventive când există probe sau indicii că o persoană a săvârșit o infracțiune. În speță, din probele existente la dosar nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni. Solicită a se reține că faptele s-au comis în urmă cu 2 ani, inculpatul fiind arestat de 10 luni, apreciind că nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică lăsarea acestuia în stare de libertate. socială negativă a faptei s-a diminuat datorită trecerii timpului, iar perioada petrecută până în acest moment în arest este suficientă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere că buna desfășurare a procesului penal se poate asigura și cu inculpatul în stare de libertate. Cu onorariu avocațial din.
Apărătorul inculpaților și susține excepția invocată de av.. Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpaților în continuare în stare de libertate, deoarece nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Parchetul și instanța de fond nu au arătat care sunt probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi lăsați în stare de libertate. Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede o durată rezonabilă a desfășurării procesului penal și a perioadei arestului preventiv. În speță este vorba de aproape un an de zile, acesta fiind un termen rezonabil. Ca atare se impune casarea încheierii și punerea inculpaților de îndată în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul inculpaților și susține excepția invocată de av. și astfel se impune a se constata nulitatea absolută a încheierii atacate, pentru nerespectarea dreptului la apărare a inculpatului, prin neacordarea ultimului cuvânt inculpatului arestat. În ce privește recursurile declarate de inculpații pe care-i asistă, apreciază că acestea sunt admisibile, având în vedere că se atacă o încheiere prin care s-a menținut față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în ceea ce-l privește pe inculpatul și înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul. S-a arătat că s-a luat această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea, pentru că este necesară prezența inculpaților la dispoziția organelor de cercetare penală. În speță suntem la sfârșitul cercetării judecătorești, astfel că această măsură nu-și mai are rostul. Inculpații au respectat cu strictețe obligațiile impuse de instanță și nu este cazul să fie menținută această măsură. Dacă se apreciază că este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal o măsură preventivă, atunci măsura obligării de a nu părăsi țara ar fi suficientă pentru atingerea scopului procesului penal. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului, în ceea ce privește recursul inculpatului, având în vedere că nu i s-a acordat cuvântul de către prima instanță, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art.6 din CEDO. Având în vedere că la 27.02.2008 s-a menținut măsura arestării, aceasta a încetat de drept în acest moment, solicitând a se constata această împrejurare. În privința celorlalți inculpați, în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării inculpaților, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inculpaților. În speță, există indicii și probe care dovedesc vinovăția inculpaților și anume interceptările convorbirilor telefonice, coroborate cu declarațiile părților vătămate și martorilor date în faza de urmărire penală și parțial în faza de cercetare judecătorească. Raportat la gravitatea faptelor și la amploarea acestui fenomen infracțional, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică. În ce privește recursurile declarate de inculpații și, instanța de fond a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ori această măsură există pe parcursul cercetării judecătorești. Ca atare, recursul inculpaților este inadmisibil potrivit art.141 pr.pen. solicitând a fi respins ca atare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate deoarece nu este vinovat și nu există la dosar nicio probă împotriva lui. Arată că nu-l cunoaște decât pe inculpatul, astfel că nu putea să adere la un grup infracțional din moment ce nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate deoarece nu este vinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat. Arată că este căsătorit și are o în întreținere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu există probe că a săvârșit fapta care i se reține în sarcină și nu ar putea influența bunul mers al procesului penal, având în vedere că cercetarea judecătorească este la final. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu este vinovat și a se avea în vedere situația familială.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece lucrează la o firmă de transport în Z și are domiciliul în Șimleul
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece este muncitor în construcții și dorește să lucreze pentru a-și întreține familia.
CURTEA
Prin încheierea penală din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod proced penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților ( fiul lui și, născut la 23.07.1981 în jud.S, domiciliat în Șimleu S-.6 etaj 3.17 jud.S CNP - 033, - (fiul lui și, născut la 18.04.1979 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S, CNP -), (fiul lui și, născut la 28.08.1974 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.71 jud.S CNP -), (fiul lui și, născut la 10.11.1971 în O jud.B, domiciliat în Șimleu S-.11.14 jud.S), (fiul lui și, născut la 18.04.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Marca nr.248 jud.S, CNP -), (fiul lui și, născut la data de 24 12 1963 în municipiul A, județul A,. în loc. nr. 381,județul A), (fiul lui și, născut la 3.10.1988 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S- b1.7 etaj 1.l0 jud.S CNP -), precum și măsura de a nu părăsi localitatea față de inculpații - (fiul lui și, născut la 7.12.1982 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Șimleu S,- --3 etaj 4.16 jud.S CNP -)și - (fiul lui și, născut la 6.09.1975 în Șimleu S jud.S, domiciliat în Cehei nr.63/ A jud.S).
