Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 280/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.1026/2/2010
298/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZAI PENALĂ NR.280/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat - personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat -, având cuvântul, critică ca fiind nelegală și netemeinică încheierea din data de 02.02.210 a Tribunalului București, prin care în baza art.300/1 al.3 C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia. Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că aceasta are în întreținere un copil minor grav bolnav. Față de acest motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat, a recursului, și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Consideră că săvârșirea infracțiunii rezultă din mijloacele de probă - procesul verbal de percheziție corporală al inculpatului,procesul verbal de constatare a infracțiunii, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului precum și cele ale inculpatului. În cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f C.P.P. pedeapsa prev. de legiuitor pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani, considerând astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a faptei, cantitatea de droguri găsită asupra inculpatului, precum și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 02.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, în baza art.3001alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, și, în baza art.3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că în cauză nu există date sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 21.01.2010 a deținut, fără drept, pentru consum propriu cantitatea de 3,87 grame de heroină.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acesteia, precum și la persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, fără ocupație și loc de muncă), existând temerea că, pus în libertate, va săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 02.02.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocar oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact. /16.03.2010
2 ex.
Red. AA: - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