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive a inculpaților -, -G, -, -, - precum și cererea de revocare a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpatul - și de revocare a măsurii, respectiv, de înlocuire a măsurii formulate de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj au fost trimiși în judecată -, -G, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.2 lit b cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.293 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Au fost trimiși de asemenea în judecată inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.2 din OUG nr.112/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în stare de libertate.
În urma sesizării instanței cu acest rechizitoriu la data de 22.10.2007 s-a procedat în temeiul art.300/1 Cod procedură penală la verificarea din oficiu a legalității măsurii arestării preventive a inculpaților, -G, și a măsurii de a nu părăsi localitatea luată față de inculpații, și, trimiși în judecată prin acest rechizitoriu pentru constituirea în grup infracțional organizat având ca scop infracțiuni de trafic de migranti.
Prin Încheierea penală nr.21/C din 3.07.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpați lor, G, pe o perioadă de 29 de zile până la data de 31.07.2007, ora 18,25 iar față de inculpatul a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile până la 31.07.2007, ora 18,25.
Prin Încheierea penală nr.63/R/2007 a Curții de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, G, împotriva Încheierii nr.21/C/2007 a Tribunalului Sălaj. Prin aceeași încheiere au fost admise recursurile inculpaților și, față de aceștia luându-se măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile până la 8.08.2007.
Prin Încheierea penală nr.22/C/2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile până la 2.08.2007, ora 13,30. Față de acest inculpat în cauză s-a luat măsura arestării preventive având în vedere că inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după ce prin sentința penală nr.120/2004 a Tribunalului Sălaja fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru fapte similare. Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei până în luna mai 2007 când a fost găsit de poliție,persistând în activitatea infracțională săvârșind fapte similare celor pentru care a mai fost condamnat și sustragerea acestuia de la executarea pedepsei timp îndelungat.
Prin decizia penală nr.66/R/2007 a Curții de Apel Cluja fost respins ca tardiv recursul declarat de inculpatul.
Ulterior s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților aflati în stare de arest preventiv și măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpatii fată de care s-a luat această măsură. (Încheierea penală nr.27/C/26.07.2007 a Tribunalului Sălaj, Încheierea penală nr.31/C/22.08.2007, Încheierea penală nr.38/C/21.09.2007) recursurile față de aceste încheieri fiind respinse.
Prin Încheierea penală din 23.10.2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.300/1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.647/R/2007 a Curtii de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați impotriva Încheierii penale din 23.11.2007 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, în baza art.160/b alin.3 și art.300/2 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, G, și precum și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de inculpații, - și.
Prin Decizia penală nr.762/R/2007 a Curții de Apel Clujs -au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii G, și, împotriva Încheierii penale din 05.12.2007 prin care s-a dispus mentinerea măsurii arestării preventive.
Prin Încheierea penală din 09 01 2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus în baza disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive a inculpatului -, iar prin Decizia penală nr.72/P/R/2008 a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către acesta împotriva încheierii penale din 09.01.2008.
Prin Decizia penală nr.184/R/2008 a Curții de Apel Clujs -au respins recursurile declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale din 27 02 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive și respectiv măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpați lor. Aceasta întrucât s-a apreciat la prelungirea arestării preventive a inculpaților că sunt îndeplinite prev.art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a unora din inculpați și măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de alții s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată fiind aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acesteia pe parcursul urmăririi penale pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestor infracțiuni este același.
În aceste condiții cererea apărătorilor inculpaților arestați, G, și pentru revocarea măsurii arestării preventive, precum și cererea apărătorilor inculpaților și, pentru revocarea în întregime a măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sunt neîntemeiate, precum este și cererea apărătorului inculpatului de a înlocui măsura.
În ceea ce privește cererea apărătorului inculpatului, care arată că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, astfel că nu se impune menținerea măsurii arestului preventiv, instanța a reținut că, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.120/15.09.2004 a Tribunalului Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane la pedeapsa de 2 ani și 6 luni cu executare, pedeapsă ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.2571/18.04.2005 a
Mandatul pentru executarea acestei pedepse a fost emis la 29.04.2005 și a fost pus în executare în doar la 8 mai 2007, datorită faptului că inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei.
Chiar dacă inculpatul se află în executarea unei alte pedepse, față de acesta se poate lua măsura arestării preventive în altă cauză dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, 146, și 148 lit.f Cod procedură penală, neputându-se susține că lipsește condiția pericolului social concret. Aceasta pentru că instanța nu are date certe și nu poate face supoziții cu privire la data când inculpatul urmează pentru diferite motive să fie liberat de sub efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii. În acest sens s-a pronunțat - Secția penală prin decizia nr.3410 din 31 mai 2005.
Așadar și față de inculpatul -, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită fiind închisoarea mai mare de 4 ani și s-a apreciat că este îndeplinită și a doua cerință, faptele săvârșite prezentând o gravitate deosebită iar pericolul social apreciat la persoana inculpatului își păstrează un rol primordial.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpații, - G, și -.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii atacate susținând că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât nu i-a fost acordat ultimul cuvânt, cu consecința punerii de îndată în libertate, deoarece arestarea preventivă a încetat de drept.
Pe fond, a susținut că nu se mai impune menținerea arestării preventive, deoarece temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia nu mai subzistă, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f pr.pen. Din probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu rezultă implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și nu sunt probe care să justifice existența pericolului concret pentru ordinea publică dacă acesta ar fi lăsat în libertate.
Inculpatul prin apărător a solicitat de asemenea revocarea măsurii arestării preventive, ca urmare a admiterii recursului său și casării încheierii atacate, arătând în plus față de celălalt inculpat că a fost menținut în arest pe o perioadă îndelungată de timp și la acest moment măsura preventivă nu se mai justifică iar în cazul în care se va respinge cererea de revocare a măsurii preventive solicită înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii tribunalului și revocarea măsurii arestării preventive, arătând că în motivarea încheierii nu se arată în concret care este contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, la persoana sa și la pericolul concret pentru ordinea publică, iar din declarațiile martorilor audiați în faza de cercetare judecătorească nu rezultă date că inculpatul ar fi participat în vreun fel la săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus arestarea. Inculpatul este arestat de circa 10 luni iar rezonanța socială a faptei s-a diminuat cu atât mai mult cu cât faptele s-au comis în urmă cu 2 ani. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.
Inculpații și au solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau în subsidiar înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, arătând că a fost depășită durata rezonabilă a arestului preventiv și în același timp temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, tribunalul nu a indicat care sunt probele din care rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi lăsați în stare de libertate.
Inculpații și, au solicitat casarea încheierii în ceea ce-i privește și revocarea măsurilor preventive luate față de aceștia, și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea au înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara pentru inculpatul.
Inculpații au justificat această solicitare prin aceea că ambii doresc să lucreze în alte localități decât cea de domiciliu, fiind angajați în domeniul construcțiilor sau transportului, iar pe de altă parte, măsura preventivă nu se mai impune raportat la probele administrate în cursul cercetării judecătorești.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului rezultă că inculpații recurenți, G, au fost arestați pe o durată de 29 de zile la 3 iulie 2007 de către Tribunalul Sălaj, iar față de inculpatul a fost luată de către aceeași instanță măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la 31 iulie 2007. Prin încheierea penală 63/2007 a Curții de Apel Cluj au fost respinse ca nefondate recursurile inculpaților, G, împotriva încheierii penale 21/3 iulie 2007 Tribunalului Sălaj. Prin aceeași incheiere au fost admise recursurile inculpaților și luându-se și față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile, până la 8 august 2007. Ulterior, la data de 9.01.2008 Tribunalul Sălaja dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive pentru inculpatul, întrucât acesta a săvârșit o nouă infracțiune, încheierea fiind menținută prin decizia penală nr.72/R/2008 a Curții de Apel Cluj. Prin încheierea penală 40 din 27 septembrie 2007 Tribunalul Sălaja dispus arestarea preventivă a inculpatului pe 29 de zile, până la 25 octombrie 2007, respingându-se prin încheierea penală 80/2007 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat recursul inculpatului. Din actele de la dosar rezultă că Tribunalul Sălaja prelungit inculpaților de mai sus măsurile preventive, fiind emis rechizitoriul de către DIICOT Biroul Teritorial Sălaj, 18 octombrie 2007, fiind sesizată instanța de judecată Tribunalul Sălaj.
Atât încheierile de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatilor constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința inculpatilor sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 23 octombrie 2007 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpaților recurenți li se impută că ar fi săvârșit următoarele infracțiuni:
Inculpatului infracțiunea prev.de art.7 din Legea 39/2003 constând în aceea că începând cu anul 2005 constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucraniei peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false; aceluiași inculpat, infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen. prin aceea că în mod repetat în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale a racolat, îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; același inculpat pentru instigare la furt calificat prev.de art.25, 208 alin.1, 209 alin.2 lit.b pen.cu art.41, 42.pen.prin aceea că a determinat mai multe persoane din Șimleul S în aceeași perioadă și în baza aceleiași rezoluții infracționale să sustragă cărți de identitate și pașapoarte pentru a le folosi ulterior la trecerea frauduloasă a frontierei.
Inculpatului -G i se impută două infracțiuni cea prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.constând în aceea că începând cu anul 2005 constituit un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și utilizarea în mod repetat în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a faptelor de racolare, îndrumare și călăuzire a mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile vizate de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen. constând în aceea că din anul 2005 realizat trafic de migranți prin constituirea unui grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucrainieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea, în aceeași perioadă în mod repetat a racolat îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută comiterea în concurs real a infracțiunilor prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.prin aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți respectiv trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucrainieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false și de asemenea că în aceea și perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu aplicarea art.41, 42.pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți, trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucrainieni peste granițele unui stat străin și folosirea unor pașapoarte maghiare false precum și faptul că în aceeași perioadă în mod repetat a îndrumat și călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpatului i se impută infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42.pen.și fals privind identitatea prev.de art.293 alin.2 pen.cu art.41, 42.pen.constând în aceea că începând cu anul 2007 aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, el încredințând mai multe înscrisuri care servesc pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosite fără drept mai multor persoane; inculpatului infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și art.2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art.41, 42 prin aceea că începând cu anul 2006 aderat la un grup infracțional organizat asigurând trecerea frauduloasă a unor cetățeni moldoveni și ucranieni peste granițele unui stat străin prin folosirea unor pașapoarte maghiare false, călăuzind în aceeași perioadă mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin; inculpaților și infracțiunile prev.de art.7 din Legea 39/2003 și 2 alin.1 din OUG 112/2001 cu art. 41, 42.pen. constând în aceea că începând cu anul 2006 au aderat la un grup infracțional organizat având ca obiect traficul de migranți și au călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin.
Deși inculpații recurenți au negat că ar fi comis faptele, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile părților vătămate,etc. coroborate cu declarațiile martorilor -, A, G, și.
Stabilirea vinovăției inculpaților recurenți urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată până în acest moment pune în evidență persistența indiciilor temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de recurenți.
Aprecierea probelor se va face doar în cadrul deliberării, după finalizarea cercetării judecătorești, în această fază neputându-se acorda o valoare diferită probelor administrate în cursul urmăririi penale sau în perioada cercetării judecătorești.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimisi în judecată cât și din modalitatea de comitere a infracțiunilor și conduita inculpaților.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunii prevăzute de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedepsele prevăzute de lege pentru faptele comise sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestora în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunilor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpati.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpati precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunilor, de multitudinea părților, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatilor în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpaților a trecut o perioadă de 10 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunilor și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea 39/2003, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, numărul de persoane traficate și amploarea acestui fenomen infracțional.
Instanța de recurs, la soluționarea recursurilor va lua în considerare natura activității infracționale a grupului organizat, condițiile concrete în care aceasta s-a desfășurat, multitudinea și complexitatea faptelor ilegale comise, astfel cum au fost ele expuse în actul de inculpare, precum și prevederile art.148 lit.f pr.pen.
Referitor la inculpatul care a susținut că în ceea ce-l privește încheierea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât nu i s-a dat ultimul cuvânt, deși se constată că în practicaua încheierii se menționează cuvântul inculpatului, în caietul grefierului acest aspect nu este evidențiat, împrejurarea respectivă nu este sancționată cu nulitatea absolută în sensul prev.art.197 al.2 pen. ci doar cu nulitate relativă.
În situația în care inculpatul a fost asistat de apărător iar acesta a pus concluzii în numele său, fost prezent la dezbateri atunci când s-a luat în discuție din oficiu verificarea măsurii arestării preventive, iar în recurs a putut să-și formuleze toate apărările necesare, nu se poate considera că acestuia i s-a adus o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În mod judicios s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, și G, deoarece aceștia rezultă că au fost constituiți într-un grup organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave sancționate prin reglementările speciale ale Legii 39/2003, așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 și art.148 lit.f proc.pen.
În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Nu este de neglijat nici poziția inculpaților arestați pe parcursul procesului penal, aceștia dând declarații contradictorii, opoziție de cooperare cu organele judiciare având cei trei inculpați în stare de libertate.
Pentru motivele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate pentru inculpații, și G în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații și, acestea vor fi respinse ca inadmisibile, întrucât potrivit art.141 pr.pen. un recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare sau înlocuire a măsurii preventive nu este posibil, iar instanța de fond nu trebuia să mențină măsura obligării de a nu părăsi localitatea, aceasta fiind valabilă pe tot parcursul cercetării judecătorești după ce instanța de judecată a fost sesizată.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de câte 40 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din pentru inculpații, și.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpații, și vor achita statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial, iar restul inculpaților vor achita statului câte 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații, - si ca inadmisibile recursurile inculpaților și -, împotriva încheierii penale din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpații, - și.
Obligă pe inculpații, - și să plătească în favoarea statului suma de câte 140 lei cheltuieli judiciare, din care câte 40 lei reprezentând onorariu avocațial, si pe ceilalți inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR/13.05.08/8 ex.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
